Browsing: Recenzie

Reconfortant, cred că acesta este cuvântul care ar descrie cel mai bine timpul dedicat citirii volumului scris de diplomatul francez. Cei care au un apetit crescut pentru memorii și jurnale vor fi și ei mulțumiți, pentru că felul cum alege Morand să scrie despre un București care l-a găzduit vremelnic e de-a dreptul demn de un „laudatio”. Mi-aș dori să mai citesc astfel de scrieri, despre Bucureștiul interbelic, postbelic, actual sau mai știu eu cum. Pentru că asta e esența cărții: trebuie să căutăm sub ceea ce ni se arată la prima vedere, pentru că acolo, ascunse sub zeci de…

Share.

Micimea în gândire va pune, de cele mai multe ori, sub semnul blamării cultura sau, de fapt, subcultura rockerilor. Purtătorii de plete, pentagrame și tricouri negre vor întoarce întotdeauna privirile trecătorilor, vor naște neliniști și vor smulge habotnicilor cruci trasate cu limba în gură. Și atitudinea lor, trecută prin filtrul etic al oamenilor de rând, va însămânța, de asemenea, aversiune dacă nu chiar spaimă. Însă “je me’n fiche”-ul și asumarea “etichetei negre” vin ca replici din partea generațiilor cu plete în fața zidului moralității. O astfel de generație de tineri rebeli, îmbibată în heavy metal și stupefiante, este trecută prin penița…

Share.

Duhovnicul meu are un obicei aparte: nu suportă cuvântările de lungă durată care încheie, duminica, Sfânta Liturghie. Preferă îndemnurile scurte, mai ales spre lectură și rugăciune. Așa s-a întâmplat să aflu că orice creștin ar trebui să parcurgă această carte: „Vederea păcatelor noastre”. Este o carte de mici dimensiuni, care nu se citește neapărat cu sufletul la gură, ci, mai degrabă, cu un nod în gât. Din cauza subiectului. Cartea vorbește despre osândirea celor din jurul nostru. Adică despre un păcat pe care îl facem la tot pasul, cu maximă detaliere, poate mai rar exprimat verbal, dar foarte des mental.…

Share.

Dacă nu ar fi intervenit – ca de atâtea ori! – voia sorții, sunt aproape sigur că nu aș fi descoperit volumul I din scrisorile bilingve adresate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu fiicei sale, în urma plecării acesteia la Paris în vederea continuării studiilor. Respectivul volum cuprinde corespondența (triată) trimisă de mama sa începând cu data de 9 septembrie 1947 (Monica Lovinescu pleacă la Paris cu o zi înainte), până în februarie 1951. Mai exact, cartea se încheie, după cum este menționat într-o notă de final, odată cu apariția în cadrul scrisorilor a numelui lui Virgil Ierunca, cu care Monica Lovinescu se…

Share.

„Sapere aude” – „Îndrăznește să cunoști!” este una din sintagmele foarte des utilizate de profesorul Daniel David pe parcursul întregii cărți. Deloc întâmplător apelul repetat la acest (aproape) imperativ categoric al celui care cercetează; căci, cum altfel ar putea avea loc descoperirea, cunoașterea în cel mai pur sens al ei, dacă nu îndrăznind? Și Daniel David a îndrăznit! Monografia cognitiv-experimentală este rodul unei munci de durată (aproximativ zece ani), muncă ce a însumat aplicarea a numeroase teste, prelucrarea datelor din punct de vedere statistic (și nu numai), raportarea datelor obținute la cele corespunzătoare altor state (SUA și încă alte nouă…

Share.

„Maimuţa goală”, de Desmond Morris, „Procesul”, de Franz Kafka, „Jocul cu mărgele de sticlă”, de Herman Hesse; la un prim apel al memoriei, acestea sunt cărțile care-mi vin în minte atunci când vreau să vorbesc despre romanul lui J.M. Coetzee. E bizar șirul de cărți, felul cum se înlănțuie ele ca informație, iar căile de asociere ale acesteia cu realitatea cotidiană sunt și mai bizare. Într-un fel, într-un mare fel, ar spune unii, Coetzee face dreptate cu această carte unei întregi literaturi de sorginte africană. Da, și acolo, pe continentul negru, în locurile unde domnesc seceta și sărăcia, se citește.…

Share.

Cărțile despre Holocaust pe care le-am citit până acum pălesc în fața acesteia în ceea ce privește cruzimea și acuitatea celor descrise. Practic, imaginile pe care le-am văzut în diferite documentare au devenit vii, cât se poate de reale. Vocea care relatează toate acele grozăvii s-a întors de pe tărâmul morții și te face să vezi cu claritate fiecare detaliu al inimaginabilei suferințe. “Noaptea” lui Elie Wiesel mi-a completat tabloul pe care mi-l creasem în minte cu privire la acea îngrozitoare noapte a umanității. A fost ca o relatare de la fața locului. De fapt, așa și este, doar că…

Share.

Dacă sunteţi întrebaţi cine a descoperit continentul american, veţi răspunde probabil că acesta a fost Cristofor Columb, care a ajuns în insulelele Caraibe, în 1492. Ar fi însă o eroare, continentul american a fost “descoperit” iniţial, în jurul anului 1000 de scandinavii, foarte puţini la număr, care populau Groenlanda. Aceştia sunt primii care au atins se pare coasta nordică a Americii, dar nu au reuşit să supravieţuiască acolo, dispărând fără urmă după doar câteva secole. Motivul pentru care asociem de regulă descoperirea Americilor cu vizitele conchistadorilor din lumea veche ţine de modul spectaculos şi violent în care aceştia şi-au impus…

Share.

Recent recompensat cu un premiu destul de generos pentru lumea scriitorilor, 100.000 Euro (International IMPAC Dublin Literary Award 2015), romanul „Recolta” al lui Jim Crace pare să aibă succesul scontat de autor. Nu e un roman pretențios sau cu nu știu ce miză, dar poate delecta chiar și pe cel mai cultivat cititor. Subiectul este unul simplu, povestea unui sat de 20 de case de undeva din Anglia, ai cărui locuitori erau toți în slujba unui singur stăpân (conașul Kent) și care aveau ca principală ocupație cultivarea orzului. Oameni simpli fără pretenții, care-și organizează viața în jurul conacului și în…

Share.

Dintru început am de gând să sar peste orice soi de introducere și să vă spun că primul (și singurul, până acum) roman scris de tânărul Anthony Marra (n. 1984) este, cel mai probabil, cartea mea preferată din 2015. E totuși copleșitor să scrii despre o lucrare atât de aclamată și de meșteșugit alcătuită, din moment ce realizezi faptul că, orice ai spune și oricât de frumos ți-ai împacheta ideile, vei reduce din farmecul sui-generis ce o înconjoară sau, cel puțin, nu vei reuși nicicum să îi faci cunoscută adevărata valoare. Nici nu ai avea cum, în fapt. Ar trebui…

Share.

Din fericire, vorbe precum: „Facă-se voia lui Dumnezeu!” sau „Slavă lui Dumnezeu!” stăruie pe buzele românului încă din moşi-strămoşi. De ce? Pentru că este conştient că voia lui Dumnezeu este adevărul şi viaţa. Este, de fapt, singura cale care duce la viaţă. La aceea veşnică, din sânul Raiului. Căci viaţa trupească este, cu certitudine, trecătoare. Ţăranul nostru – iar cei care au copilărit în satele tradiţionale româneşti încă păstrează în memorie acest lucru – avea un comportament ce poate părea ciudat la prima vedere, dar de o esenţă neapărat de asimilat: pentru toate Îi mulţumea lui Dumnezeu şi nimic nu…

Share.

Nu am trecut această carte pe lista de lecturi pentru vacanţă deoarece atunci nu o citisem în întregime şi nu am vrut să recomand ceva în necunoştinţă de cauză. Acum aş adăuga-o fără ezitare, pentru că şi-ar găsi sigur locul într-un bagaj de vacanţă, fiind o carte solară, amuzantă, poate nostalgică pe alocuri, dar care îţi dă o stare de bine pe măsură ce o parcurgi. De fapt, este o carte ce are rolul de a-ţi induce starea de vacanţă, chiar şi în timpul celei mai aglomerate săptămâni de lucru. Îmi plac memoriile, jurnalele şi cărţile autobiografice pentru că, de…

Share.

Am citit multe cărți remarcabile, fascinante, însă aceasta mi s-a lipit pur și simplu de suflet, m-a atras în mrejele ei și am simțit, dintr-o dată, că îmi va fi greu să mă despart de ea. Este una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată, împletind scriitura impecabilă, emoționantă, cu o poveste răvășitoare. Cuvintele se îmbulzesc în mintea mea în încercarea de a exprima sentimentele pe care mi le-a adus această carte. Spun sentimente și nu impresii pentru că m-a făcut să trăiesc povestea pe care, cumva, n-am putut să o consider ficțiune – am fost acolo,…

Share.

Horia-Roman Patapievici este una dintre cele mai mari personalități ale timpurilor de după 1989. Afirm dintr-un început asta, conștientă fiind că îmi pot atrage critici, din moment ce oamenii în societatea românească actuală par a fi împărțiți în două tabere: pro sau anti Patapievici. Indiferent în ce tabără ar fi, iubitorilor de cărți bune le recomand să citească „Partea nevăzută decide totul”. M-am gândit de multe ori în timp ce citeam eseurile de aici că cel mai bine ar fi fost, pentru o receptare adecvată, să fi circulat cartea cu autor necunoscut. Atunci să fi văzut controverse privitoare la cine…

Share.

Ar fi cazul să accept că lista mea de cărți preferate include ici-colo câte o capodoperă recunoscută, dar e populată mai ales cu astfel de romane, nebăgate în seamă, ale unor autori semi-uitaţi.  Spun asta pentru că am găsit foarte puţine referinţe despre Erwin Wickert (notabil, a fost ambasadorul RFG în România, între 1970-1976) şi al său roman. Un roman pe care l-am citit cu mare plăcere prin anii ’80 şi a cărui savoare m-a urmărit peste ani. Sunt unele cărţi care-ţi spun lucrurile de care ai nevoie într-un fel în care eşti pregătit să le auzi. M-am bucurat să…

Share.

Nu vom şti niciodată ce şi-au spus Romeo şi Julieta în clipele de intimitate, dar putem şti cât se poate de sigur un lucru. Dacă cei doi au fost realmente îndrăgostiţi, şi ar fi un mare păcat pentru toată cultura lumii să nu fi fost, putem descrie cu destul de multă acurateţe ce anume s-a întâmplat în creierele şi în corpurile lor când s-au văzut prima oară (sau poate a doua, a treia…?). Atunci când oamenii se îndrăgostesc, hipotalamusul (prin centrul medioventral la femei şi prin cel preoptic medial la bărbaţi) se activează, laolaltă cu întreg sistemul mezolimbic (centrul recompensei)…

Share.

Proza scurtă pare să fi câştigat niţel teren de la Nobelul lui Alice Munro încoace. La o privire în fugă, numărul cărţuliilor de acest gen pare să fi crescut şi, iată, cum e cazul Adrianei Bittel, un editor mare consideră oportun momentul pentru a readuce în atenţie proze scrise în urmă cu cel puţin zece ani, unele chiar mai vechi de atât („Iulia în iulie”, inclusă aici, dă titlul unui volum din 1986). „Cum încărunţeşte o blondă” reuneşte prozele incluse în două volume din 2001 şi 2006 publicate la Editura Compania, primul dintre ele, „Întâlnire la Paris. Unsprezece povestiri”, fiind…

Share.

Nikos Kazantzakis este unul dintre scriitorii care m-au fascinat atât de mult, încât au trezit în mine dorința de a le parcurge toată opera. Spiritul ce clocotește în “Raport către El Greco” m-a marcat ireversibil și de atunci îl caut în fiecare volum ce poartă semnătura scriitorului grec. Această scriere memorialistică înfățișează un Kazantzakis oarecum diferit de cel pe care îl știam, iar notele sale de călătorie au o formă cu totul altfel decât cea la care mă așteptam. Impresiile sale asupra Rusiei sovietice, dominate de puternicele sale convingeri din anii respectivi (1925-1930), oferă indicii interesante despre atmosfera acelei epoci,…

Share.

Adolf Armbruster a fost unul dintre cei mai mari istorici români, care a decedat într-un accident de mașină, pe un drum din județul Vaslui, în martie 2001. Atunci, în 2001, mi-a atras imediat atenția numele istoricului, studiasem cărțile și articolele lui în facultate. Ce nu știam înainte de accident e că era căsătorit cu Viorica Cortez. De marea noastră mezzosoprană auzisem, în special după 1989, o ascultasem și îi îndrăgisem felul de a fi surprins în interviuri și emisiunile televizate. Când am auzit despre tragicul accident în care el a murit, dar ea a supraviețuit, m-am gândit la toate încercările…

Share.

Ca să pot vorbi pe larg despre titlul ales, am nevoie, în primul rând, să spun câte ceva despre editura la care a apărut. Este vorba despre o editură din Oradea, relativ nou intrată pe piaţa editorială românească; iată ce scrie pe site-ul acesteia: „Ratio et Revelatio – numele pe care ni l-am ales, raţiune şi revelaţie, acoperă un proiect editorial ambiţios, acela de a aduce publicului românesc texte de filosofie, teologie şi istoria religiei, dar şi carte ştiinţifică, beletristică şi colecţii pentru copii. Principiul pe care ne clădim identitatea editorială este acela al respectului concret pentru toţi factorii implicaţi…

Share.

În timp, am încercat să nu ratez interviurile lui Marius Constantinescu. Astfel, în anul 2011, am urmărit interviul pe care i l-a luat pianistei franceze Hélène Grimaud, cu ocazia Festivalului “George Enescu”. Deşi nu ştiam mai nimic despre ea, pe măsură ce întrebările lui Marius îşi găseau răspunsul, am fost vrăjită de naturaleţea şi delicateţea aproape hipnotică ale acestei mari pianiste a lumii. Am căutat-o apoi pe YouTube, pentru a-i asculta şi muzica, şi am descoperit-o elegantă fără să epateze, pasionată într-un mod firesc şi echilibrat, pe scurt, o splendidă profesionistă a pianului. De aceea, atunci când am aflat de…

Share.

Toată literatura sud-americană pare că vine dintr-o altă lume, mai altfel, mai nepământeană; când citeşti un volum scris de un argentinian, un mexican sau un brazilian, ai impresia că trebuie să tragi adânc aer în piept şi să te laşi purtat în derivă spre un alt ţărm decât cel la care trăgeai de obicei. Emoţiile cu care eşti obligat să te confrunţi tu, cititor deschis spre noi experienţe, sunt atât de puternice şi atât de amalgamate, încât ai impresia că nu vei mai ieşi niciodată din lumea lor. Şi, cu toate acestea, vei mai reveni, vei mai dori să respiri…

Share.

Prima carte a lui Javier Cercas pe care am citit-o mi-a adus, pe lângă plăcerea lecturii unui roman palpitant (cred că acesta e cuvântul cel mai potrivit), şi o surpriză de proporţii: fără să ştiu a priori prea multe despre “Legile frontierei”, am descoperit o lucrare ce operează simultan cu mai multe tematici – şi aproape toate dificil de abordat! -, ce se suprapun ori se separă adesea radical, într-un mod spectaculos. Romanul urmăreşte, pe o distanţă de treizeci de ani, evoluţia lui Zarco, delincvent juvenil ajuns pe parcurs (mai mult sau mai puţin voluntar ori conştient) personificarea unei legende…

Share.

Proza scurtă pare să fi cunoscut o revigorare în ultima vreme, iar volumul Felii de lămâie ține să întărească acest lucru. Senzația de prospețime este prezentă pe tot parcursul lecturii și fiecare dintre povestirile adunate sub acest titlu sugestiv își arată consistența, de fiecare dată surprinzătoare, alta. Deși eu nu prea sunt atrasă de imaginile contemporane, scriitura Ancăi Vieru m-a captivat de la prima încercare răzleață – o povestire din ultima parte a volumului. Apoi am luat volumul de la început, înaintând cu fiecare “felie de lămâie” într-un univers urban binecunoscut, văzut din diferite perspective, cu o sensibilitate și o…

Share.

Da, ştiu, eu acum trebuie să vorbesc despre o carte, în speţă „Uşa”, de Magda Szabó, dar am nevoie de o mizanscene mai altfel. Ca să intraţi cu totul şi din prima în atmosfera cărţii, vă invit să vă readuceţi aminte de unul din filmele lui Lars von Trier, Dogville, cu Nicole Kidman în rolul principal; acea atmosferă greoaie, cu multe imagini alb-negru sau in sepia, care îţi toarnă în gânduri lava unei situaţii fără de scăpare, o situaţie construită pe absurd şi cu ajutorul unor personaje bine definite, în ciuda faptului că mai toate au trăsături negative de neiertat…

Share.

Mi-a ajuns această carte în mâini printr-o fericită întâmplare, o clipă de inspiraţie, un semn divin – cine poate şti? Dar atmosfera pe care am intuit-o se regăseşte între paginile sale, chiar mai intensă şi mai melancolică. Bacăul de odinioară n-a supravieţuit tăvălugului comunist. Puţine sunt vestigiile ce amintesc de el astăzi şi ele nu reuşesc să redea măcar  un strop din farmecul pe care oraşul l-a avut cândva. Există clădiri vechi, unele cu însemnătate istorică, dar par sufocate de cele mai noi şi parcă au o oarecare stinghereală în a-şi spune poveştile. Strada pe care se desfăşoară întâmplările povestite…

Share.

Am cumpărat mult aclamata carte a lui Italo Calvino şi nu-mi pare rău. Citeam că aceasta ar fi una din cărţile pe care cineva le-ar lua cu sine pe o insulă pustie. Fără să stau prea mult pe gânduri, cred că şi eu aş alege la fel. De ce? Pentru că această carte este esenţială, ea nu are nici început şi nici sfârşit, pentru că este atemporală şi totuşi extrem de actuală şi, mai ales, pentru că oraşele care se adună cu răbdare între paginile cărţii redesenează atlasul lumii, o lume pe care fiecare dintre noi şi-ar putea-o imagina, măcar…

Share.

Am așteptat cu mare nerăbdare să citesc Mică trilogie a marginalilor. Sectanții. Știam cât de bine scrie Vasile Ernu, cât de articulat și de argumentat își construiește orice discurs. Dar mai știam că era nevoie de această carte. Pentru că despre istoria acestui colț de lume nu (prea) s-a scris, sau, dacă s-a scris, demersul a fost unul parțial și înglobat într-unul mai larg. Când spun „colț de lume” mă gândesc la sudul Basarabiei, la lumea celor care trăiesc între Ismail și Bolgrad, reperele geografice stabilite încă din primele rânduri de către autor. Și nu orice lume, ci cea a…

Share.

Plopii din Berlin nu sunt în Berlin, ci într-un sat de pe lângă Trondheim, în Norvegia. Au rămas ca o mărturie inocentă a unor vremuri atroce, plantați în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de invadatorii germani care plănuiau să prindă rădăcini în zonă. Repet și eu ce spune toată lumea, deși, la drept vorbind, impactul ocupației naziste și al plopilor asupra substanței romanului este nesemnificativ, acesta nefiind un roman de reconstituire istorică, acțiunea desfășurându-se în prezent. Este povestea unei familii disfuncționale, confruntată cu o situație de criză. Cei trei frați Neshov preferă să nu știe unul de celălalt. Cel…

Share.

Mă văd nevoit să remarc un fenomen cât se poate de interesant: de când lui Patrick Modiano i-a fost înmânat Nobelul (din păcate, trebuie să admit că abia cu acest prilej l-am descoperit), moment în care am început să mă cufund serios în opera sa vastă, modul în care îmi aleg lecturile s-a modificat radical; acum, ca să zic aşa – şi fără să exagerez câtuşi de puţin – există, în cadrul preferinţelor mele literare, pe de-o parte Modiano şi pe de alta ceilalţi. Este evident că profit de orice oportunitate pentru a face rost de volumele sale, astfel încât…

Share.
1 61 62 63 64 65