1. De ce a atacat Hamasul tocmai acum?
Cel mai probabil pentru a încerca să împiedice semnarea unui acord între Arabia Saudită şi Israel, acord care deşi ar fi adus câteva drepturi suplimentare palestinienilor, nu le-ar fi asigurat o ţară, aşa cum şi-ar fi dorit ei.
2. Ce este Hamasul?
Hamasul este o mişcare social-politică fondată în 1987 în perioada primei intifade şi este o derivată a organizaţiei „Egypt’s Muslim Brotherhood”. Organizaţia este considerata ca fiind una teroristă, atât de către Israel, cât şi de către SUA şi UE. Pe de altă parte, Hamas este considerată de către unii ca fiind o mișcare de rezistență împotriva ocupației israeliene.
3. Ce au fost Intifadele?
– Prima Intifada (1987–1993)
A început în decembrie 1987 și a implicat în mare parte un val de proteste civile și revolte populare împotriva ocupației israeliene. Aceasta a condus la crearea Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP) ca reprezentant politic al palestinienilor și la negocierile de pace care au dus la Acordurile de la Oslo în 1993.
– A doua Intifada (2000–2005)
A fost mult mai violentă decât prima și a inclus atacuri cu arme de foc, sinucideri cu bombă și alte forme de luptă armată. A început în anul 2000, după ce negocierile de pace au eșuat și a avut un impact devastator asupra relațiilor dintre israelieni și palestinieni.
4. Ce este Fâşia Gaza în viziunea Israelului?
Percepția Israelului asupra Fâșiei Gaza este complexă și s-a schimbat de-a lungul timpului, în funcție de contextul politic și de securitate. În general, Israelul consideră Fâșia Gaza ca fiind un teritoriu ostil din cauza prezenței Hamas, o organizație considerată teroristă. În 2005, Israelul s-a retras unilateral din Fâșia Gaza, demolând toate așezările israeliene și retrăgând Forțele de Apărare ale Israelului. Cu toate acestea, controlul asupra granițelor, spațiului aerian și accesului maritim a rămas în mâinile Israelului și Egiptului.
5. Explicaţii asupra structurilor de guvernare (dacă le cunoaşteţi deja, puteţi sări la punctul următor)
Iniţial, OEP (Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) şi Autoritatea Palestiniană au sub conducerea Fatah.
Explicaţii
a) Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP)
Înființată în 1964, OEP a fost inițial o coaliție de grupuri militante care își propuneau eliberarea teritoriului palestinian. Cu timpul, OEP a devenit reprezentantul de facto al poporului palestinian și a fost recunoscută de numeroase țări și organizații internaționale. Fatah, partidul fondat de Yasser Arafat, a fost unul dintre cele mai puternice componente ale OEP.
b) Autoritatea Palestiniană
Fondată în 1994 ca urmare a Acordurilor de la Oslo, Autoritatea Palestiniană este un guvern interimar autonom pentru Fâșia Gaza și anumite zone din Cisiordania. Deși inițial OEP și Autoritatea Palestiniană erau entități separate, liderii OEP, inclusiv Yasser Arafat, au preluat rapid controlul asupra Autorității Palestinene, făcând din cele două organizații entități foarte interconectate.
c) Fatah
Fatah este unul dintre cele mai mari și mai vechi partide politice palestiniene, înființat în 1959 de Yasser Arafat (un alt Arafat, nu cel pe care îl cunoaşteţi) și alți lideri palestinieni. Inițial a fost o organizație militantă cu obiectivul de a lupta împotriva Israelului pentru a elibera Palestina. În timp, Fatah s-a transformat într-un partid politic major care a dominat Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) și Autoritatea Palestiniană.
6. Preluarea conducerii de către HAMAS
Hamas a câştigat puterea prin alegerile din 2006.
Fatah a refuzat să guverneze împreună cu aceştia, iar occidentul a tăiat ajutoarele deoarece Hamas avea o viziune revizionistă, refuzând să recunoască acordurile de pace semnate şi teritoriul Israelului. Drept urmare, o confruntare sângeroasă între Fatah şi Hamas a dus la victoria Hamas (susţinuţi de Iran şi Egipt) în 2007. Trebuie subliniat că Hamas este o grupare sunită, chiar dacă este constant sprijinită de Iran, un stat preponderent şiit.
Trupele israeliene au fost retrase complet din Fâşia Gaza încă din 2005, însă controlul regiunii a rămas în continuare la Israel şi Egipt, Israelul controlând spaţiul aerian şi maritim.
7. Cum s-a ajuns la controlul mixt, Israel şi Egipt?
Controlul mixt asupra Fâșiei Gaza de către Israel și Egipt are rădăcini istorice și politice destul de vechi. Până în 1967, Fâșia Gaza era administrată de Egipt. În Războiul de Șase Zile din 1967, Israelul a ocupat Fâșia Gaza, Cisiordania și alte teritorii.
În prezent, Egipt controlează doar un singur punct de trecere major în Fâșia Gaza, și anume Rafah, la granița dintre Egipt și Gaza. Controlul Egiptului asupra acestui punct de trecere a fost în mare parte rezultatul acordurilor internaționale și a înțelegerilor bilaterale cu Israelul și Autoritatea Palestiniană. Înțelegerea asupra modului de administrare a punctului de trecere Rafah a fost modificată de-a lungul anilor, dar în general implică o anumită formă de coordonare între Egipt, Israel și Autoritatea Palestiniană.
8. Relaţia dintre Hamas şi Israel
Aşa cum am menţionat anterior, Hamas este o organizaţie considerate teroristă atât de către Israel cât şi de către aliaţii Israelului. Unul dintre principalele obiective ale Hamas, așa cum este declarat în cartea sa fundamentală, a fost eliminarea statului Israel și înființarea unui stat palestinian.
– Conflicte și Incursiuni Militare
De când Hamas a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza în 2007, au existat mai multe conflicte militare majore între Israel și Hamas, inclusiv războaiele din Gaza din 2008-2009, 2012 și 2014 şi unul deja început în urma recentului atac al Hamas. Aceste conflicte s-au soldat cu pierderi civile și militare semnificative de ambele părți. Experţii susţin că anul 2023 a fost cel mai sângeros, existând nenumărate conflicte între populaţia israeliană şi cea palestiniană. În general, palestinienii au atacat civili israelieni şi militari, iar în replica, israelienii au incendiat case şi maşini ale palestinienilor în West Bank.
Astăzi, după atacul sângeros al Hamas, trupele israeliene par decise să execute o noua incursiune la sol asupra zonei de nord a Fâşiei Gaza, după două zile de bombardamente intense.
– Blocada Gaza
Israelul, cu sprijinul Egiptului, a impus o blocadă strictă asupra Fâșiei Gaza, limitând mișcarea bunurilor și a persoanelor, cu justificarea de a preveni contrabanda de arme și materiale pentru construcția de tuneluri și rachete. Cu toate acestea, Hamas a avut sprijinul Iranului şi parţial al unor grupări din Egipt, reuşind astfel să introducă în regiune armament greu.
– Eforturi de Pacificare
Au existat încercări sporadice de a ajunge la un acord de încetare a focului, adesea mediate de țări terțe ca Egiptul și Qatarul, dar aceste încetări de foc au fost în general de scurtă durată, atât Hamasul cât şi Israelul încălcând adesea înţelegerile.
9. Justificările Hamas şi concluzii
Aşa cum am menţionat, scopul Hamas este de a elimina complet Israelul din regiune. Dincolo de propaganda lor, probabil că ar accepta şi recunoaşterea unui stat palestinian pe care ei să-l conducă, însă un astfel de stat este inacceptabil pentru Israel, iar dacă luăm în considerare forţa militară a Israelului şi suportul pe care acesta îl are, şansele Hamas sunt aproape nule. Fiecare atac al acestora are un singur rezultat: sute de morţi în Israel şi probabil mii de morţi în teritoriile palestiniene, în special în Gaza.
Cu siguranţă Hamas ştia că Israel va reacţiona agresiv, ceea ce este absolut normal şi a mizat pe faptul că poate utiliza asta pentru a-şi intensifica propaganda contra Israelului şi pentru a bloca orice acord între Arabia Saudită şi Israel, acord mediat de SUA. În schimbul unui acord, cel mai probabil SUA ar fi urmat să le ofere saudiţilor suport militar în cazul unei agresiuni venite din partea Iranului.
De ce sunt tensionate relaţiile dintre Arabia Saudită şi Iran? Ei bine, din cauză că Arabia Saudită este un stat sunit, un bastion al populaţiei sunite, iar Iranul este cel mai mare şi mai puternic stat şiit. De aici se înţelege că Iranul susţine Hamasul (grupare sunită, cum am mai menţionat) doar pentru a enerva occidental şi Israelul. Este un simplu joc de putere în care victime cad anual sute sau chiar mii de civili nevinovaţi.
Perspectiva istorică şi argumentele istorice sunt aproape irelevante în acest context, deoarece fiecare va începe istoria de acolo de unde este avantajat şi va recunoaște doar perioadele şi argumentele care îl avantajează. Faptele istorice ne pot ajuta doar să înţelegem conflictul, însă este absurd să se apeleze mereu la această mentalitate revizionistă. Nerecunoaşterea acordurilor şi tratatelor nu aduce decât confruntări sângeroase, iar când această nerecunoaştere vine din partea celui aflat în dezavantaj, vărsarea de sânge este cu atât mai mare.
Hamas a reuşit cu acest atac (salutat deschis de Iran) să ucidă sute de civili israelieni şi să ia câteva zeci de ostateci pe care are obiceiul să-i tortureze şi să-i dea la schimb israelienilor, pentru ca aceştia să le dea la schimb terorişti şi infractori palestinieni. Desigur că Hamas înţelegea perfect repercusiunile şi probabil că speră să apară un suport activ din partea altor state musulmane, însă un stat palestinian condus de o astfel de grupare ar fi greu de conceput.
Credit foto – AI generated
Referinţe:
- James L. Gelvin, The Israel-Palestine Conflict – one hunderd years of war – third edition, Cambridge University Press 2014
- Peter Mansfield, O istorie a orientului mijlociu, Humanitas, 2015
- Albert Hourani, A History of Arab People, Faber and Faber Ltd., 2013
- Jacques Attali, Evreii, lumea şi Banii, Univers, 2011
- https://www.bloomberg.com/news/articles/2023-10-09/what-is-hamas-militant-group-behind-surprise-israel-attack?srnd=premium-europe
