Când vocile devin purtătoare de sens – THE UNIFIED VOICES OF BANAT în cadrul Festivalului MERIDIAN

De la prima citire, mi-a atras atenția următoarea declarație:

„Sabina Ulubeanu, Claudia van Hasselt și Amen Feizabadi pornesc într-o explorare artistică personală a diverselor culturi din Banat. Ei contestă conceptul național fictiv al unei identități etno-culturale izolate, originat în Europa Centrală în secolul al XIX-lea, ca fiind o construcție anti-comunitară și, în urma acestei contestări, creează o perspectivă artistică asupra diversității trăite atât dincolo de granițe, cât și în cadrul societății.”

De ce spun declarație? Pentru că ghicești în aceste rânduri mai mult decât o intenție și ceva mai mult decât o toană de amatori de conexiuni neașteptate. Timișoara va fi capitală culturală în 2023 și poate că proiectul THE UNIFIED VOICES OF BANAT ar trebui nu doar să facă parte din agenda evenimentelor culturale cuprinse în sintagma „Timișoara 2023”, ci să dea naștere unor noi și noi proiecte interdisciplinare. Banatul este una din zonele cele mai fecunde din punctul de vedere ale tradițiilor și obiceiurilor culturale. Zonă cu multe minorități etnice și cu tot atâtea influențe culturale, Banatul încă este o zonă culturală fertilă din punctul de vedere al cercetărilor culturale: s-au studiat prea puțin influențele și conexiunile dintre diferitele minorități etnice și populația românească, majoritară. De aceea, când am auzit de proiectul Sabinei Ulubeanu, o foarte apreciată compozitoare de muzică contemporană și care are deja în portofoliul personal câteva colaborări celebre și câteva proiecte foarte reușite și cu succes la public, am vrut să aflu și mai multe.

Prelegerea-spectacol, prinsă în programul ediției a XVI-a a Festivalului MERIDIAN, n-a făcut altceva decât să mă provoace să urmăresc evoluția acestui proiect, căci ultima reprezentație prinsă a muzicienilor va fi la București, în februarie 2022. Un program care a fost gândit cu totul altfel, pentru și cu public în sală, dar care a iești foarte bine și în format hibrid, cu o transmisiune în direct din trei orașe diferite: București, Timișoara și Berlin. Un trialog, dacă putem să-i spunem așa, fertil și aducător de lumină. Intervenția domnului profesor Victor Neumann a fost mai mult decât lămuritoare pentru publicul mai puțin avizat, domnia sa fiind un specialist în istoria mentalităților și un excelent cunoscător al realităților culturale bănățene. S-au integrat excelent afirmațiile lămuritoare ale invitatului serii, stârnit, este adevărat, de Sabina Ulubeanu, în armonia serii. Ceea ce s-a auzit în seara zilei de 12 noiembrie a fost de domeniul sublimului: doine filtrate și stilizate, trecute prin filtrele percepțiilor personale și așezate după aceea într-un context cu mult mai larg decât cel regional, timișorean. Sunete și armonii care dau notă de niște istorii comunitare complicate, căci a fi trăitor în zona mărginită de Dunăre nu e tocmai facil. Zonă străbătută de drumuri comerciale, din care se desprind brațe secundare care se pierd în munți. Așa se explică explorarea zonei Băilor Herculane, una dintre cele mai vechi zone locuite de pe teritoriul României. Unic și memorabil momentul cu artistul local care cântă în vechea gară; contrastul dintre pereții scorojiți și ridați de trecerea veacurilor peste ei și prospețimea cântului șochează; ce se aude nu are vârstă și nici nu vrei să datezi ceea ce-ți stârnește reacții viscerale (bune).

Faptul că se cântă pe instrumente tradiționale, dar care nu fac parte din inventarul instrumentelor muzicale folosite în mod curent în zona Banatului – mă refer la rubāb – confirmă demonstrația echipei proiectului ca fiind una validă. Cântecele tradiționale își păstrează specificul – recunoști miezul de doină, blestemul sau tânguirea etc. – dar în același timp devin universale, pot atinge sufletul oricărui ascultător, indiferent din ce cultură face parte. Asta mi-aduce aminte de teoria arhetipului, atât de bine articulată de Carl Gustav Jung și dezvoltată ulterior mai cu seamă de antropologi și alți cercetători în domeniul științelor sociale. Arhetipurile muzicale surprinse de Sabina Ulubeanu și Amen Feizabadi în nuditatea lor fascinantă și îmbrăcate ulterior în hainele mai mult sau mai puțin convenționale ale civilizațiilor care s-au dezvoltat de-a lungul timpului fac din THE UNIFIED VOICES OF BANAT un proiect nu doar valoros și unic, ci unul care se cere multiplicat.

Banatul nu are o identitate etno-culturală izolată, e o certitudine acest lucru, compozițiile celor două muziciene stau mărturie în acest sens. Banatul nu doar că este o zonă aflată la confluența mai multor culturi locale, ci este o zonă care-și hrănește identitatea și unicitatea din aceste izvoare rămase încă ascunse lumii. THE UNIFIED VOICES OF BANATnu doar că unifică vocile Banatului, nu doar că le pune în lumină și le dă o altă valoare decât cea cu care (poate că) eram obișnuiți, ci ne demonstrează încă o dată că limita dintre conflict și coabitare este dată de nivelul de toleranță. Dar toleranța în acest context nu înseamnă doar acceptare, cât mai ales deschidere, căutare de sens și nevoia de a înțelege ce se ascunde în spatele evidențelor. Zestrea sonoră a unei zone culturale este cea mai puțin prietenoasă cu conservarea și păstrarea autenticității; vocile locului se schimbă în funcție de evenimente, întâmplări și oameni. Dar, dincolo de toate acestea, ceva rămâne, există un martor tăcut al tuturor acestor transformări. Acesta este miezul arhetipal, baza deasupra căreia se așază straturile sonore. Sabina Ulubeanu și Amen Feizabadi au ajuns la esență și i-au dat o nouă și valoroasă potență culturală.

Această prezentare necesită JavaScript.

La finalul orei am rămas cu o acută senzație de „prea puțin”, aș mai fi stat încă multe ore să ascult vocea Paulei Turcasi pe cea a Claudiei van Hasselt sau explicațiile lui Victor Neumann. Proiectul acesta minunat trebuie să continue și, de ce nu, să fie începutul unei colaborări mai mult decât fertilă dintre muzicieni. De apreciat faptul că echipa Festivalului MERIDIAN a înțeles că rostul unui festival de muzică nouă este și acela de a încuraja experimentul și cercetarea, de a încuraja muzicienii să exploreze zone noi de interes cultural. Un model care ar trebui replicat și de alte festivaluri din România (mă gândesc, de exemplu, că FNT-ul care tocmai se încheie astăzi a încurajat de-a lungul anilor mult prea puțin experimentul și inovația, dar despre asta vom vorbi cu alt prilej).

THE UNIFIED VOICES OF BANAT