„Aziluri. Eseuri despre situația socială a pacienților psihiatrici și a altor categorii de persoane instituționalizate”, Erving Goffman

Cartea, o excelentă abordare științifică a realităților specifice instituțiilor sociale de tip total, este rezultatul unei munci de trei ani a autorului, profesor de antropologie și sociologie la University of California, Berkeley, și la University of Pennsylvania, Philadelphia. Studiul a apărut în 1961, dar este regăsit și astăzi pe lista de referințe științifice obligatorii atunci când vrei să abordezi un subiect precum cel al instituțiilor totale.

Din punct de vedere sociologic, instituție totală este orice instituție socială în interiorul căreia indivizii își desfășoară integral activitățile sociale. Cu alte cuvinte, pentru acești indivizi nu există viață în afara instituției. Din acest punct de vedere, sunt considerate instituții totale: spitalul de psihiatrie, mănăstirea, lagărul de prizonieri (cu accent pe lagărele naziste), armata.

„Instituțiile ca spitalele de psihiatrie sunt de tipul total, în sensul că instituționalizatul își trăiește viața cu toate aspectele ei în interiorul instituției, în proximitatea altor indivizi la fel de izolați ca și el față de lumea din afară. Aceste instituții tind să conțină două mari categorii de participanți, cu poziții foarte diferite: personalul angajat și instituționalizații; este util să considerăm în mod separat adaptările secundare ale celor două categorii.”

Erving Goffman își împarte studiul pe patru mari dimensiuni (de fapt, patru eseuri distincte):

1. Despre caracteristicile instituțiilor totale

Aici, Goffman analizează, cu o acribie științifică demnă de luat exemplu de orice cercetător în domeniul științelor sociale, cele două mari componente – lumea instituționalizaților și lumea angajaților instituției, surprinzând și descriind toate tipurile de relații ce se stabilesc între aceste două mari grupuri, dinamica relațiilor sociale din interiorul grupurilor, dar și a celor intergrupale. Un subcapitol este dedicat ceremoniilor instituționale, observațiile regăsite aici făcându-mă să compar activitățile specifice instituțiilor totale cu cele specifice marilor corporații din ziua de astăzi.

„Un tip întrucâtva diferit de ceremonie instituțională îl constituie petrecerea anuală (uneori are loc de mai multe ori pe an), la care angajații și instituționalizații se amestecă prin intermediul unor manifestări standard de sociabilitate, ca mâncatul împreună, jocurile de petrecere și dansul. În astfel de ocazii, membrii personalului și instituționalizații își pot lua libertăți ce depășesc granița de castă, iar deschiderea socială poate fi exprimată prin intermediul celei sexuale. În unele cazuri, libertatea poate fi extinsă până la inversarea rituală a rolurilor, în cadrul căreia angajații îi servesc la masă pe instituționalizați și desfășoară alte servicii domestice în beneficiul acestora.”

2. Cariera morală a pacientului psihiatric

Observațiile consemnate aici sunt cu privire la drepturile civile ale pacientului unui spital psihiatric (și, prin extensie, orice alt bolnav cronic), modul cum se schimbă raporturile juridice ale acestuia cu persoanele cu care interacționează, dar și cu instituțiile la care apelează din diverse motive. Citind aceste rânduri, îți dai seama cât de mult se schimbă perspectiva socială a unui pacient cronic, cât de mult se schimbă orizontul de dezvoltare personală a unui astfel de bolnav. Și, de asemenea, cât de mult trebuie să-și schimbe optica vizavi de problemele cu care se confruntă acesta persoanele care-l au în grijă, aparținătorii și/sau rudele. Goffman chiar insistă asupra ideii că suntem întotdeauna mult prea puțin pregătiți să acceptăm o astfel de schimbare în viața unei persoane dragi și că schimbarea în bine se instalează și cu ajutorul celor implicați/afectați de boala cronică.

„O altă dimensiune a diferențelor dintre instituțiile totale constă în ceea ce putem numi permeabilitatea lor, adică măsura în care standardele sociale respectate în instituție și standardele sociale respectate în societatea înconjurătoare s-au influențat reciproc, consecința fiind micșorarea diferențelor. În paranteză fie spus, acest aspect ne dă ocazia să luăm în considerare anumite relații dinamice dintre o instituție totală și societatea care o susține sau o tolerează.”

3. Viața clandestină a unei instituții publice. Studiu asupra modalităților de ameliorare a traiului într-un spital de psihiatrie

În acest subcapitol, E. Goffman atinge multe puncte dureroase ce țin de organizarea internă a unei instituții care se dorește a fi de sănătate publică. Dacă ținem cont cât de puțin evoluate erau (încă), la ora respectivă, tratamentele acordate bolnavului psihic (se opera încă apelând la electroșocuri, iar pacienților foarte agresivi încă li se făceau lobotomii), este de înțeles de ce această parte a lucrării este foarte atent elaborată și cu foarte multe documentații specifice.

„Inflexibilitatea, tachinarea colectivă a personalului și încălcarea graniței care-i desparte pe instituționalizați de angajați sugerează toate, în mod similar, că realitatea socială dintr-o instituție totală este precară.”

Tot aici regăsim cele mai multe trimiteri la modul cum funcționează și cum sunt organizate celelalte tipuri de instituții totale.

„Practicile religioase oferă reflecției o altă clauză participativă interesantă. În societatea noastră, nu există nicio instituție care să nu respecte ziua de duminică, implicația fiind aceea că firea omului cere timp pentru rugăciune, indiferent de faptele lui; se consideră că avem calitatea inalienabilă de ființe religioase.”

4. Modelul medical și spitalizarea psihiatrică. Însemnări despre vicisitudinile meseriei de depanator

Este, cred eu, dovada, în primul rând, a faptului că Erving Goffman este un foarte fin intelectual. O să regăsiți aici foarte multe comparații dintre ce înseamnă viață într-o instituție totală și ce înseamnă viață în sens comun; veți găsi teorii științifice explicate pe înțelesul profanului, exemple dintre cele mai neașteptate. Vă las să descoperiți singuri frumusețea acestor rânduri.

Recomand cartea celor care vor să înțeleagă mai bine de ce și cum a fost posibil să reziste zeci de ani un regim politic de tipul comunismului; cum de au fost posibile supraviețuirile din lagărele naziste sau cum poți să faci față izolării pe o navă de război luni de zile. Deși este o lucrare științifică, cartea poate fi abordată de orice profan datorită calității scriiturii și deschiderii spre cotidian dovedită de autor.

Editura: Polirom