Ce (n-)am învățat din cărți
Când mă surprinde citind, soțul meu obișnuiește să arunce un: „Iar trândăvești?”, și nu-i place să mă „cicălească” cu această glumă pentru că, într-adevăr, consideră lectura trândăvie sau pentru că n-aș fi îndreptățită dacă, la urma-urmei, chiar aș lenevi, ci pentru a sublinia, cu ironie, părerea generală despre lectură – o activitate de relaxare, lenevie, pierdere de timp chiar. Mai mult, lectura e percepută ca un fel de moarte vie, „a citi” fiind opusul lui „a exista”, „a trăi”. Gluma…
Sărbătorile de iarnă și mini-vacanțele aferente acestora mi-au prilejuit niște reflecții referitoare la lectură ca relaxare. Trebuie să recunosc din start că revin, de nenumărate ori, asupra ideii că lectura, orice lectură, este privită ca o ocupație nobilă și binevenită, este salutată și încurajată, fără nuanțări. Mie această percepție a lecturii îmi pare greșită, nu sunt de acord cu ea și, din acest motiv, revin asupra ei din diferite perspective, atât pentru a testa propriul meu dezacord, cât și pentru…
Sunt două lucruri care poate că ar trebui explicate atunci când un cititor (să fiu eu acela, de exemplu) spune că e conservator. Primul ar fi că afirmația se extinde asupra cărților pe care le citește și, dacă nu e vorba de un cititor în stele, asupra cunoașterii mai mult sau mai puțin obiective pe care o împărtășește. Iar în al doilea rând, dacă tot mergem pe exemplul meu (deși am observat și la alte case), atunci când spun „sunt…
Cercetătorii au stabilit că oamenii manifestă o mai mare frustrare față de roboții humanoizi decât față de cei care nu seamănă atât de mult cu noi. Oare ce ne înspăimântă atât de mult la ei? Gândul că „un fel de oameni”, doar că mai inteligenți, ar putea ajunge să ne domine? Sau îngrijorarea că vom fi nevoiți să recunoaștem că chiar și niște oameni mai inteligenți s-ar putea să fie lipsiți de un sine? Atunci, când vom reuși să elaborăm…