„nu vreau să mă întorc/ într-o lume/ unde sunt strânsă de mână/ doar pentru că altfel/ se moare” (Cristina Drăghici, Respir)
După verbul din titlu nu apare semnul exclamării, ceea ce înseamnă că nu știm dacă este vorba despre un îndemn adresat, ca la Urgență, unui supraviețuitor sau despre o constatare ce poate fi, de asemenea, menționată, printre primele, în fișa clinică – n-ar avea sens să faci asemenea observație în cazul cuiva fără puls.
Respiră este un îndemn adresat cititorului prins, urmărind personajele, într-un film de groază în care intensitatea vieții reale rămâne permanent sufocantă. O caracteristică a excelentei proze „Repetiție pentru o lume mai bună” este că nu știi încotro se îndreaptă acțiunea, lucru care rămâne valabil și în cazul acestui roman. Se simte la fiecare pas prezența unui ochi de regizor, preocupat să mențină impresia de ambiguitate și senzația de caracter arbitrar al lucrurilor.
Respiră – de la prima până la ultima pagină, derulând, ca la știri, drame în aparență fără legătură cu acțiunea propriu-zisă a romanului. Dacă nu există imagini surprinse de camerele de luat vederi, se poate face reconstituirea. Avertismentul referitor la imaginile cu impact emoțional a dispărut, nemaivându-și rostul într-o societate în care violența este cotidian supraexpusă mediatic. Studioul de știri se dovedește ușor de improvizat. Se poate transmite senzațional de oriunde, însă, pentru rating, ideal e să te afli la fața locului.
Respiră – între două secvențe care mimează normalitatea. Personajele sunt captive în spații (spălătoria de mașini, parcarea supermarketului, casa groazei) din care nu există evadare nici în vise, nici în visuri. Dimensiunea metafizică nu există. Singurul nivel accesat este cel al promiscuității.
Geo are telefon. Cu el înregistrează o parte din întâlnirea cu Adina, vedeta de la știri. Fragmentul compromițător este folosit pentru a obține de la Adina anumite lucruri, inclusiv o revanșă. E greu de spus pentru cât timp Geo își poate păstra ascendentul asupra femeii pe care crede o cunoaște foarte bine. Cei doi au copilărit în Rahova. Au fost colegi la școală și prieteni. Ai zice că se cunosc și că țin unul la altul. Relația lor de prietenie evoluează însă nesănătos. Geo ar fi urmărit-o pe Adina, după lansarea în lumea televiziunii, cu tot felul de solicitări. Nu reușise să ajungă la ea. Ajunsă o celebritate, Adina l-ar fi tratat cu dispreț.
Fără să aibă psihologii abisale, Geo și Adina dovedesc o viclenie care poate fi, un timp, considerată inteligență. Își plătesc polițe, au o listă întreagă de reproșuri (negată inițial, dar scoasă la iveală ulterior), se șantajează și se lovesc reciproc, la propriu, până la epuizare.
În roman apar exclusiv personaje negative, într-o diversitate derutantă, ilustrând superficialitatea, mitomania, aroganța, frustrările, complexele agravate în timp, viața în formele ei gregare. Contrastul nu se realizează între calități și defecte, ci strict între diverse tipuri de trăsături negative. Bogați sau săraci, oamenii au o superficialitate hrănită de nemulțumirea continuă.
Respiră – între prima și ultima pagină, abia apuci să te dezmeticești și să-ți dai seama că e ceva din Portocala mecanică în compătimirea pe care o simți față de agresor. De unde o fi luat victima cheia franceză și puterea de a construi o știre care să intre în prime-time, înainte de publicitate?!
Câteva informații despre autor apar în prezentarea editurii:
Mihai RADU (n. 1977) a absolvit Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Este jurnalist la Recorder, unde realizează emisiunea „Ce ne enervează“, şi la săptămânalul Caţavencii. După volumul de proză scurtă Hobby şi alte povestiri, apărut în 2009, a publicat, împreună cu Simona Tache, Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut (2013) şi Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de la coafor (2015). De același autor, la Editura Polirom au mai apărut romanele Sebastian, ceilalţi şi‑un câine (2014), Extraconjugal (2017, 2018), Contaminare (2019) şi Respiră! (2024). Romanul Repetiţie pentru o lume mai bună (ediţia I, 2022), nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, ediţia 2023, a fost dramatizat de Mihai Radu şi Ionuţ Sociu şi pus în scenă de Radu Afrim.
Las mai jos câteva fragmente:
„Sufletele pereche nu sunt egale, apoi descoperă că nu sunt nici pereche.
S-a uitat în sus, spre cer, o vedea pe fata care cu 23 de ani în urmă se angaja pentru prima dată în televiziune, îmbrăcată cu puloverul ăla în care se simţea mereu transpirată și în adidașii ei albi, pe care i-a iubit ca pe nişte animale de companie. Mare lucru că nu i-a eutanasiat când au devenit de nepurtat. Să le fi ţinut cenușa într-o mică urnă, în bibliotecă.
Îi era ciudă că nu poate schimba cursul lumii, că nu poate să întoarcă timpul, că a acceptat, că a minţit, că e ca toți ceilalți în final.” (p. 16)
*
„Probabil că în viață e vorba doar de corpuri, şi-a zis Adina, corpuri care ți se iau, corpuri care ți se dau şi altele care ți se refuză pur şi simplu, după care alergi, pentru care te rogi. Maşina era un corp.” (p. 17)
*
„— Cât de bine arăți, ești aproape… strălucitoare. Treci des pe aici?
— Nu, niciodată, a zis Adina şi a zâmbit. Mă bucur aşa tare că te-am văzut. Totul bine?
— Ăă… ştii ce?
E ireal, spusese Adina, şi uneori irealitatea e ca o igrasie, ca o ciupercă, alteori ca un puf de păpădie. Geo a simțit că va începe ceva care o să-i schimbe viața. Ceva radical, cum e moartea.
El făcuse bine, ea făcuse bine în tot acest timp, fiecare avea un depozit de bine. Ea familie, o fată, el familie, trei copii, Doamne, deci ambii erau doi mari producători de viață şi bucurii, aceste uzine se priveau și îşi admirau una alteia stocurile de linişte, decenţă şi normalitate. Maşinile treceau pe şosea, iar când Geo a privit în sus la cerul înstelat, Adina parcă s-a trezit din accidentul întâlnirii şi a vrut să plece. A pornit maşina şi i-a zâmbit ca un doctor care urmează să dea o veste nu tocmai bună.” (pp. 30-31)
*
„— Să ne liniştim. Nu s-a întâmplat nimic.
De data asta îi spunea doar ei, îi şoptea o descoperire epocală: nu s-a întâmplat nimic.” (p. 61)
Respiră! de Mihai Radu
Editura: Polirom
Colecția: Ego. Proza
Anul apariției: 2024
Nr. pagini: 160
ISBN: 978-973-46-9844-8
Cartea poate fi cumpărată de aici.
