Browsing: Recenzie

Personal, mi se pare tulburătoare ideea că asupra unora dintre cele mai importante subiecte care ne privesc putem avea concepţii profund greşite. Că nu facem altceva decât să repetăm necritic meme primite prin educaţie şi prin tradiţie şi care nu (mai) sunt (de mult timp) susţinute de cercetarea ştiinţifică, care nu mai au, dacă au avut vreodată, vreo susţinere empirică sau teoretică. Eşte şi cazul minţii, ne spune celebrul profesor John R. Searle de la Berkeley. În acest moment, ideile care circulă despre minte în rândul oamenilor simpli, dar şi în rândul unei bune părţi a cercetărilor, sunt pur şi…

Share.

Romanul acesta a avut parte de o campanie de promovare foarte bună. Autoarea, debutantă, dar şi cei care au susţinut-o (chiar şi editura) au invadat reţelele de socializare, asigurându-se că află toată lumea de această nouă apariţie. Mi s-a părut lăudabil efortul şi mi-ar plăcea să-l văd împărtăşit de toţi scriitorii români, însă fiecare după „putirinţă”… Cum e bine ca la pomul lăudat să nu mergi cu sacul, am ştiut că s-ar putea să nu mă prindă „Vina” ca pe alţii, mai mult sau mai puţin atenţi la lectură. Mi-am dat seama repede că romanul Cameliei Cavadia nu este chiar…

Share.

Dacă nu mă înșel, am cules această recomandare de lectură din memoriile lui Gabriel Garcia Marquez. Sau poate mi-a plăcut rezonanța titlului și cea a numelui autorului. Nu sunt sigură, însă esențial este sentimentul pe care l-am avut în legătură cu această carte – că mă va fascina, purtându-mă pe tărâmuri sălbatice, exotice, cu peisaje și reguli incredibile, în care supraviețuirea este dificilă și pe care doar prin lectură le-aș putea explora. Spiritul meu aventurier se limitează la expediții literare. Și, cu Vâltoarea, am pătruns în tenebroasa Americă Latină de la începutul secolului trecut, urmând firele unei scrieri dense și…

Share.

Despre „Povestiri din Kolîma” nu poţi să faci afirmaţii de genul „e o carte foarte bună” sau, din contra, „e o carte proastă”. Cum să faci astfel de aprecieri când între coperţile ei sunt descrise cele mai cumplite orori produse de mintea umană şi trăite de unii dintre semenii noştri? Cartea asta nu trebuia să fie scrisă niciodată! Şi, totuşi, astăzi vorbim despre „Povestiri din Kolîma”. De ce vorbim? Pentru că încă mai există nostalgici ai regimului comunist, pentru că încă mai există oameni care nu cred că au existat lagăre de muncă forţată sau mai avem oameni printre noi…

Share.

Se știe că marile cărți ale literaturii au capacitatea de a dilata timpul. De a vida lectorii între pagini și de a le transmite stări ubicue. Dar sunt și cărți, nu neapărat ridicate pe piedestal, care imită sau mai bine zis, care dețin, apodictic, indicii unei capodopere. Aceste cărți, neprizate de marea masă, oferă o satisfacție aparte la lecturare. Un astfel de exemplu puternic oferă scriitorul portughez, José Luís Peixoto, care, prin literatura sa potentă și vivifiantă, frizează capodopera. Cel dintâi impact cu „Nici o privire”, primul roman al portughezului, scris – atenție! – la 23 de ani, a fost…

Share.

Acum mai bine de patru ani, „Amintiri, vise, reflecții”, scrisă de C.G. Jung și apărută la Editura Humanitas, era una din cărțile care mă tulburau teribil, inclusiv somnul de noapte având de suferit: pe parcursul citirii ei, am avut parte de asocieri de trăiri interioare cu evenimente exterioare dintre cele mai neașteptate, mi-am revalorizat o parte din experiențele trecutului și am reușit să găsesc perspective noi de abordare la unele dintre problemele momentului. Nu eram la prima carte a lui Jung, dar era prima carte care mă forța să ies din zona confortului personal (după foarte mult timp). Marele psihanalist…

Share.

Și eu, ca mai toți elevii României, am aflat pentru prima dată de Nansen, de expediția spre Polul Nord și de jurnalul său, citind Fram ursul polar, de Cezar Petrescu. La vremea când clovnul August cel prost, ursul Fram și inuitul Nanuc îmi captivau imaginația, paginile din jurnalul lui Nansen inserate în roman le-am cam sărit. Descrierile aurorei boreale nu puteau concura cu aventurile ursului circar și ale ursulețului Zgăibărici. Dar când am văzut recent Jurnalul în librărie, afacerea s-a încheiat instantaneu. Între timp am dezvoltat un apetit pentru descrieri. Jurnalul lui Nansen are și descrieri, dar și poze, desene,…

Share.

Nostalgia scriiturii lui Modiano creează o atmosferă plină de umbre, în care îmi face mare plăcere să mă cufund, de fiecare dată. Un mister îmbrăcat în haine inedite își face simțită prezența și în acest scurt roman (de altfel, toate romanele sale pe care le cunosc sunt cam la fel de scurte, parcă pentru a accentua senzația lucrurilor spuse pe jumătate). În centrul acestei scrieri se află Louki, o tânără închisă în sine, plină de taine, a cărei viață se desfășoară sub spectrul căutării de sine. De mică, Louki fuge mereu de ceva sau de cineva și nu reușește să…

Share.

Am deschis cartea la insistențele Biancăi, o adolescentă frumoasă și citită. Mă gândeam că o să am de-a face cu ceva gen seria „Twilight”. Din fericire, gândul nu s-a concretizat deloc. Acluofobia e una dintre cele mai bune cărți recomandate mie în ultimul timp. A.R. Deleanu (Flavius Ardelean), un tânăr scriitor. Tânăr și foarte bun scriitor de literatură horror. Dar cartea aceasta, a doua pentru el, nu e numai cu horror; e cu de toate. În primul rând, proză scurtă de cea mai bună calitate. Mă feresc de epitete de tipul „extraordinar”, „excepțional”; nu-mi plac exagerările, de felul meu, nu…

Share.

Mai întâi a fost o piesă radiofonică. Difuzată în premieră în 1967, Faust moare de două ori avea să se bucure de un succes rapid, motiv pentru care Roman Ráž a rescris-o sub forma unui roman. Urma să-l publice în 1969, numai că, între timp, au venit sovieticii, iar Faust-ul său avea să fie interzis. De ce? Din cauza ideilor subversive. Era o carte periculoasă, pentru că vorbea despre revoluție și despre putere într-un mod inconvenabil regimului. Deși acțiunea ei se petrece, în totalitate, în America de Sud. E și motivul pentru care ai impresia că nu e scrisă de…

Share.

Una dintre greşelile elementare pe care le facem atunci când încercăm să evaluăm un fenomen cultural sau o practică uzuală este aceea de a considera că lucrurile au stat dintotdeauna astfel. De aceea, primul şoc pe care îl vor avea cititorii acestei cărţi va fi acela de a descoperi că toaleta, aşa cum o cunoaştem, nu are nici două sute de ani. Mofturoşi, elevaţi, pretenţioşi, (post)moderni, refuzăm cu hotărâre orice ofertă de vacanţă dacă nu ni se oferă un imobil care să asigure “baia în cameră”, condiţie minimală de cazare pentru turistul urban de astăzi. Şi dacă vrem să scandalizăm…

Share.

În plin eveniment Bookfest, am ales să scriu despre o carte care a apărut în librăriile româneşti în anul 2009. Pentru că au trecut câţiva ani buni de la lansare şi pentru că acum este momentul apariţiei ultimului şi mult aşteptatului roman, “Uriaşul îngropat”, al celui ce a scris “Nocturne”, m-am gândit să readuc această carte în atenţie, pentru că merită. Citită în vacanţa de Crăciun a anului 2013, încă mi se întâmplă să îmi amintesc de ea şi de plăcerea resimţită parcurgând-o. Cartea este scrisă de Kazuo Ishiguro, un autor atât de versatil încât niciunul din romanele sale nu…

Share.

De regulă, nu rezonez cu cărțile ancorate în actualitatea cotidiană, simțind o sațietate față de ceea ce văd oricum în jurul meu, în carne și oase, și față de cuvintele ce zboară de-a valma prin aer. În cărți, caut o altă realitate, o altă lume, cu accente și imagini diferite, care să nu se constituie într-o oglindă fidelă a societății prezentului. De aceea, am fost uimită de maniera în care romanul de față zugrăvește această actualitate apelând la imagini alegorice suprapuse peste altele de un pur realism, astfel încât rezultatul este o proză delicioasă și captivantă, ce atinge, totuși, probleme…

Share.

„Un poem închinat Bucureştiului fanariot. O carte fastuoasă, de o senzualitate molipsitoare””, a spus Eugen Negrici. „Un festin al prozei istorice”, s-a exprimat Alina Purcaru, în Observator cultural. Nu ai nevoie de mult timp ca să te convingi de adevărul acestor aprecieri. Primele două pagini şi tot te lămureşti. Odată cu ele, intri precum eroul Leun, un grec care-şi caută alt destin, într-o altă lume. Şi nu tu o schimbi, ci ea te prinde strâns şi aproape că-ţi amortizează posibilităţile de reacţie. Eşti victimă a prozei, aşa cum Leun, pe care-l chema înainte de Bucureşti Ioanis Milikopu, pică în capcana…

Share.

Cartea cu acest titlu atât de exact este rodul unei munci de cercetare a autorului, muncă încununată cu unul din cele trei titluri de doctor în științe pe care le deține Constantin Bărbulescu. Încă tânărul (și prolificul) cercetător își începe prezentul demers științific precizându-și metodele și aria de cercetare, inclusiv dificultățile în a corela metodele specifice etnologiei cu cele ale istoriei. Subiectul este foarte generos, din multe considerente: ceea ce se studiază în mod obișnuit la ora actuală privitor la secolul XIX este un demers clasic, care pune accentul pe succesiunea diferitelor evenimente istorice, cu evidențierea implicării diferitelor clase sociale…

Share.

Când a împlinit 5 ani, Editura Herg Benet a făcut un eveniment frumos la Clubul Țăranului. Au citit atunci fragmente din cărțile lor foarte mulți scriitori români tineri. Printre ei, și Flavius Ardelean, cu 3 volume publicate (primele două, sub pseudonim: „Îmblânzitorul apelor”, roman – 2012 și „Acluofobia. Zece povestiri macabre”, proză scurtă -2013; ultimul fiind cel de față, publicat în 2014). La acel eveniment, am văzut câţiva autori chinuindu-se să atragă atenția, așezându-se chiar și în genunchi sau rostind cuvinte care mai de care mai vulgare, hlizindu-se penibil pe seama textelor, însă, printre ei și printre câteva voci rezonabile,…

Share.

Căutând date despre Cehov am dat de o fotografie care mă urmărește, în care apare cu familia și câțiva prieteni. Mama, sora Masha, tatăl și frații Ivan, Alexander și Mihail, în trăsăturile cărora regăsești asemănări cu scriitorul, parte din prieteni, cei care i-au fost mereu alături. Anton Pavlovici e în centru, adunând toată lumina, atrăgând toată atenția. Privindu-l, îți dai seama că a fost personajul principal al propriei vieți dar și al vieților celor din jurul său. Să fie chipul frumos, deschis, să fie atitudinea încrezătoare, zâmbetul șarmant? Să fie cunoștința faptului că a fost întreținătorul familie, sprijinul moral, sfătuitorul, fiul său…

Share.

A trebuit să citesc “Păpădiile”, romanul rămas neterminat al lui Yasunari Kawabata, ca să îmi dau seama ce mult îmi lipsea scriitura japonezului. Îmi lipseau măiestria, delicateţea şi înţelepciunea infinite, vertijul specular, teoretizările ameţitoare brodate în jurul unei senzaţii, dar ceea ce îmi lipsea în primul rând era modul profund diferit de a se raporta la realitate al culturii nipone. Atunci când mintea îţi caută noi feluri de a gândi, iar inima îţi caută noi feluri de a simţi, puţine lucruri sunt mai indicate spre lectură. Scris şi publicat în foileton între 1964 şi 1968, romanul a rămas neterminat întrucât…

Share.

De cele mai multe ori, încep să scriu ordonat, cu cap și coadă, evident de la introducere înspre încheiere. De data asta nu a fost așa. Am început cu citatele de interior. Pentru că aveam impresia că o să pierd ceva (n-aș putea preciza prea bine ce) și pentru că volumul în sine, ca tot, m-a cam provocat să văd lumea (temporar) și din alte perspective. Din aceste considerente, am impresia că și textele nu au fost scrise în ordinea inserării lor în cuprinsul cărții. Sub titlul „Prospect de femeie” se ascund o sumedenie de texte, de întinderi medii, pe…

Share.

Deși nu s-a bucurat de un prea mare răsunet, acest roman s-a situat printre cele mai bune cărți pe care le-am citit anul trecut și a rămas în mintea mea prin atmosfera sa și prin unele episoade la care mă trezesc gândindu-mă uneori. Nu este o carte ușoară, dimpotrivă. Cere o lectură lentă și atentă totodată, însă la final te încearcă satisfacția de a-ți vedea eforturile răsplătite. Construcția epică deosebit de complexă, persoanjele puternice și bine clădite sub aspect psihologic, multitudinea de idei și accentele filosofice sunt doar o parte dintre punctele forte ale romanului, în spatele căruia intuiești o…

Share.

Cartea, o excelentă abordare științifică a realităților specifice instituțiilor sociale de tip total, este rezultatul unei munci de trei ani a autorului, profesor de antropologie și sociologie la University of California, Berkeley, și la University of Pennsylvania, Philadelphia. Studiul a apărut în 1961, dar este regăsit și astăzi pe lista de referințe științifice obligatorii atunci când vrei să abordezi un subiect precum cel al instituțiilor totale. Din punct de vedere sociologic, instituție totală este orice instituție socială în interiorul căreia indivizii își desfășoară integral activitățile sociale. Cu alte cuvinte, pentru acești indivizi nu există viață în afara instituției. Din acest…

Share.

Cine s-a entuziasmat citind romanul scris de Cristian Teodorescu, „Medgidia, oraşul de apoi”, va fi cu siguranţă încântat şi de „Fotograful Curţii Regale” al Simonei Antonescu, fericita câştigătoare a Concursului de Debut pe 2014 organizat de Editura Cartea Românească. Simona Antonescu – 46 de ani, spun vârsta, deşi nu se cade, dar o spun pentru că este vorba despre un debut, şi nu de orice fel de debut, ci de unul cu mână sigură, fermecătoare, unul cu substanţă de povestitor, şi nu de prieten al scriitorilor. Cartea sa aminteşte de modul în care Cristian Teodorescu a readus în actualitate istoriile…

Share.

Cu un titlu atât de sugestiv pentru atmosfera exotică ce învăluie întâmplările și personajele, și cu o punere în scenă inedită sub aspect narativ, romanul lui Naghib Mahfuz m-a captivat din primele pagini, așa cum și pe sultan l-au fascinat poveștile Șeherezadei. Avem și aici o Șeherezadă, nu atât de prezentă, dar la fel de iscusită povestitoare, care reușește să schimbe sufletul sultanului. Și mai avem o mulțime de personaje – oameni de vază sau oameni simpli, având diferite slujbe sau meserii cu care se identifică – Maaruf pantofarul, Ibrahim sacagiul, Hasan spițerul, Ujr bărbierul, Rajab hamalul și lista poate…

Share.

Răzvan Petrescu este savuros, pur și simplu. Da, știu, erați la curent deja cu acest aspect. Dar Răzvan Petrescu, autorul scrisorilor, cum este? O (re)confirmare a celor anterior spuse. Cartea „Scrisori către Mihai” este o bijuterie. De familie, aș spune eu. Citind scrisoare după scrisoare, ai impresia că intri în marea familie a prietenilor celor doi protagoniști: Răzvan Petrescu și prietenul lui, Mihai (Michel Simion). Răzvan Petrescu, studentul rămas acasă, în plină epocă de dezvoltare a apocalipsei comuniste, Mihai, rămas în Franța, cel care reușește să comunice cu prietenul lui cel mai bun, în ciuda cenzurii și a întârzierilor nepermis…

Share.

De ce scriem despre cărțile pe care le-am citit? De ce suntem atât de mulți, cititori și scriitori neprofesioniști, doritori să reluăm povestea de care încă nu ne-am desprins de tot? Și de ce ieșim în fața altora cu gândurile, cu entuziasmele, cu dezamăgirile noastre livrești? Din partea mea, e speranţa că o părticică din mintea mea se va întâlni în fabulaţie cu o părticică din mintea ta, cititorule virtual, o bucurie a posibilei împărtăşiri, filozofia lui ”like & share”, un fel de încuscrire spirituală. Dacă ești acolo, cititorule, dispus să fii convins, iată ce îți poate oferi Ursula K.…

Share.

Din 2001 încoace, David Foenkinos (40 de ani) a publicat, în medie, o carte pe an. „Vă amintiţi de David Foenkinos?” e al şaselea său titlu, apărut, în Fanţa, în urmă cu opt ani. A studiat Literele la Sorbona şi a făcut parte dintr-o trupă de jazz. Şi cam atât la capitolul statistică. Oricum, am vrut să ajung la partea cu jazzul, pentru că mi s-a părut un element de culoare pentru acest scriitor foarte productiv, care îşi fructifică talentul şi în regia de film. Ei, da, jazz… Primul gând uşor amuzant legat de romanul acesta a fost că personajul…

Share.

Recunosc, când am intrat în posesia cărții, m-am uitat foarte curioasă la titlu și mi-am spus în gând „Nu cred că o s-o citesc!”. De când și până când să citesc eu cărți despre canibali (poate doar studii de antropologie, dar pe copertă scrie că e roman) și nici nu eram în dispoziția necesară citirii unei cărți cu multe violență. Am pus cartea pe raft, iar ea a așteptat cuminte să ne-ntâlnim. Și ce întâlnire! Se citește pe nerăsuflate din mai multe motive: autorul este un jurnalist argentinian contemporan, care face apel la un limbaj accesibil, astfel încât povestea curge…

Share.

Un roman destul de scurt, dar și greu de digerat, care are aerul unei distopii. Un orășel supus unei orânduiri bizare, cu reguli și personaje hidoase, cu o colonie de ofticoși și mormane de gunoi ce răspândesc un miros grețos, cu haine cenușii și cocoloașe de păr purtate de vânt ici-colo. Acestea ar fi câteva dintre reperele decorului – imagini cam neplăcute, pe care n-am fost încântată să mi le creionez în minte, dar am mers mai departe, jonglând cu metaforele și încercând să deslușesc mesajul ascuns printre rânduri. Și, mai ales, am căutat să prind firul cronologic, fără prea mare…

Share.

Pe harta literaturii universale, un vast teritoriu este trasat de opera scriitorului african John Maxwell Coetzee. Elogiile întregului său palmares, care însumează peste zece romane, traduceri și volume de eseuri filosofice, nu au încetat să apară. Astfel, premii importante, precum Booker Prize sau Nobel (2003), i-au etichetat opera. Din plaja de romane ieșite de sub penița lui Coetzee, un dozaj mic dar comprimat a trecut și prin filtrul meu livresc. Prima mea întâlnire textuală s-a consumat între mine și David Lurie, profesorul controversat din „Dezonoare” (1999), care – trebuie să admit -, la acea vreme m-a bulversat. M-au copleșit sinceritatea…

Share.

Aaliya, „cea superioară, cea de sus”, un apendice pentru familia sa, o anexă inutilă, o traducătoare fără cititori, într-un oraş cel puţin interesant – Beirut. „Beirutul este o Elizabeth Taylor a metropolelor : nebună, frumoasă, de prost gust, ieşindu‑şi din fire, îmbătrânind şi veşnic teatrală. De asemenea, s‑ar căsători cu orice pretendent amorezat care îi promite o viaţă mai confortabilă, indiferent cât de nepotrivit este el.” Bătrâna Aaliya, ajunsă „la vârsta la care viaţa a devenit un şir de înfrân­geri acceptate”, mi-a amintit de protagonista din „Eleganţa ariciului”, de Muriel Barbery. Dacă acolo, în spatele unei portărese, se ascundea o…

Share.
1 62 63 64 65