Muzica nouă, muzica contemporană sau muzica cultă, toate trei sintagmele ascund în spatele lor eforturi de cercetare muzicală care rodesc frumos, cu condiția ca muzicienii să aibă o rezistență ieșită din comun. Multe dintre cercetările lor nu se finalizează din rațiuni diverse, altele nu ies chiar cum ar trebuie, iar cele foarte puține care ajung la public nu se bucură de popularitatea cuvenită (din motive pe care nu le trecem aici în revistă). În România putem vorbi de o școală de creatori de muzică nouă, o școală cu mulți reprezentanți, de diferite vârste și cu diferite preocupări, astfel încât putem vorbi și despre diversitatea de stiluri sau de proiecte muzicale cu adevărat impresionante.
Pe Sabina Ulubeanu am cunoscut-o acum câțiva ani, prima oară a ajuns la mine muzica ei, abia după aceea a avut loc și întâlnirea fizică. Ne regăsim când și când în săli de concerte sau în spații culturale cu rezonanțe speciale pentru muzicieni. În 2021 ea a fost implicată în mai multe proiecte, a compus muzică pentru altele, deci a fost activă, în ciuda izolării și a recesiunii care a dominat spațiul cultural românesc. THE UNIFIED VOICES OF BANAT este proiectul născut din colaborarea a trei muzicieni: Sabina Ulubeanu, Claudia van Hasselt și Amen Feizabadi. Așa s-a născut acest interviu, despre proiect am scris aici. Urmează o nouă întâlnire cu publicul, în 26 februarie, de această dată la ARCUB.
Așadar, despre THE UNIFIED VOICES OF BANAT cu Claudia van Hasselt.
Mulțumesc, Sabina Ulubeanu!
Traducerea: Ana Ionesei.
(Scroll domn for english version)
THE UNIFIED VOICES OF BANAT este un proiect muzical intercultural. De ce zona Banatului?
Ideea a venit mai întâi datorită rădăcinilor mele șvabe și fiindcă știam că avem strămoși care au emigrat acolo acum 200 de ani. În cadrul primei cercetări, mi-am dat seama că Banatul este un creuzet de multe comunități multiculturale. Dat fiind că lucrez de mulți ani într-un context artistic transcultural, în care caut în mod special rădăcinile comune ale diferitelor tradiții culturale, pentru a crea un limbaj muzical contemporan comun, am fost fascinată de această bogăție a tradițiilor. Mi-am dat seama că regiunea Banatului este un microcosmos foarte special, nu doar de comunități culturale, care trăiesc și muncesc împreună, ci și că acestea au creat chiar și o structură în care poate trăi oricine, păstrându-și tradițiile diferite, mai ales fiind respectat, dar totodată funcționând împreună.
Despre rădăcini se vorbește tot mai mult în ultimul timp. Cauzele sunt diverse, nu ne propunem să le trecem în revistă aici. Dar vreau să întreb cum e cu rădăcinile de ordin muzical, cât din ceea ce este profund și autentic mai găsim în muzicile prezentului? Sound-ul lumii moderne face loc și acestor sonorități arhaice?
Este greu de răspuns la întrebarea ce este profund și autentic, și este, din punctul meu de vedere, independentă de formele muzicale. Autenticitatea are mult de-a face cu un proces foarte individual intim de coerență interioară. Personal, pot simți această coerență interioară în timp ce improvizez cu muzicieni din medii culturale diferite, căutând un limbaj muzical comun între noi, și urmărind ceea ce mă interesează în calitate de cântăreață contemporană și ființă umană: anume, detaliile practicii vocale vaste, din întreaga lume, ornamentația în contexte culturale diferite și sonoritățile și structurile lor comune. Abordarea mea este aici mai puțin intelectuală, cognitivă, într-o primă etapă, și mai intuitivă, ca urmare a experiențelor și a cunoștințelor urechilor mele pe care le-am adunat pe parcursul tuturor acestor ani. Așadar, în primul rând îmi urmez instinctul, și realizez, bunăoară, că doina, deși pare să urmeze o structură tonală occidentală cunoscută, are un fel de „subsistem” de microtonuri. Abia după aceea încep procesul analitic de a afla cum funcționează, deci într-un fel urmez calea înțelepciunii populare. La fel și cu ornamentația: ascult un cântăreț din regiunea Mării Caspice iraniene, aceștia își folosesc limba într-un fel anume spre a ornamenta structura melodică, și apoi ascult un mod similar de a folosi limba în Băile Herculane, ceea ce mă aduce la o cercetare a posibilelor căi sau rădăcini muzicale dintre aceste tradiții și locuri îndepărtate.
Iar acum să răspund la întrebarea dacă muzica contemporană lasă loc pentru aceste sonorități: pentru mine, muzica contemporană se găsește la capătul tuturor acestor tradiții, exact așa cum trăim muzica astăzi, prin urmare nu le văd drept sisteme sau abordări muzicale separate. Însă deschiderea și posibilitățile vaste ale muzicii contemporane, dincolo de o tonalitate strictă și cu o mare libertate de structurare a pieselor, în special din postura de compozitor/interpret, deschide spațiul pentru tot felul de conexiuni, transcripții, culori îmbinate, sunete.
Din punctul meu de vedere, partea frumoasă din muzica contemporană este că am posibilitatea de a mă scufunda într-un câmp vast între sonorități arhaice sau tradiționale, culese din aspecte istorice și biografice ale ființei umane în genere și ale oamenilor pe care îi întâlnesc, pe de o parte, și utilizarea contemporană a vocii mele, cu belcantoul, improvizația liberă, sunetele experimentale, chiar până la eșec, pe de altă parte.
Proiecte cum este THE UNIFIED VOICES OF BANAT țin loc de o reparație morală, înainte de orice. Din păcate, multe din aceste proiecte se desfășoară în zone în care aproape că nimic din ceea ce poate fi considerat original nu mai există. Câte straturi ați dat la o parte ca să ajungeți la originile muzicii din zona Banatului?
Aceasta este într-adevăr o întrebare interesantă. Mai întâi, apare întrebarea ce este tradiția? În înțelesul obișnuit, ne referim la vremurile vechi, moștenirea culturală. Dar în special aici în Banat, întâlnim o definiție și o înțelegere foarte modernă a termenului, o definiție care integrează moștenirea în viețile prezentului, în realitatea prezentă a membrilor comunității. Așadar întotdeauna integrăm ambele părți, tradiția cotidiană și moștenirea culturală/muzicală. În multe regiuni, nu doar în Banat, din cauza unei carențe a structurilor economice și a perspectivelor de viitor, sau a rațiunilor politice (ca în Germania, de exemplu, dar și în Banat cu siguranță), oamenii într-un fel nu vor sau nu pot să-și păstreze vechile tradiții. Cei mai importanți reprezentanți ai moștenirii muzicale sunt adeseori (dar nu întotdeauna!) cei vârstnici, care construiesc într-un fel puntea între timpuri. Din acest motiv, întrebarea în cazul acestor proiecte este mai curând cum se intri în contact cu aceste persoane, să fii complet flexibil și în sfârșit, să speri că te primesc.
Dar în același timp, niciodată nu rămânem blocați în vechile tradiții, deoarece tradiția este vie, așadar este contextualizată în timpul actual. Pe parcursul perioadei noastre [de documentare și creație – n.m.]în Banat, ne-am confruntat totodată cu propriile noastre concepte. Pentru mine personal, acesta a fost cel mai interesant proces: să aflu că suntem cu toții captivi în concepte pe care le dezvoltăm imediat, înainte de a întâlni o regiune nouă, oameni noi, o nouă cultură muzicală.
În același timp avem nevoie de această capacitate de a crea și planifica proiecte ca acestea. Cel mai important strat de îndepărtat a fost cel preconceptual, și de a atinge, astfel, o stare de percepție profund deschisă, cât mai naiv posibilă.
THE UNIFIED VOICES OF BANAT mi se pare a fi un proiect la granița dintre un demers antropologic, unul muzical și, nu în ultimul rând, unul sociologic. Care etapă a proiectului a fost cea mai dificil de realizat: cea de selecție a echipei, cea de filtrare a sonorităților, cea de elaborare a structurii/coloanei sonore ca atare?
Este mereu o provocare să găsim oameni și să-i convingem să-și deschidă comunitatea și viețile pentru un asemenea proiect, deoarece, în prealabil, este necesară această convingere comună într-o conexiune muzicală și interpersonală. Am avut două etape de călătorii de cercetare în Banat și acest fapt a fost foarte util pentru a intra cu adevărat în contact. Dar încă de la început, oamenii din Banat au fost cu adevărat interesați, deschiși la minte, drăguți, ne-am împrietenit cu o mulțime de oameni acolo, continuăm să muncim împreună, asta a fost o minune adevărată pentru noi toți și un mare dar.
A fost nevoie de timp să găsim un cântăreț tradițional, în special pentru spectacole, fiindcă cei în vârstă pe care i-am întâlnit nu puteau veni din cauza pandemiei de coronavirus.
Un proiect în care ați descoperit locuri splendide, oameni frumoși (și buni). Toleranța este cuvântul-cheie pentru un astfel de demers de cercetare, dar aici am în vedere toleranța ca deschidere spre orice, ca formă de acceptare a revelațiilor muzicale. Ce luați cu dvs din acest proiect și duceți mai departe? Ce-ați aflat nou (despre dvs, despre colegii de echipă, despre materialul sonor cu care ați lucrat etc.)?
Oarecum am răspuns deja la această întrebare în frazele anterioare, dar cum pentru mine asta a fost o experiență profundă, mi-ar plăcea să o spun din nou 🙂
Duc mai departe faptul potrivit căruia conceptele sunt mereu discutabile, în fiecare clipă a vieții noastre, și acela că ne facem rău unii altora mai ales din cauza acestor concepte. Aici, întâlnirile și conversațiile îndelungate pe care le-am avut cu Victor Neumann, istoricul de la Universitatea de Vest din Timișoara, au făcut această deschidere dintr-un punct de vedere sociologic și foarte uman, iubitor de oameni, prietenos. Toate discuțiile din muzica contemporană despre colonialism, decolonializare, identitate, etnicitate, diversitate, sunt importante, dar din perspectiva mea, mai înainte de toate trebuie să ne întoarcem la o apropiere foarte simplă față de celălalt și să ne cunoaștem reciproc: eu sunt Claudia van Hasselt, tu cine ești?, cum a spus Victor Neumann.
Trebuie să ne restructurăm modurile de a trăi împreună, întorcându-ne la granițe deschise adevărate, astfel încât comunitățile să poată trăi împreună într-o structură politică similară (ceea ce a fost mai ales pentru regiunea Banatului o luptă și moartea tuturor structurilor în bună funcționare, din cauza demarcației Primului Război Mondial), să încetăm să mai definim națiunile printr-o singură etnie („care ucide diversitatea reală” printr-o „diversitate fictivă”, cum spune Victor Neumann).
THE UNIFIED VOICES OF BANAT a avut câteva ieșiri la public și vor mai fi. Cum a fost primit de public (specialiști, dar mă interesează să aflu și reacția oamenilor simpli, obișnuiți, consumatori de muzică și atât)?
Încercăm mereu să ne adresăm oamenilor care nu fac parte din cercul ermetic al muzicii contemporane și să creăm o structură narativă, care include improvizații la limita sunetelor dure, combinate cu momente intime, senzuale, și pe de altă parte muzică puternic alcătuită și muzică electronică. Dar în fiecare parte a procesului de dezvoltare, protagoniștii au fost oamenii pe care i-am întâlnit, poveștile lor, muzica lor. Cred că de aceea putem integra un public obișnuit cu bula muzicii contemporane și că oamenii se simt mișcați.
Ce urmează după THE UNIFIED VOICES OF BANAT? Va fi o continuare? Echipa proiectului se va reuni pentru un nou demers de acest tip?
Avem deja o idee pentru România anul viitor, ne vom continua cu siguranță colaborarea. Și vom cânta live din nou în Timișoara vara aceasta. Asta ne face foarte fericiți, să aducem înapoi toate comorile pe care ni le-au dat oameni minunați. Vom avea o adunare pe 9 iulie aici! Pentru acest an, TAN-IN va merge în Iran și Turcia pentru un film de călătorie.
În loc de încheiere: care este sonoritatea specifică proiectului THE UNIFIED VOICES OF BANAT? Cu alte cuvinte, când spuneți THE UNIFIED VOICES OF BANAT, ce auziți?
Aud multe voci vorbind și cântând în limbi diferite în același timp, toate culorile și sonoritățile speciale, diferite instrumente sunând în același moment, cu un nod alm uriaș la mijloc.
***
Despre THE UNIFIED VOICES OF BANAT
Prin noul lor proiect, THE UNIFIED VOICES OF BANAT, asociația de teatru muzical TAN-IN طن این, din Berlin, împreună cu asociația ART&CO din București, se adâncesc în viața Banatului românesc. Demersul a avut în vara lui 2021 o primă etapă de cercetare în zona Banatului, în căutarea unui dialog multicultural al sunetului, care să conecteze și să dezvolte o viziune muzicală pentru o Europă unită din punct de vedere cultural și politic. Rezultatele acestei cercetări au format un spectacol muzical audio video inedit, unde muzica, mișcarea și tehnologia se vor îmbina cu tradițiile multietnice ale culturilor europene din Banat, care în 26 februarie va putea fi văzut și ascultat în București și online.
Zona, fascinantă ca societate multiculturală formată din punct de vedere istoric, capabilă să dezvolte și să păstreze pentru o lungă perioadă de timp „spiritul Banatului” de coexistență tolerantă, ne arată cum poate funcționa diversitatea culturală într-o comunitate politică – ca o viziune pentru Europa.
Sabina Ulubeanu, Claudia van Hasselt și Amen Feizabadi pornesc într-o explorare artistică personală a diverselor culturi din Banat. Ei contestă conceptul național fictiv al unei identități etno-culturale izolate, fabricat în Europa Centrală în secolul al XIX-lea, ca fiind o construcție anti-comunitară și, în urma acestei contestări, creează o perspectivă artistică asupra diversității trăite atât dincolo de granițe, cât și în cadrul societății.
Echipa THE UNIFIED VOICES OF BANAT
Artistic direction & conception
Sabina Ulubeanu // Claudia van Hasselt // Amen Feizabadi
Art&Co Association Bucharest & TAN – IN طن این Music Theatre Collective Berlin
Idea – Claudia van Hasselt
Composition – Sabina Ulubeanu // Amen Feizabadi
Traditional singing/improvisation – Paula Țurcaș // Ana Dubyk
Vocals/voice/improvisation – Claudia van Hasselt
Violin/improvisation – Biliana Voutchkova // Diana Moș
Clarinets/traditional flutes/improvisation – Mihai Pintenaru
Rubāb/improvisation – Amen Feizabadi
Live electronics/improvisation – Korhan Erel // Cătălin Crețu
Film – Toma Hurduc/Wearebasca // Claudia van Hasselt // Sabina Ulubeanu //Amen Feizabadi
Editing – Juergen Hirsch // bigcountry.berlin//Claudia van Hasselt//Amen Feizabadi//Sabina Ulubeanu
Sound performances Berlin – Jonathan Richter
Sound performance Bucharest- Claudiu Roșiu
Streaming Berlin – bigcountry.berlin
Streaming Bucharest – ANVERGURA
***
English Version
THE UNIFIED VOICES OF BANAT is an intercultural musical project. Why the Banat area?
The idea first came up because of my Swabian roots and because I knew that we had ancestors who emigrated there 200 years ago. Within the first research I realized that Banat is a melting pot of many cultural communities. Since I am working in a transcultural art context for many years now where I am especially searching for the common roots of the different cultural traditions to create a contemporary common musical language, I was fascinated about this richness of traditions. I realized that the region of Banat is a very special microcosm not only of cultural communities, living and working together, but that they even created a structure where everybody could live in, keeping their different traditions, mostly being respected, but also functioning together.
There’s more and more talk about roots lately. There are different causes, we do not intend to look them over here. But I want to ask what about the musical roots, how much of what is deep and authentic do we find in the present music forms? Does the sound of modern music also make room for these archaic sonorities?
The question of what is deep and authentic is difficult to answer and is, from my point of view, independent from the musicals form. Authenticity has a lot to do with a very individual intimate process of inner congruency. Personally, I can feel this inner congruency while improvising with singers from different cultural backgrounds, searching for a common musical language between us, and following what I am interested in as a contemporary singer and human being:
It is the details of the vast world-wide singing practice, the ornamentation in different cultural contexts and their common sonorities and structures. My approach here is less intellectual, cognitive in the first step, but more intuitive, following the experiences and the knowledge of my ears that I gathered through all these years. So, I first follow my instinct, and realize, for example, that the Doina, although it seems to follow a western known tonal structure, has a kind of ‚subsystem‘ of microtones. Only then I start with the analytic process of finding out how it is working, so somehow I follow the path of the oral lore. The same with ornamentation: I listen to a singer from the Iranian Caspian see region, they use their tongue in a special way to ornament the melodic structure, and then I hear a similar way of using the tongue in Baile Herculani, what brings me to a research of possible musical paths or roots between these far away traditions and places.
And now to the question, if contemporary music makes room for these sonorities: To me contemporary music stands at the end of all these traditions, just as we live music today, so in the consequence I don’t see them as separated musical systems or approaches. But the open-mindedness and the vast possibilities of contemporary music beyond a strict tonality and with a vast freedom of structuring pieces, especially as a composer/performer, opens up the space for all kind of connections, transcriptions, melting colors, sounds.
In my point of view, the beautiful thing about contemporary music is if I have the possibility to dive into a vast field between archaic or traditional sonorities collected from historical and biographical aspects of the human being in general and the people I met on the one hand and the contemporary use of my voice, with Belcanto singing, free improvisation, experimental sounds, even up to failure on the other hand.
Projects like THE UNIFIED VOICES OF BANAT act as a moral reparation, above all. Unfortunately, many of these projects are carried out in areas where anything that can be considered original no longer exists. How many layers did you put away to reach the origins of the music from Banat area?
This is indeed an interesting question. First of all the question appears, what is tradition? In a common understanding we mean the older times, the cultural heritage. But especially here in Banat we met a very modern definition and understanding of the terminus, a definition that integrates the heritage in today’s lives, in the today’s reality of the members of the community. So we always integrate both parts, the everyday tradition and the cultural/musical heritage.
In many regions, not only in Banat, due to a lack of economic structures, and future perspectives, or political reasons (like in Germany for example, but also in Banat for sure) people somehow don’t want or can’t keep their old traditions. The most important representatives of the musical heritage are often (but not always!) the old ones, that are somehow building the bridge between times. For this reason the question in these projects is rather how to get in touch with these people, to be totally flexible and in the end to hope that they welcome you.
But in the same time we are never getting stuck in the old traditions, because tradition is alive, so it is contextualized in the actual time. During our time in Banat we have also been confronted with our own concepts. To me personally, this was the most interesting process: to find out that we are all continuously trapped in concepts we immediately develop, before meeting up with a new region, new people, a new musical culture. In the same time we need this ability to create and plan projects like these. The most important layer to put away was the preconceptual one, and to get in a profoundly open, as naive as possible condition of perception.
THE UNIFIED VOICES OF BANAT seems to me a project on the border between an anthropological endeavour, a musical one, and, not least, a sociological one. Which side of the project was more difficult to accomplish: the team selection, the filtering of sonorities, the elaboration of the sound structure/score as such?
It is always a challenge to find and convince people to open up their community and lifes for such a project, because, preliminary, you need this common believe in a musical and interpersonal connection. We had two phases of research travels in Banat and this was very helpful for getting really in touch. But from the beginning the Banat people have been really interested, open-minded, lovely, we became friends with a lot of people there, we continue to work together, this was a real blast for all of us and a great gift.
It took time to find a traditional singer, especially for the performances, because the old people we met could not come because of Corona.
A project in which you have discovered gorgeous places, beautiful and kind people. Tolerance is the keyword for this kind of research endeavour, but here I am considering tolerance as an opening towards everything, as a form of acceptance of musical revelations. What are you taking from this project and what are you carrying further? What have you found new (about you, teammates, the sound material you have worked with etc.)?
I somehow answered this question already in the sentences before, but as this was a deep experience for me I would love to say it again:)
I take further that concepts are always questionable, every single minute we are alive, and that we mostly harm each other because of these concepts. Here, the meeting up and long conversations we had with Victor Neumann, historian from West University Timisoara, opened this up from a sociological and very human loving people friendly point of view. All the discussions about colonialism in contemporary music, decolonization, identity, ethnicity, diversity are important but from my perspective first of all we have to come back to a very simple approach to each other and know each other better: I am Claudia van Hasselt, who are you?, like Victor Neumann said.
We have to restructure our ways of living together, coming back to real open boarders, so that communities can live together in a similar political structure (what was especially for the Banat region a struggle and the death of all their well functioning structures due to 1st WW’s demarcation), to stop define nations through one single ethnicity (‚which kills real diversity‘ through a ‚fictive ethnicity’ cit.Victor Neumann)
THE UNIFIED VOICES OF BANAT had a few public outings and there will be more. How was it received by the audience (by specialists, but I am also interested to know the reacțion of ordinary, common people, music consumers and nothing more)?
We always try to reach people who are not part of the hermetic circle of contemporary music, and to create a narrative structure, that includes improvisations on the edge of harsh sounds, mixed with intimate, sensual moments, and on the other hand strongly composed music and electronic music. But in every part of the development process, the people we met were the protagonists, their stories, their music. I think that is why we can integrate a common public with the bubble of contemporary music and that people feel touched.
What comes after THE UNIFIED VOICES OF BANAT? Will there be a continuation? Will the team of the project reunite for a new endeavour of this kind?
We already have an idea for Romania next year, we will for sure continue our collaboration. And we will perform liveagain in Timisoara this summer. This makes us very happy, to bring back all the treasures the lovely people gave us. We will have a gathering on 9th July there!
For this year TAN-IN will go to Iran and Turkey for a Roadmovie.
Instead of a conclusion: which is the specific sonority of the project THE UNIFIED VOICES OF BANAT? In other words, when you say THE UNIFIED VOICES OF BANAT, what do you hear?
I hear many voices talking and singing in different languages at the same time, all the colors and special sonorities, the different instruments sounding in the same moment, with a huge white knot in the middle.
