Ideea mi-a venit de la o postare făcută pe facebook de Judith State. O actriță, de fapt un artist complet, care mi-e foarte dragă și de care mă aproprii și mai mult, cu fiecare nou spectacol pe care i-l văd. În momentul acela mi-am dat seama că suntem invadați de tot felul de frici, care ne sunt întreținute și alimentate constant de mass-media și de absența unor acțiuni coerente din partea statului român (în fine, e mult de discutat pe tema aceasta, dar nu aici). Trăim niște timpuri care ne pun în situații ciudate, inedite și din care vom învăța (sau nu) ceva despre noi înșine. Internetul e invadat de tot felul de liste de lecturi, de clipuri cu scriitori citind, ba chiar și teatrele au început să se activeze, postând înregistrări ale unor spectacole din stagiunile curente sau din altele mai vechi. Dar dincolo de toate acestea se află oamenii, cititori și/sau spectactori, care nu prea reușesc să convertească tot ceea ce simt acum în ceva pozitiv.
Artiștii (mă refer la orice fel de artist – actori, regizori, scenografi, muzicieni) sunt și mai afectați: prin natura muncii lor ei erau în contact direct cu emoțiile celor din jurul lor, emoții care deveneau sursă creatoare și care îi ajutau în păstrarea rostului și sensului în tot ceea ce fac. Acum se văd izolați, forțați să aștepte, consemnați la domiciliu, ei, cei care seară de seară urcau pe scene pentru a ne delecta și pentru a ne dărui clipe de frumos și de magie. La ei mă gândesc în fiecare seară și aștept cu înfrigurare ziua când îi voi putea revedea acolo unde se simt ei cel mai bine: în sălile de teatru sau în sălile de concerte.
Întrebarea la care i-am rugat să-mi răspundă este:
Care a fost cel mai frumos/inedit/neașteptat mesaj primit de tine în aceste zile?
Mi-au răspuns într-un timp record (de nici trei ore): Andrei Măjeri (regizor), István Téglás (actor), Cezar Grumăzescu (actor), Lucian Iftime (actor), Mara Dobresco (pianistă), Matei Ioachimescu (muzician, flautist), Gabriel Răuță (actor), Romulus Boicu (scenograf). Judith State și-a dat acordul instantaneu și chiar i-a plăcut ideea de a porni articolul de la mesajul ei.
Am râs cu lacrimi citind răspunsurile unora dintre ei, dar am și oftat. Pentru că așa sunt ei: plini de viață. Și mă bucur că mă pot încărca din preaplinul lor de energie. Și nu cred că mai bun prilej decât cel de acum să le urez un „La mulți ani!” din toată inima! Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului și tocmai mi-am dat seama că fără ei și lumea construită de ei viețile ne-ar fi incomplete.
Judith State în „Monștri”
Judith State – actriță
«Am primit de la Flavia mai devreme mesajul ăsta care o să-mi țină sufletul la cald până când o să putem dansa din nou, că tare mi-e dor: „Judith, te pup! Zilele astea la magazin mă simt ca la cursul tău de dans când făceam exercițiul de improvizație în care ne alegeam o persoană şi trebuia să păstrăm permanent o anumită distanță față de ea, fiind în permanentă mişcare. Nu încetez să găsesc utilitatea cursurilor tale! Ai grijă de tine!”»
Foto din arhiva personală Andrei Măjeri
Andrei Măjeri – regizor
„Cel mai frumos lucru e clar faptul ca m-a sunat doamna Elena Ivanca și am stat de povești și a făcut-o pentru că s-a gândit la mine, la cele două spectacole făcute împreună… că am comunicat bine. 🙂 Tot timpul îmi aduce lumină când vorbim.
Pentru mine, momentele astea rare când te sună un actor și îți spune că îi e dor să lucrați (când nu urmează un casting evident în teatrul respectiv, desigur) sunt cele de care mă bucur cel mai mult.
La fel și cu doamna Miriam [Cuibus]: mai port conversații pe mail, îi scriu când sunt în impas și de fiecare dată își ia timp să îmi scrie niște email-uri absolut fabuloase.”
Istvan Teglas – credit foto Mihaela Tulea
István Téglás – actor
«Eu îți spun un citat dintr-o carte pe care am citit-o zilele trecute. E din categoria „mesaje inedite”: „Semnificatia sfincterelor în contextul scenariului constă în aceea că fiecare om îl caută și-l depistează intuitiv pe cel cu scenariu complementar. Astfel, ca să folosim termenii cei mai elementari, persoana căreia scenariul îi cere să manance căcat va căuta pe cineva căruia scenariul îi cere să se cace pe oameni. Cei doi se vor agăța unul de altul în primele zece minute petrecute împreună, vor dedica mai mult sau mai puțin timp pentru deghizarea bazei sfincteriene a atracției lor reciproce și, daca trec de acest punct, în cele din urmă își vor răspunde reciproc la nevoile scenariului.” (Ce spui după Bună ziua? de Eric Berne, Editura Trei)»
foto din arhiva personală Matei Ioachimescu
Matei Ioachimescu – muzician, flautist
„Draga mea, nici măcar un mesaj nu a fost inedit, toate au fost frumoase și n-aș putea să le consider neașteptate… Dar un domn mi-a spus că i-au dat lacrimile ascultându- mă mai deunăzi. În zilele astea, având mai mult timp, m-a descoperit prin intermediul Radio România și și-a adus aminte că a studiat la flaut acum 83 de ani; l-am făcut să se simtă cum nu a mai simțit vreodată și-mi mulțumește pentru asta.” [De ziua Radio România Muzical, care a fost pe 23 martie, Matei a fost unul din artiștii care au susținut minirecitaluri live, difuzate pe contul de facebook al radioului]
Lucian Iftime în „50 de secunde” – Teatrul Național I.L. Caragiale
Lucian Iftime – actor
«Frumoase nu prea am primit. Dar pot să-ți spun unul de acu´ 2 zile: „Ești în Suceava? Aoleo! Dar ești bine, nu?” Și acu´ prevăd că o să întrebi și tu dacă-s bine” :)» [Lucian s-a retras, pentru moment, la casa părintească din Suceava.]
Credit foto: Cătălin Asanache
Cezar Grumăzescu – actor
„Cred că cel mai frumos mesaj, pe care l-am primit chiar când s-a declanşat starea de urgență, a fost un mail de la domnul profesor Gelu Colceag. Nu a fost un mail doar pentru mine, ci pentru toată echipa. Însă a fost pe un ton foarte cald, foarte grijuliu față de noi, parental aş putea spune. Iar asta ne-a activat pe toți şi ținem legătura constant. M-a liniştit lucrul ăsta, mi-a dat curaj şi, mai ales, nu m-am mai simțit singur în scenariul ăsta science fiction pe care-l trăim.”
Romulus Boicu și echipa spectacolului „Crocodil” – Teatrul Bacovia Bacău
Romulus Boicu – scenograf
„Nu știu dacă am primit așa ceva, dar știu sigur că am transmis!! Am și primit multe răspunsuri frumoase!”
Mara Dobresco – pianistă (stabilită în Franța)
«Am primit multe mesaje frumoase zilele acestea, de la copiii mei care prin privirile lor îmi spuneau că sunt fericiți să fim în fiecare zi împreună, de la elevii mei, care prin filmulețe pe Skype îmi zâmbeau fericiți că putem continua lecțiile de pian; de la mama mea (prin messenger) care a putut să asculte la Radio zilele trecute ULTIMUL concert pe care l-am dat pe 8 martie la Sala Radio….. Dar cel mai frumos mesaj e cel al vieții care ne spune: cred că putem reusi, putem recupera timpul pierdut, putem continua să ne ajutăm unii pe ceilalți, că putem încă visa, cânta și spera. E o lecție pe care viața ne-o dă, cu un preț scump al multor vieți, dar pe care cu atât mai mult trebuie să îl utilizăm ca pe o „șansă pentru viitor!! Să trăim mai frumos!»
Gabriel Răuță în „Iona” – Teatrul Nottara
Gabriel Răuță – actor
„În aceste zile am răspuns la numeroase apeluri telefonice date de mai multe doamne și domni de la Primărie, DSP, Politție, ROSAL!!! Toate pe același subiect: „Bună dimineața (sau bună ziua, bună seara, după caz)! Domnu’ Olteanu?” NUUUUU! NUUUUUUU! Un domn Olteanu, întors din Germania luna asta a dat un număr de telefon la întâmplare. Complet iresponsabil. Și combinația de cifre care i-a venit în mintea lui de speriat a fost chiar numărul meu de telefon. Ieri a fost telefonul de la ROSAL: un domn mă întreba dacă am gunoi să-mi ia din izolare /carantinare la domiciliu. Ce e defect la toata faza este că niciuna dintre toate aceste autorități pe care le-am pus în temă că numărul de telefon este eronat NU se anunță între ele. NU schimbă informații. Case closed
PS: Agenții de poliție m-au sunat de fiecare dată de la poarta omului (presupusa poartă, că nu știu dacă adresa și-o dăduse corect): „Domnu´ Olteanu, suntem la poartă!”
Later edit: Citind articolul tău mă gândeam că, dacă am fi în timp de „pace”, aș face fix ca în bancul ăla celebru: aș suna înapoi toate aceste autorități cu introducerea: „Alo, sunt domnu’ Olteanu. Am auzit că m-ati căutat.”
