- Introducere
În explorarea domeniului cunoașterii, ne confruntăm cu o distincție fundamentală stabilită de Michael Polanyi, un filosof al științei născut în 1891 la Budapesta. Polanyi a introdus conceptul de cunoaștere tacită în contrast cu cunoașterea explicită, oferind o nouă perspectivă asupra modului în care cunoștințele sunt acumulate, procesate și transmise. Această distincție este deosebit de relevantă în era digitală, în contextul interacțiunii dintre cunoașterea umană și inteligența artificială. Forța ideilor lui Polanyi și modul în care teoriile sale pot explica fenomene actuale este absolut remarcabilă, iar asta am să încerc să vă demonstrez în termeni cât mai simpli, în corpul eseului de mai jos.
- Cunoașterea Tacită versus Cunoașterea Explicită
Polanyi argumenta că o mare parte din ceea ce știm este tacit – adică nearticulat și inexprimabil în mod direct. Această formă de cunoaștere include abilități motorii, intuiții, percepții și înțelegeri care sunt adesea dobândite prin experiență directă și nu pot fi complet transmise prin limbaj sau scriere. De exemplu, abilitatea unui artist de a crea o operă de artă sau a unui om de știință de a realiza o descoperire nu poate fi întotdeauna detaliată în instrucțiuni pas cu pas sau în formule. Pe de altă parte, cunoașterea explicită este acea parte din cunoaștere care poate fi articulată clar, scrisă sau transmisă. Ea include date, fapte, formule, manuale, proceduri care pot fi ușor partajate și învățate de alții. În știință și tehnologie, cunoașterea explicită joacă un rol crucial, permițând acumularea și progresul cunoștințelor într-un mod structurat. Fără ea, acumularea și transmiterea informațiilor de la o generație la alta, ar fi imposibilă. Cu toate acestea, marile salturi tehnologice și marile rupturi de paradigmă au avut la bază cunoașterea tacită.
- Michael Polanyi și Filosofia Cunoașterii
Biografia lui Polanyi reflectă o viață dedicată explorării și înțelegerii profunde a științei și cunoașterii. Născut într-o familie de intelectuali, Polanyi a studiat medicina, dar interesul său s-a extins rapid spre chimie, fizică și, ulterior, spre filosofie. Experiența sa diversă în diferite domenii i-a permis să dezvolte o perspectivă unică asupra naturii cunoașterii. Lucrările sale, inclusiv Personal Knowledge și The Tacit Dimension, au influențat profund modul în care cunoașterea este înțeleasă astăzi în filosofia științei. A simula cunoașterea tacită este o încercare sortită eșecului. O operă de artă poate într-o oarece măsură să faciliteze acest demers, însă pentru a putea fi eficient percepută, lucrarea sau actul artistic ar trebui să întâlnească în audiență un personaj cu trăiri și experiențe identice sau extrem de similare cu cele ale autorului.
- Inteligența Artificială și Cunoașterea Explicită
În era tehnologiei avansate, inteligența artificială (IA) a devenit un exemplu emblematic de cunoaștere explicită. Un model de IA este programat să proceseze, să analizeze și să genereze informații bazate pe date și algoritmi. Capacitățile sale includ analiza unor volume mari de date, rezolvarea problemelor complexe și furnizarea de informații bazate pe cunoașterea explicită acumulată.
- Limitările IA în Contextul Cunoașterii Tacite
Cu toate aceste capacități, trebuie să recunoaștem cu ușurință limitările în ceea ce privește cunoașterea tacită. O entitate AI, nu are experiențe personale sau intuiție. Nu poate înțelege în mod autentic experiențele umane sau percepțiile subiective. Această limitare este fundamentală; cunoașterea tacită este legată de contextul uman, de emoții și de experiențele personale care sunt inaccesibile unei mașini. În timp ce IA poate utiliza și genera descrieri detaliate ale experiențelor umane sau poate simula anumite aspecte ale intuiției, nu poate trăi sau înțelege aceste experiențe în mod direct. Abilitatea IA de a simula cunoașterea tacită a fost una dintre caracteristicile care i-au îngrozit pe cei mai naivi dintre noi și spre marea mea dezamăgire, acea abilitate a fost scoasă destul de repede din uz de către programatori.
- Interacțiunea dintre IA și Cunoașterea Umană
Această distincție dintre cunoașterea tacită și explicită aduce în prim-plan întrebări importante despre interacțiunea dintre IA și cunoașterea umană. Cum poate IA să asiste sau să îmbogățească procesul de cunoaștere umană? Unul dintre rolurile cheie ale IA este de a structura și analiza cunoașterea explicită, transformând datele brute în informații utile și accesibile. De asemenea, IA poate ajuta la transformarea anumitor aspecte ale cunoașterii tacite în formate mai explicit articulabile, cum ar fi prin crearea de simulații sau modele predictive complexe. Cu toate acestea, copia nu poate înlocui originalul, deci nu cred că o să reușim vreodată să dezvoltăm AI capabil de cunoaștere tacită, ceea ce înseamnă că nu o să ne putem aștepta la mari rupturi de paradigme generate integral de către IA.
- Exemplul Geniului Uman și Rolul IA
Luând exemplul geniului uman, este evident că unele aspecte ale genialității sunt strâns legate de cunoașterea tacită. Experiențele și intuițiile unui geniu, cum ar fi Einstein, Curie, Polanyi sau Mozart, sunt profund personale și dificil de transmis. În timp ce IA poate oferi informații despre lucrările lor, teoriile sau compozițiile lor, chiar informații detaliate despre viețile lor, nu poate recrea procesul creativ sau înțelegerea intuitivă care stă la baza acestor realizări. Lipsa acestei abilități fundamentale este ceea ce trebuie să ne aducă cu picioarele pe pământ și să încetăm să mai fim atât de paranoici.
- Învățămintele și Implicațiile pentru Viitor
Ce învățăminte putem trage din această explorare a cunoașterii tacite și explicite, și din interfața dintre cunoașterea umană și IA? În primul rând, este clar că, în ciuda progreselor tehnologice, cunoașterea umană rămâne unică și inegalabilă în anumite aspecte, în special în cele legate de intuiție, creativitate și experiență subiectivă. În al doilea rând, IA are un rol important de jucat în extinderea și structurarea cunoașterii explicite, facilitând astfel accesul și gestionarea informațiilor în moduri care nu erau posibile anterior. Acest factor facilitează accesul omului la informații și reușește să producă un salt considerabil în eficientizarea și organizarea proceselor, a sarcinilor și în modul în care pot fi utilizate resursele.
- Concluzie
Explorarea teoriei lui Polanyi despre cunoașterea tacită și explicită dezvăluie complexitatea și bogăția procesului de cunoaștere. În timp ce IA poate gestiona eficient cunoașterea explicită și poate asista în anumite aspecte ale procesului de cunoaștere, experiența umană rămâne esențială pentru înțelegerea profundă și pentru aspectele creative și intuitive ale cunoașterii. Această interacțiune între om și mașină în domeniul cunoașterii nu este doar o provocare, cum am putea spune într-un limbaj de lemn, ci și o oportunitate majoră de a explora noi orizonturi în înțelegerea lumii în care trăim. Abilitatea IA de a simula experiența umană cred că este un factor care poate ajuta enorm în testarea unor teorii din științele sociale și chiar din medicină, deci în loc să ne speriem de această caracteristică, probabil că ar trebui să o utilizăm mult mai eficient.
Bibliografie
- Polanyi, M. (1966). The Tacit Dimension. Garden City, NY: Doubleday & Company.Polanyi, M. (1958).
- Personal Knowledge: Towards a Post-Critical Philosophy. Chicago: University of Chicago Press.Haugeland, J. (1985).
- Artificial Intelligence: The Very Idea. Cambridge, MA: MIT Press.Dreyfus, H. L. (1972).
- What Computers Can’t Do: The Limits of Artificial Intelligence. New York: Harper & Row.Nonaka, I., & Takeuchi, H. (1995).
- The Knowledge-Creating Company: How Japanese Companies Create the Dynamics of Innovation. New York: Oxford University Press.
