Browsing: Jazz-Critic-Fusion

Jazz-Critic-Fusion
Ca într-un film alb-negru de Hayao Miyazaki – „Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica” de Yōko Ogawa
0

Pentru cineva familiarizat cu desenele animate ale lui Hayao Miyazaki, romanul scriitoarei Yōko Ogawa  nu va fi (aproape) deloc surprinzător. Sau va fi ca un sacrificiu de Regină literară, pentru frumusețea Poveștii de Viață (posibilă). Pe lângă frumusețea intrinsecă a realizării operei literare, va mai fi admirat curajul scriitoarei de a aborda… matematicitatea, sobrietatea, ariditatea (pentru jocul literelor și filologilor, aparentă a) jocului de șah! Dintr-un alt punct de vedere, cum să apropii spiritul desenelor manga de… Poezia jocului de șah?…

Jazz-Critic-Fusion
Galațiul (liric) etern și plantația sa de cuie (prozaice)
0

Martor în ultimii ani la „agonia și extazele” creatoare ale lui Leonard Matei, dar și la eforturile de „a trece” cât se poate de serios, studios, prin lirica acestui început de mileniu (și nu numai), de a o aprofunda, prin octombrie 2018 considerându-l gălățeanul cel mai „apropiat” de Teodor Dună și Claudiu Komartin (din mai multe puncte de vedere), se poate afirma că prin Orașul decolorat/ glorios în rimă, al treilea său volum de poezie, se deschide un alt capitol…

Jazz-Critic-Fusion
Revolta lui Lazăr – „Poeme de consum” de Relu Cazacu
0

Remarcasem poezia lui Relu Cazacu la un festival-concurs cu o istorie aparte, întâlnisem și poetul atunci, era printre laureați, au trecut câțiva ani de atunci, dincolo de așteptări și neașteptări, iată că reapare în prim plan cu un volum de poeme care, prin titlu, se auto-pedepsește (Prometeu fără seriozitatea lui Zeus), dar și se promovează, doar suntem încă într-o societate de consum, condamnată acum și la psihoza virușilor ucigași. Un volum care este, de altfel, câștigător al Premiului Național pentru…

Jazz-Critic-Fusion
Când așteptarea este magnifică – „Iubirea nebună” de André Breton
0

Moto: „Delirul de interpretare nu începe decât atunci când un om prost pregătit se-nspăimântă în această pădure de indicii.” (A. Breton) Cu siguranță suprarealismul nu ar putea fi înțeles fără Breton! Poate Suprarealismul ar putea exista și fără scriitorul acesta, dar „hazardul obiectiv” a vrut altfel să se întâmple! Conceptului de hazard i se face o mică istorie, p.31, încheindu-se cu „teza materialiștilor moderni, conform căreia hazardul ar fi forma de manifestare a necesității exterioare, care își face drum în…

Jazz-Critic-Fusion
Poezie de Cameră (cu Immanuel Kant ascultîndu-şi colţurile camerei), Cameră cu lume, mare, ceruri şi grădină…
0

„Camera” lui Florin Partene este aşa, un pic mai mică decât Calea Lactee şi puţin mai mare decât vreo zece-douăzeci de sisteme solare: muzică din „Interstellar” se aude (este drept că filmul a apărut la şapte ani după prima ediţie a cărţii, volumul obţinând Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu, Opera Prima, 2008) şi, desigur, muzică de cameră… Are şi cuptor de făcut pâine camera asta, iar cuvintele, în legăturile lor, au ceva din căldura şi sinceritatea pâinii noi: un…

Jazz-Critic-Fusion
Numai super eroii pot salva (super) scriitorii… şi Literatura
0

Superscriitor(i) & Super(eroi)fragilistic… Este, desigur, aproape evident, ca şi când ai vedea prin plumb, prin nişte ochelari de plumb având rame de kriptonită, sau ceva pe acolo, că Andrei Mocuţa ar fi vrut să fie Superman sau Salinger, despre ultimul având deja o lucrare de doctorat! Asta pentru a simplifica puţin punctul de pornire al comentariului la o carte despre care, oricât ai fi de super… cronicar, critic, recenzor super şamd, nu ai putea scrie o încadrare sau o recomandare,…

Jazz-Critic-Fusion
Ofelia între lumi, duios strecurându-se dintre piei şi chipuri
0

Poate arta poetică a cărţii de debut semnate Anca Şerban ar fi quasiborgesiana „convulsie a umbrei” dinspre final de volum („Convulsia umbrei” este partea a treia a cărţii, şi ultima), conţinând şi sintagma care a dat titlul: „o aşezam cu grijă/ pe fotoliul de la intrare/ acolo gesturile/ aveau un ecou susţinut/ nu eram de acord/ cu întoarcerea/ de parcă cineva din afara/ lumii ar fi strâmbat conturul/ respingeam frenetic tăcerea/ închideam ochii/ să înţeleg” (p.61) Borgesian, nu numai pentru…

Jazz-Critic-Fusion
Altfel despre „demonul amiezii” sau… ocolul depresiei în 80 de pagini, cu tot cuprinsul
0

Desigur, despre depresie s-a tot scris. De la, într-un fel, Regele Solomon până la… Andrew Solomon, trecând pe la Sfântul Pavel, Evagrie Ponticul, Ioan Casian, Dante Alighieri, ajungându-se acum la Valentin Brăileanul, aka Valeriu Mititelu, poet ajuns la deplină maturitate literară, jonglând cu sine însuşi, plecând „aşa ca într-o aventură julesverniană”, p.19, dialogând sau nu cu Păcatele capitale la care, din 2008, dacă nu ştiaţi, nu ştiu cât de oficial, Biserica Catolică a adăugat, ne învaţă demonul Wikipediei, șapte noi…

Jazz-Critic-Fusion
Porcii lui Tudor Ganea
0

Celebrarea Supremă a Marii Uniri. Sub zodia pestei porcine, viitorul naţiei… Câţi români mai au un simţ al umorului… normal? (Ce poate fi) Acordat la umorul şi satira, plus imaginaţia debordante ale lui Teo Ganev, pardon, Tudor Ganea? Oare câţi ar avea ceva împotriva Râsului sănătos, homeric, sanitar? Sau împotriva râşilor, felinele noastre naţionale, împotriva nucilor, Ielelor, unei anumite normalităţi… Călcând pe impostură, intoleranţă, întunecare? Ispita şocării românilor (prin literatură) cu „ameninţări” apocaliptice este marcă înregistrată, după cum am mai…

Jazz-Critic-Fusion
Un roman precum un film de Antonioni
0

Moto: „Dar aici poveştile nu se spun decât rar, fiindcă ele apropie moartea.” (Iulian Grigoriu) Îşi mai aminteşte cineva de Michelangelo Antonioni şi de filmele sale? De Deşertul roşu, par exemple? Din trilogia sa, considerată existenţialistă? Desigur, din câte cunosc scrierile lui Dimitrie Lupu, poate, într-adevăr, cei Şase oameni de hârtie sunt… un roman mai existenţialist decât alte texte de-ale sale. Oricum, Monica Vitti ar fi fost, dacă vârsta metafizică i-ar fi permis (evident, doamnele nu au vârstă fizică!), interpreta…

Jazz-Critic-Fusion
Triumful numelui (?), „strălucirea” eternă a solipsismului imperfect…
0

Desigur, cartea Simonei Toma nu este una de filosofie. Este mai degrabă una de şăgălnicie cu fiinţa (proprie), în care eului liric, matroşkian, i se dă ceea ce este al micului Cezar… Aşadar, nominalismul, solipsismul, nu vă năpustiţi! Farmecul poeziei Simonei Toma este în altă parte, dar numelui „Simona” trebuie să-i acordăm o atenţie aparte: nu am numărat de câte ori apare în carte formula magică „o simonă”, dar la cuprins este de şapte ori (dacă nu greşesc, că nu…

Jazz-Critic-Fusion
Cassandra c’est moi, 2.0! Formula perfectă a iubirii imposibile
0

Dan Doboş nu mai are nevoie de nicio prezentare, cu siguranţă! Cea mai nouă carte a sa ar avea, însă, voie, probabil, măcar la vreo şapte prezentări, din diverse unghiuri de vedere: antropologic-umanitar, estetic, din punct de vedere al purităţii artelor, erotic, şi nu pentru că dragostea ar fi o… intoxicaţie, ori pentru că i s-ar căuta formula matematică, din perspectiva deixisului spaţial şi a celui temporal, implicând geopolitica, dar şi spaţio-politica (universul sau multiversul său cunosc şapte civilizaţii extraterestre),…

Jazz-Critic-Fusion
Fiori sau mic tratat despre imposibilitatea îmblânzirii omului de către om cu forţa şi minciuna
0

Ceea ce se întâmplă zilele acestea, şi nu numai la Cupa Mondială la fotbal, în combinaţie cu lectura nuvelei care dă titlul celei mai noi cărţi semnate de Ciprian Măceşaru, îţi pot da nişte fiori deloc metafizici. Sau te pot sâcâi ca nişte muşte la care ajung spre final, aproape neinspirat (?), în această cronică de carte. Fiori şi muşte, cât se poate de româneşti, mai tot ceea ce poate fi considerat specific… „românesc” astăzi opunându-se metafizicului şi ontologicului cu…

Jazz-Critic-Fusion
Turkish delight
0

Într-un interviu relativ recent, acordat chiar uneia dintre traducătoarele cărţii, distinsa doamnă Niculina Oprea, interviu publicat aici, Mustafa Balel, printre altele, spune: «Copiii sunt puri, fără nici un amestec, fără falsificări. Ei nu sunt niciodată cum suntem noi în tendinţa de a-i vedea. Ei sunt sensibili, ei văd totul, ei se revoltă în faţa nedreptăţilor deoarece ei nu au conturi în bancă. Ei spun tot, spun lucrurilor pe nume. În turcă există o expresie: „David, care nu ne spune decât…

Jazz-Critic-Fusion
Evanghelia după un Homer care şi-a spus că-i şi surd, şi mut…
0

Subpoemul 11, din care voi cita imediat, m-a dus cu gândul la Homer: „Cu 41 de noduri marinăreşti/ m-am legat/ de catargul de fum/ al frumuseţii.// Nu pentru mine mă tem,/ ci pentru ea,/ ca să nu se abată/ asupra-i moartea.// Şi chiar de va veni,/ eu, surdo-mutul,/ cunosc vicleşugul:/ mă voi preface orb/ şi-n găvanele ochilor mei/ moartea se va furişa,/ îşi va face culcuş/ şi va învia,/ molipsindu-se de duhul vieţii.” (p.17) Şi dacă primul text, chiar şi…

Evenimente
Twist şi sarabandă cu trecutul: Galaţiul îmbracă iar haine literare
0

Ioan Gh. Tofan, Pe malul de lut al fluviului, Ed. Eikon, Bucureşti, 2018 La Librăria Humanitas Galaţi a avut loc recent lansarea celei de-a patra cărţi a scriitorului Ioan Gh. Tofan, cu participarea actorului Vlad Vasiliu şi a scriitorului A.G. Secară, din prezentarea acestuia din urmă, oprindu-ne la următoarele fragmente: Multe dintre textele prezente în această a doua carte a romanului de „călătorii paralele” erau cunoscute din revistele locale sau naţionale, on line sau clasice, din lecturile la cenaclul „Noduri…

Jazz-Critic-Fusion
Scriind despre elonmuski şi ceilalţi…
0

Cristian Fulaş, Cei frumoşi şi cei buni, Polirom, 2017 Doar cu un titlu fitzgeraldiano-cohenian (The Beautiful and Damned, respectiv Beautiful Losers), cea mai nouă carte a lui Cristian Fulaş, quasi-neocioraniană (poate în genul acesta ar fi scris un Cioran al noului mileniu!), ţi se poate prezenta ca un produs… Elon Musk, gata de trimis pe Marte (ca avertisment pentru viitorul… marţienilor de origine pământeană)! O mână de carte, cu cinci degete, toate detaşabile, dar „legate” printr-un circuit nervos încă uman,…

Jazz-Critic-Fusion
Scrierea-Miere(a), Spanac! Pentru o literatură de tip Popeye… :)
0

În copilărie şi adolescenţă auzeam, câteodată, expresia „Ei, spanac!” (Pentru noile generaţii, cred că este echivalentul expresiei neauzite, dar bănuite: „Ei, broccoli!”). Expresia respectivă se referea la o reacţie oarecum nepoliticoasă, mai puţin diplomatică, la o propunere, la o observaţie, era o reacţie… critică care exprima o nemulţumire… amicală. Să presupunem că încercai să îmbunezi pe cineva, să-i spui că X nu este chiar atât de mişel, că, totuşi, propunerea lui, nu contează care, este o.k.. Reacţia era: „Ei, spanac!”…

Jazz-Critic-Fusion
(Aproape) reinventând Poezia sau femeia…
0

În lumea Poeziei, cuvintelor, literelor, scriitorilor, revistelor, Florin Dochia este, mitologic vorbind şi glumind, ca să folosesc un turcism, o Baba Dochia, adică un fel de „tătic” (care anunţă o altă deşteptare a primăverii, o altă dezlănţuire a Dragobetelui, băietul adevăratei Babe Dochia; „Baba”, în limba turcă, este „tata”, „părintele”, „înţeleptul”), un maestru al artelor poetice, care ştie iubi (liric) aşa cum puţini… pot şi reuşesc. Dovadă este şi volumul despre care scriu aici, unde nu se glumeşte, nici cu…

Jazz-Critic-Fusion
Bărăgan, undeva în Africa, Marte sau Paradis…
0

Florin Ciocea pare, pentru cine nu-l ştie decât aşa, ocazional, un personaj de basm (cult, post-modernist, ultra-futurist)… Cu o luptă a lui cu un „ceva” care-l îngroapă, în universul acestei cărţi scrise între luna decembrie 2012 şi luna septembrie 2016 (cu trei inserţii, două din 1975 şi una din 1986), „în pământ până la genunchi”, după cum aflăm de la primul poem, datat 22 mai 2013… O luptă, „agonie”, ca să sune mai dramatic, în care aliat este „nesomnul”: „Pe…

Jazz-Critic-Fusion
Poezie aruncată în … urban
0

În ultimii ani se remarcă nevoia poeților de a se cantona în urban. De a fi parte din universul cotidian cu și prin intermediul poeziei. Sacrifică ritm, sacrifică rime, fac orice doar pentru a încerca să arate cititorilor că și ei fac parte din agora, că nu sunt într-atât de aerieni sau rupți de realitate, încât să nu se poată conviețui cu și împreună cu ei. E și un fel de legitimare a rostului lor aici: răspunsul la întrebarea „mai…

Jazz-Critic-Fusion
Doamnelor şi domnilor, noul rege al „Belgiei” metafizice: Paul Întâiul!
0

Moto: „în venele mele au trac regii” (Paul Blaj) Regele a murit, trăiască Regele! Poezia a murit, trăiască Poezia! Pentru cine îl cunoaşte bine pe Paul Blaj, ştie cât de tânăr este (ca să nu mai spunem de talentul hăruit, dar şi construit cu migală de bijutier din Antwerpen, ca să fim în ton cu titlul!) şi când vede subtitlul cărţii, „ultimele poeme antume”, poate murmura „Doamne fereşte!” Dar fiecare om moare şi învie de câte ori vrea el (că…

Jazz-Critic-Fusion
Alienare sau matematica fără profesor
0

Piesa de teatru câştigătoare a concursului de dramaturgie UNITER, pentru anul 2016, „Masa puterilor noastre”, a fost scrisă de gălăţeanul Petre Barbu, care nu este la prima victorie în acest… turneu al dialogurilor imaginate şi scrise. Aşadar, este o… recidivă, în anul 2003 Petre Barbu câştigând premiul pentru „Cea mai bună piesă românească a anului 2002”, cu „Tatăl nostru care eşti în supermarket”! Celelalte piese nominalizate au fost: „Ultima dorinţă”, de Cristina Cozma, „Legea locatarului universale” (sic!), de Denis Dinulescu,…

Jazz-Critic-Fusion
„Benzinăria Whiskey” de Andrei Velea
0

Jim Morrison, The Doors? Rock sau Stone? Just Andrei… Dialogul spiritual pe care-l propune poetul gălățean Andrei Velea, deloc în umbra dezlănțuirii dionisiace a lui Mihail Gălățanu, provocarea pe care o aruncă rockerului Jim Morrison de la „The Doors”, dincolo de posibila moarte, nu poate lăsa cititorul (și melomanul) cunoscător indiferent: „e timpul supradozei de luciditate,/ lasă toate fanteziile lumii să te profaneze într-adins”! Este poezia lui Andrei Velea cool, felină, frumoasă și rea? Așa îl caracteriza regizorul Oliver Stone…

Jazz-Critic-Fusion
O potrivită investigaţie asupra unor scurte poeme
0

Octavian Mihalcea, Umbra de fier, Ed. SemnE, Bucureşti, 2016 Un cronicar de carte, care are şi preocupări lirice (Octavian Mihalcea, care semnează cronică în „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cultura”, „Poezia”, „Antares”, „Conta”, „Plumb”, „Arca” ş.a.) este, într-un fel, mult mai la curent cu tot ceea este nou, sau măcar încearcă să fie nou, în lirica românească. Poetul va fi ispitit sau va avea ambiţia firească de a găsi noi modalităţi de exprimare. Parafrazând mai mult sau mai puţin (Imediat veţi vedea…

Jazz-Critic-Fusion
Cu un fals minimalism mistico-suprarealist călcând pre iluzia minimalismului…
0

Silviu Gongonea, A doua natură, Ed. Aius, Craiova, 2017 Poemul care m-a îndemnat să aleg titlul de mai sus al prezentării se numește „Sufrageria” și are următoarea structură: „Nu credeam s-ajung/ un mistic la mine în sufragerie,/ l-aș fi lăsat o clipă pe Dumnezeu/ să trăiască în mine./ Sufrageria și dormitorul nu sunt ale noastre/ dar nu poți gândi altfel/ când cecilia aleargă cu pofta unui copil/ prin încăperile semidecomandate./ Într-o zi, îi spun, vom părăsi acest loc/ ne vom…

Jazz-Critic-Fusion
Vulcanic, vulcanică… (şi un nou portret de scriitură)
0

Ramona Băluţescu, Fascinat şi obsedat, Ed. Emma, Cluj, 2016 Cel mai nou volum de poezie al Ramonei începe cât se poate de lucid-eruptiv: „…pentru că,/ Pînă la urmă,/ Și viața ta/ Poate să fie/ Din rîuri de lavă,/ Ce-așteaptă/ Să năclăiască/ O nouă iubire.” Poate să fie un epitaf al unui erou al Erosului, căzut la datorie atunci când a trecut pe lângă Vezuviu, având o frumoasă viziune asupra întregii existenţe? Care fără de dragoste, nimic n-ar fi fost? De…

Jazz-Critic-Fusion
Poezia, între viaţă şi moarte
0

Moto: „Sper să nu ucid!”, Jonathan Littell Moto-urile care deschid cartea lui Ştefan Ciobanu (a patra de poezie) te duc cu gândul la un existenţialism quasi-extrem, făcând şi o legătură în mintea mea cu un roman recent încheiat de citit, „Binevoitoarele”, de J. Littell, de unde am cules moto-ul meu… Desigur, un existenţialism altoit cu un elegant neo-suprarealism, despre ispita suprarealismului scriind Al.Cistelecan pe coperta a IV-a! Dar iată care sunt acele texte-moto: mai întâi din Gherasim Luca: „… o…

Jazz-Critic-Fusion
„Binevoitoarele” de Jonathan Littell
0

Când Oroarea este muză… Moto: „Literatura nu este inocentă și, vinovată, trebuia până la urmă să se recunoască vinovată. Numai acțiunea are drepturile. Literatura, am vrut, încet-încet, să arăt asta, este copilăria regăsită. Dar copilăria care ar guverna ar avea oare vreun adevăr? În fața necesității «acțiunii», se impune onestitatea lui Kafka, care nu-și acorda nici un drept. (…) Până la urmă literatura trebuia să pledeze vinovat.” (Georges Bataille) Cu pasajul de mai sus se încheie cuvântul înainte al lui…