Pentru că e la modă de vreo doi ani, mi-am zis că ar fi vremea să mai supăr câţiva oameni. Da, este tot o postare despre alegerea de a te vaccina sau nu, însă este o postare mai puţin nişată, una în care încerc să-i iau în serios chiar şi pe cei care refuză să se vaccineze. Ceea ce încerc este să dau un răspuns raţional şi etic la argumentele lor de bun simţ, însă un răspuns simplu, personal, nu un răspuns medical. Nu sunt medic, nu am să mă joc utilizând argumente medicale, însă avem multe cifre care vorbesc de la sine. De cei şchiopătaţi mintal am văzut că se ocupă alţii. Desigur că există în tabăra celor care nu vor să se vaccineze şi oameni normali, ba unii dintre ei cu multă carte. Nu neapărat cu studii medicale şi cu atât mai puţin specializţi pe vaccinuri şi viruşi, însă clar există oameni cu multă carte şi destul de lucizi care aduc varii argumente. Cel mai serios argument pe care îl văd şi consider că merită luat în seamă este următorul:
„Nu, nu este o conspiraţie şi nimeni sănătos la cap nu susţine că vrea să ne omoare cineva cu vaccinul. Teama mea este de reacţiile adverse pe termen lung. În special efectele necunoscute care pot apărea peste 3-5-10 ani şi nici medicii nu le cunosc. Mai mult, rata de mortalitate în faţa virusului este redusă şi prefer să-mi iau acest risc. Majoritatea celor bolnavi s-au tratat acasă, cu medicaţie standard prescrisă de doctorul de familie, nu cu fierturi magice. Mai mult, ştiu ca sunt tânăr, sănătos şi că am un sistem imunitar bun. Şi da, am încredere în medicină şi aleg totuşi să nu mă vaccinez, iar asta este deocamdată decizia mea şi consider că nimeni nu are voie să mă oblige să acţionez contra voinţei mele!” (John Doe)
Ei bine, în tot haosul și în toată miştocăreala văd că se consumă energie serioasă pentru a le acorda replici „şoşocilor şi şoşoacelor”, în timp ce astfel de argumente de bun simţ sunt complet ignorate. Nu este singurul subiect în care atacul se face doar contra deviaţiilor extreme, însă astăzi am să mă rezum la acesta. Este facil şi amuzant să le răspunzi extremiștilor. Cititorii râd, tu nu-ţi baţi capul şi eşti apărat de ideea că indivizii pe care îi ridiculizezi au expunere. Părerea mea este că nimeni nu o sa poată convinge un „şoşoc” să se vaccineze. De vreme ce ai luat „virusul şoşocist” şi s-a lipit de creierul neted şi nevrotic, nu te mai convinge nici ironia fină, nici gluma grobiană şi cu atât mai puţin argumentul raţional. Deci nu acelor persoane am de gând să mă adresez, ci acelora care sunt ancoraţi în realitate şi încearcă să ia decizii oarecum raţionale.
Am să-mi încep răspunsul cu o analogie simplă: Dacă ai în posesie un tanc şi ştii sigur că probabilitatea de a fi rănit la impactul cu alte maşini este destul de mică, nu înseamnă că ai voie să ieşi cu el la plimbare prin oraş. Oricât de ciudată pare analogia, cam aşa văd eu replica la argumentul legat de sistemul imunitar. Dacă eşti tânăr şi sănătos, nu înseamnă că eşti buricul societăţii, iar societatea trebuie să se învârtă în jurul tău. Din perspectiva mea, la aproximativ 35 de ani, fără boli cronice şi cu analizele la zi, făcând sport regulat, nu ar fi trebuit să mă vaccinez dacă priveam lucrurile cu ochelari de cal. Deci perspectiva conform căreia decizia este 100% individuală e una corectă şi nici nu am auzit pe cineva care să impună o obligativitate de vaccinare în adevăratul sens al cuvântului. Cu toate acestea, unele semnale de respingere din societate sunt absolut normale. Nu poţi avea pretenţia să iei o decizie absolut egoistă, să susţii că ţine de tine, însă ea să afecteze societatea. În același timp, când societatea se apără şi te respinge din anumite sectoare, luându-ţi exact avantajele sociale: loc de muncă, educaţie, siguranţă, divertisment ş.a. să apari peste tot şi să încerci să pozezi în victimă. Să te plângi ca un ţânc răzgâiat pe unde poţi şi pe la cine te ia în seamă, că asta înseamnă comunism, marxism, neomarxism, fascism medical sau ce termeni improvizaţi şi exageraţi ai mai găsit prin colţurile tenebroase ale istoriei sau ale vocabularului de lemn, nu face decât să te izoleze şi să te transforme din simplu individ speriat în „şoşoc”. Cu siguranţă că marea parte a celor care se vaccinează o fac tot din teamă, tot din frica de virus, la fel cum cea mai mare parte din cei care refuză vaccinarea fac asta din frica de reacţii adverse necunoscute. Teama este numitorul comun, însă ambele tabere o resping dintr-o altă frică, din frica de a nu fi caracterizaţi slabi sau fricoşi. În atare situaţie, când nu ştii ce să faci, te comporţi ca un animal rănit şi îi ataci orbeşte pe toţi cei din faţa ta, toţi cei care nu-ţi agrează deciziile.
În ceea ce priveşte argumentul social, contribuţia socială prin actul de vaccinare, putem adesea auzi următoarele încercări de argumentare:
- „Vaccinul nu protejează societatea, deoarece nu reduce răspândirea virusului” sau alta care ne spune că
- „Vaccinul oricum nu protejează, pentru că sunt destui vaccinaţi bolnavi sau în spitale.” sau o variantă mai nouă conform căreia
- „Vaccinaţii sunt şi mai periculoşi pentru societate deoarece ei pot lua virusul şi îl pot răspândi mai uşor, neavând simptome”.
Prima replică are ceva sens. Da, studiile nu arată o reducere semnificativă a ratei de îmbolnăvire. Nu una semnificativă, însă ea există. Datele CDC arată că există o probabilitate de cinci ori mai mare de a te îmbolnăvi de Covid 19 dacă eşti nevaccinat. Deşi este o eficienţă relativ mică legată de acest aspect, ea arată totuşi o scădere a îmbolnăvirilor şi o eficienţă mai bună decât cea a vaccinului antigripal, spre exemplu, însă acolo cauzalitatea este distinctă. Dar accept ideea că eficienţa la acest capitol nu este una suficient de mare pentru a te convinge să te vaccinezi imediat şi fără să te vaiţi, mai ales când eşti înspăimântat de reacţiile adverse „nedescoperite încă”. Nu ştiu cum se face, dar de fiecare dată când aud de „nedescoperite încă”, „necunoscute” sau chiar „nu ni se spun”, parcă văd o hoardă de copii care se ascund sub pături de frica lui „bau-bau”.
A doua replică însă, este complet nefondată. Tot studiile CDC arată că probabilitatea ca o persoană vaccinată să fie spitalizată în urma contactării virusului, având o evoluţie gravă a Covid 19, este de 29 de ori mai mică*, comparativ cu o persoană nevaccinată. Deci cea mai mare problemă provocată de acest virus, adică încercarea de a nu suprasolicita personalul medical şi sistemele medicale, poate fi rezolvată cu ajutorul vaccinării şi cu măsuri minime de protecţie şi igienă. După cum se observă în graficul publicat de către Casa Albă, numărul de spitalizări în rândul celor nevaccinaţi este semnificativ mai mare.
Spitalizările cauzate de Covid-19 în rândul persoanelor vaccinate şi a celor nevaccinate. The White House
În termeni de probabilităţi, aşa cum trebuie să învăţăm să judecăm şi să privim lumea, a pune în balanţă probabilitatea infimă ca un vaccin să provoace reacţii adverse nebănuite pe o distanţă de timp extinsă versus suprasolocitarea imediată a personalului medical şi a sistemelor medicale în ansamblu, pentru ca mai apoi să concluzionezi fals că prima cânăreşte mai greu, nu este doar egoist, ci şi economic iraţional. Din punct de vedere economic, costul pentru a întreţine un sistem medical în „turaţie maximă” pentru ani de zile este uriaş, iar multe state, din cauza populismului acerb, au refuzat deocamdată să reflecte acest cost în asigurările de sănătate. Altele, precum Germania, au crescut costul asigurării de sănătate pentru întreaga populaţie, însă acum, când există cifre clare care să ne arată riscul de spitalizare pentru vaccinaţi şi nevaccinaţi, probabil că ar fi timpul ca persoanele care se pot vaccina şi refuza să o facă, să susţină şi costul aferent deciziei pe care o iau. Nu poţi să susţii că o decizie este individuală şi să te aştepţi ca efectele ei să fie achitate colectiv! O soluţie simplă ar fi ca cei nevaccinaţi să plătească în plus pentru asigurarea de sănătate, conform riscului, iar alta ar fi să-şi plătească singuri spitalizarea în cazul îmbolnăvirii de Covid19.
Al treilea argument expus anterior intră deja în contradicţie cu celelalte, deşi le puteţi auzi amestecate din gura aceluiaşi interlocutor care se pretinde moderat. Dacă acest argument ar fi valid, argumentul doi, conform căruia „sunt mulţi vaccinaţi în spitale, bolnavi de Covid” este infirmat. Presupun că este simplu de înţeles că acelaşi individ nu poate apela la ambele argumente şi să pretindă că are proprietatea frazelor pe care le emite. Totuşi, să tratăm independent şi această afirmaţie. După cum au susţinut oamenii de ştiinţă şi mulţi dintre experţii care se ocupă de datele legate de pandemie, vaccinarea singură nu poate opri pandemia**. Sunt nenumărate articole care demonstrează asta, deci nu am să insist. Ceea ce este important e că nu acesta este scopul. Ţintele sunt:
a) de a reduce pe cât posibil suprasolicitarea sistemelor medicale şi a personalului;
b) reducerea mortalităţii:
c) reducerea cheltuielilor aferente sistemului medical;
d) reducerea presiunii economice asupra sectoarelor afectate de măsurile şi restricţiile care vin în urma unui număr mare de infectări.
Toate aceste ţinte pot fi atinse doar cu o rată mare de vaccinare şi cu măsuri minime de igienă şi asta arată studiile de până acum. Cazul ţărilor nordice, unde restricţiile au fost ridicate, cazul Germaniei, unde regiunile ţin restricţii locale foarte rar şi revin după câteva săptămâni la normal, imediat ce numerele indică faptul că situaţia este sub control. Deci nu, faptul că virusul o să mai existe, nu este un argument de luat în seamă, atâta vreme cât el nu o sa genereze un număr semnificativ de decese, blocarea secţiilor de terapie intensivă, blocaje economice şi cheltuieli inutile.
Un alt aspect al argumentului antivaccinare este acela conform căruia interdicţia de a participa la anumite activităţi sociale pentru nevaccinaţi este abuzivă sau constituie o discriminare. O concluzie absolut falsă despre care am discutat tangenţial şi anterior. Există nenumărate lucruri neacceptate social şi ele nu constituie o discriminare. Deşi individul trebuie să fie liber şi să poată decide pentru sine, el trebuie în același timp să se supună normelor sociale, unele devenite cutume, altele legiferate. Spre exemplu, fără a răni alţi cetăţeni, mai nimeni nu se plânge că nu poţi umbla gol pe stradă. Este o chestiune acceptată şi legiferată. La fel de bine, puţini se plâng de obligativitatea de a purta centura de siguranţă în maşină, de a avea o anumită ţinută în localurile pretenţioase sau de a purta o uniformă specifică la locul de muncă. Toate aceste chestiuni sunt la fel de puţin discriminatorii precum cerinţa de a fi vaccinat în industria alimentară, în sistemul medical sau pentru a avea acces la diverse evenimente. Ba mai mult, cerinţa de a fi vaccinat este echivalentă şi completată în cele mai multe cazuri de un test Covid 19 realizat pe costul direct sau indirect al participantului la eveniment. Deci discriminarea mult trâmbiţată lipseşte cu desăvârşire.
Cum am argumentat şi într-un eseu anterior***, oricât de mult am iubi libertatea şi liberalismul, atâta vreme cât nimeni nu te fugărește pe stradă pentru a te vaccina obligatoriu, nu există realmente o obligaţie. Acea probabilitate de 5 la 1 de a te îmbolnăvi şi de a transmite mai departe virusul, oricât de mică ar părea, poate face diferenţa în funcționarea corespunzătoare a unei fabrici sau a unei instituţii publice. Atâta vreme cât alegerea de a reduce această probabilitate este susţinută de cifre, decizia de a izola factorii de risc este perfect justificată.
Pentru a nu încheia într-o notă pur umanitară, trebuie să înţelegem că toate măsurile legate de COVID 19 sunt cu precădere menite să reducă cheltuielile cu sistemul medical şi să evite un colaps al acestuia. Desigur că este la modă să ne gândim la vieţile oamenilor şi este firesc să facem asta, însă deciziile la nivel înalt se iau în baza unor calcule ceva mai reci, aşa cum este firesc să se întâmple. Spre exemplu, un studiu IMF (Internationally Monetary Fund)**** realizat în iunie 2020, estima că măsurile de carantinare şi distanţare socială au redus cheltuielile prognozate la nivel global şi cauzate de Covid 19, de la 0,6-1 trilioane de dolari, la 130-231 miliarde de dolari, iar rata mortalităţii a fost redusă de la 1,2 la 0,2 procente, în medie. Asta doar aplicând măsurile de distanţare socială şi în special pe cele de igienă.
Iar în final, ca subiect de divertisment pentru cei care suferă de această spaimă a noului combinată cu un soi de ipohondrie, ar trebui poate să privească în timp şi să citească acele campanii care s-au opus instalării curentului electric în casele oamenilor sub pretextul că pe termen lung acesta ar provoca diverse forme de nebunie sau chiar moarte. Astăzi, același gen de individ stă agitat în faţa calculatoarelor cu aceeaşi teamă faţă de necunoscut, încercând să pozeze ba în susţinător al libertăţii individuale, ba în gânditor raţional şi informat, ba, când nu mai ţin argumentele de atac, să se victimizeze utilizând termeni care îl depăşesc, de la „discriminare” şi până la „drum către fascism”, „drum către comunism” sau deunăzi am auzit situaţia descrisă chiar ca fiind o formă de „apartheid”. Absolut ridicol, desigur, însă deloc ciudat pentru buzele tremurânde şi spumegânde ale celor care învocă mai mult decât înţeleg şi trâmbiţează mai mult decât calculează.
*https://www.cdc.gov/mmwr/volumes/70/wr/mm7034e5.htm
**https://www.nature.com/articles/d41586-021-00728-2
**** https://www.imf.org/~/media/Files/Publications/WP/2020/English/wpiea2020145-print-pdf.ashx
