Spectacolul vaccinării obligatorii şi al liberalismului de paradă sau despre „filosofii de pe malul bălţii”

Nu de ieri, ci de multă vreme, piaţa ideilor din Europa de est şi mai ales din România a fost invadată obsesiv de idei liberale. Nimic rău în asta, dacă ideile acestea ar avea fundament liberal solid, însă ele sunt la fel de fanteziste şi ridicole precum ateismul de paradă, naţionalismul de sărbătoare şi lanţul de aur ce atârnă stânjenit de grumazul unora. La fel ca toate acestea, liberalismul însuşi pare stânjenit când este rostit de oameni care nu înţeleg ceea ce spun, iar unul din cele mai stridente exemple îl puteţi vedea astăzi şi putea fi observat în perioada pandemiei la toţi cei care fie nu acceptau măsurile de lock-down, fie refuzau să poarte masca, iar acum au ocazia să refuze să se vaccineze. Primul lor argument este libertatea. Obligativitatea vaccinării le încalcă mult râvnita libertate. Nu am să apelez la clişee de etică. Să le considerăm neinteresate momentan, mai ales că există argumente liberale care să dărâme acest sistem găunos de logică.

În primul rând, liberalismul funcţionează şi are sens doar în momentul în care urmările acţiunilor sunt asumate sau pot fi penalizate atunci când este cazul. Mai precis, conform liberalismului radical, orice individ este liber să încalce legea sau să încerce să încalce legea. Profitul obţinut din această încălcare a legii, material sau imaterial, face parte din recompensa naturală pe care economia o acordă celor care vor să-şi asume riscul. Care este riscul? Desigur, faptul de a fi prins şi de a înregistra fie o pierdere majoră, amendă, fie chiar de a-ţi pierde libertatea şi de a ajunge după gratii. Libertatea individului există deci până la limita legii şi poate trece dincolo de ea. Cum am spus, nu discutăm aici moralitatea pentru că nu schimbă cu nimic raţionamentul pe ansamblu, deşi mi-ar fi simplu să o fac.

Pentru a le oferi „liberalilor” o doză serioasă de liberalism, am să preced construcţia mea cu un citat din Ludwig von Mises regăsit în Acţiunea umană, fragment care defineşte clar aria de aplicare a noţiunii de libertate şi nu a doctrinei în sine, adică exact termenul pe care îl auzim de pe buzele celor care pretind că societatea le atacă libertatea individuală:

„Numai în cadrul unui sistem social i se poate atribui un sens termenului de libertate. Ca termen praxeologic, libertatea se referă la sfera în care individul care acţionează are posibilitatea de a alege între diverse moduri de acţiune. Omul este liber în măsura în care i se permite să aleaga obiective şi mijloacele care urmează a fi întrebuinţate pentru atingerea acelor obiective. Libertatea omului este mereu rigid limitată, atât de legile naturii cât şi de cele ale praxeologiei. El nu poate atinge obiective care sunt mutual incompatibile. Dacă alege gratificări care produc anumite efecte asupra funcţionării trupului şi minţii sale, el trebuie să suporte aceste consecinţe. Ar fi nepotrivit să spunem că omul este lipsit de libertate pentru ca nu se poate bucura de plăcerile provocate de întrebuințarea anumitor droguri fără a fi afectat de rezultatele lor inevitabile, considerate îndeobşte extrem de indezirabile.” (Ludwig von Misses, Acţiunea umană, p. 284, Editura Institutului Ludwig von Mises România, 2018)

Iar aici urmează o parte extrem de interesantă, la care promotarii libertăţii de cafenea  sau acei filosofi de malul bălţii, cum adesea mă amuză să îi numesc pe cei ce nu au proprietatea termenilor pe care îi utilizează, ar trebui să ia aminte, deoarece dincolo de limitarea naturală a libertăţii, asa cum este regăsită mai sus, există şi acea limitare praxeologică, adica exact cea la care facem noi referire, iar aici incompatibilitatea majoră este exact între individ şi societate:

„Omul nu se poate bucura atât de avantajele cooperării sociale bazate pe principiul diviziunii muncii în cadrul societăţii, cât şi de licenţele comportamentale menite să dezintegreze (să altereze) funcţionarea socială… Legea aceasta, care determină urmările oricarei acţiuni umane, nu este mai puţin rigidă decât legile fizicii.” (Ludwig von Misses, Acţiunea umană, p. 284, Editura Institutului Ludwig von Mises România, 2018)

Reiau şi subliniez din paragrafele expuse, trei aspecte care ne interesează în mod deosebit în argumentarea noastră și anume:

1. omul este liber în măsura în care i se permite să aleagă obiective şi mijloace;
2. el nu poate avea obiective care sunt mutual incompatibile;
3. omul NU se poate bucura în acelaşi timp de avantajele traiului în societate şi de comportamente menite să altereze sau să deregleze funcţionarea societăţii.

Ei bine, plecând de la aceste trei pietre de temelie ale libertăţii individuale, am să explic în continuare cum sunt ele incompatibile cu revolta filosofilor de malul bălţii, fie ca ei fizic se află în spatele unei catedre universitare sau aiurea prin lume, faţă de presiunea guvernelor care promovează vaccinarea.
O declaraţie recentă a lui Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, care nu spune decât că trebuie să existe limitări sociale pentru persoanele nevaccinate, a stârnit o revoltă în rândul unor liberali din tagma celor menţionaţi anterior. De ce este revolta lor nejustificată?! Foarte simplu, deoarece ei cer o libertate care nu respectă nici măcar unul din principiile libertăţii definite de Mises. Ce trebuie înţeles este ca nimeni în Europa nu a impus „obligativitatea vaccinării”, ceea ce ar fi fost o încălcare a libertăţii, ci s-a cerut respectarea principiului al treilea, adică restrângerea accesului la societate a celor care prin atitudinea lor dovedesc un comportament ce poate altera funcţionarea societăţii.

Vă rog să aveţi o deosebită atenţie la nuanţe si termeni, deoarece mulţi dintre cei care postează pe facebook sau în alte spaţii pledoarii anti vaccinare, folosesc un tertip, adică ei se opun „obligativităţii vaccinului”, lucru oarecum justificat, însă nimeni sănătos la cap nu a cerut asta, ci s-a cerut exact limitarea accesului în societate, astfel încât libertatea de a opta să rămână intactă!

Revenind la argumentare, trebuie să înţelegem că a-i spune unui asistent medical sau unui chelner că pentru a practica meseria respectivă trebuie să se vaccineze este la fel de firesc ca atunci când i-ai cere să poarte bonetă roz. El are în continuare libertatea de a nu purta boneta şi de a-şi alege altă meserie sau este în continuare liber să trăiască în pădure, în afara societăţii, fără presiunea socială şi fără avantajele care rezidă din cooperarea socială şi diviziunea muncii. Dacă angajatul consideră că boneta roz atrage albinele şi riscă să fie înţepat de albine, nu este decât un factor de oportunitate. El trebuie să calculeze dacă pentru sine riscul de a fi înţepat de albine şi consecinţa înţepăturii sunt mai grave decât lipsa acelui loc de muncă, iar ca urmare a acestui calcul el este complet liber să-şi aleaga calea şi obiectivele. Cu vaccinul este acelaşi lucru. Oamenii de ştiinţă au prezentat riscurile. Poate mai apar altele sau poate nu, însă calculul este acelaşi. Omul liber nu trebuie decât să decidă dacă pentru sine, dacă riscul de a fi vaccinat este mai mare decât riscul de a-şi schimba locul de muncă sau chiar de a se izola de societate.

În continuarea argumentării, trebuie subliniate în aceeaşi nota liberală şi consecinţele acţiunilor, consecinţe pe care observ că niciun guvern nu încearcă să le impună din cauza costurilor ridicate.

Mă refer mai precis la responsabilitatea asupra consecinţei acţiunilor, iar a nu te vaccina implică o responsabilitate la fel ca decizia de a te vaccina.  Ţinând cont că tehnologia permite o urmărire destul de strictă a provenienţei virusului şi a lanţurilor de infectare, ideal ar fi ca orice persoană nevaccinată care răspândeşte virusul la o altă persoană, să suporte consecinţele faptului şi costurile care rezidă de acolo. Adică dacă un individ nevaccinat (asta înseamnă că a ales să nu-şi ia măsuri de prevenţie în mod voluntar), infectează o persoana care are nevoie de îngrijiri medicale sau care decedează, cel vinovat să suporte integral costurile de spitalizare, tratament, zilele de nemuncă şi chiar acuzaţia de omor din culpă.
În acelaşi timp, dacă o persoană nevaccinată ajunge în spital din cauza infecţiei cu virus, ea ar trebui să-şi suporte integral costurile de spitalizare şi tratament sau să se asigure suplimentar, la un cost stabilit de firmele de asigurări, pentru a-şi acoperi acest risc.

Un susţinător al nevaccinarii ar putea să-mi răspundă cu următoarele: „De ce nu se aplică aceleaşi reguli pentru cei vaccinaţi?” sau „De ce se sperie cei vaccinaţi dacă îi protejează vaccinul?”.
Din păcate, ambele întrebări sunt în aparenţă justificate, însă dau dovadă de superficialitate şi de o gravă lipsă de înţelegere a funcţionării societăţii.

Aproape totul în lume, de la social până la evenimente astronomice, funcţionează pe bază de probabilităţi. Pe lângă probabilităţile de serie şi cele individuale, societatea mai are şi libertatea alegerii, ceea ce impune existenţa costurilor de oportunitate menţionate anterior.
În atare condiţie, răspunsul întrebărilor anterioare devine extrem de facil şi dovedeşte superficialitatea în gândire a emitentului:

a. De ce nu se aplica aceleaşi reguli pentru cei vaccinaţi?

Din cauză că ei au luat măsurile existente pentru a încerca să prevină un fenomen probabil. Adică ei au redus probabilitatea utilizând pârghiile oferite de lumea modernă, astfel încât să prevină propria infectare, să prevină infectarea altora şi să evite formele grave de boală. Dacă oricare din aceste evenimente are loc, în pofida prevenţiei, individul are explicaţia la îndemână. Este același lucru cu a conduce o maşină. Dacă conducem o maşina cu viteza regulamentară, fără a fi consumat alcool şi cineva sare în faţa maşinii, dincolo de haosul birocratic, şoferul are toate şansele să scape nepedepsit deoarece a luat toate măsurile posibile pentru a preveni un accident. Însă dacă ulterior de dovedeşte că viteza a fost excesivă sau că şoferul consumase alcool, situaţia se schimbă, deoarece el nu a făcut decât să crească conştient probabilitatea de a produce un accident.

b. De ce se sperie cei vaccinaţi dacă îi protejează vaccinul?

Răspunsul acestei întrebări este la fel de simplu ca în prima situaţie, însă are două justificări:

Prima este că vaccinul nu protejează 100%, deci atât contaminarea cât şi dezvoltarea unei forme grave a bolii provocate de virus sunt încă posibile, chiar dacă probabilitatea este semnificativ scăzută.
A doua justificare este aglomerarea spitalelor, suprasolicitarea sistemului medical si a personalului din sistem, mai ales când cei care se opun vaccinării reprezintă un număr considerabil în cadrul societăţii. Chiar şi o transmitere şi o răspândire a virusului între nevaccinaţi poate suprasolicita sistemul medical în anumite state şi poate duce la încetinirea economiei. În acelaşi timp asta duce şi la o risipă de resurse ale sistemelor publice, astfel încât să poată trata persoanele bolnave, risipă achitată din buzunarele tuturor, responsabili sau nu.

Concluzie

Nu există argumentare liberală serioasă care să poată susţine lipsa presiunii sociale pentru vaccinare. Atât preşedintele Franţei, cât şi alţi oficiali care s-au exprimat responsabil pe acest subiect au cerut limitarea accesului în anumite sectoare ale societăţii a celor nevaccinaţi şi nu o vaccinare obligatorie.

Limitarea accesului la beneficiile oferite de viaţa în societate aduce cu sine responsabilităţi şi limitări ale libertăţii personale, ceea ce face parte din limitarea praxeologică. A alege să nu te vaccinezi este absolut firesc atâta vreme cât alegerea este susţinută de consecinţele impuse natural, social si economic. Deci pledoaria pentru libertate nu este acceptabilă daca nu vine în spate cu tot acest bagaj expus în text şi împământenit atât în gândirea liberală cât şi în cea libertariană, iar dacă ne-am preocupa să urmărim şi întortocheatul fir al eticii şi al moralei, am găsi aceeaşi susţinere şi în gândirea conservatoare.

În atare condiţii, libertatea individului de a alege există şi este deplină chiar dacă vaccinarea este impusă prin presiune socială, însă orice alegere vine cu un cost de oportunitate, iar ceea ce individul trebuie să-şi calculeze este dacă pentru sine, acceptarea şi integrarea în societate sau accesul la anumite evenimente, accesul la anumite locuri de muncă sau în diverse spaţii sunt sau nu mai importante decât frica de a se vaccina şi de efectele adverse bănuite a nu fi fost încă descoperite.