La începutul anului, editura Herald ne-a oferit volumul autobiografic Charles Darwin – Viața mea, traducere care urmează ediția The life and letters of Charles Darwin, including an autobiografical chapter, apărută în 1887, în îngrijirea fiului savantului, Francis Darwin. Ediția românească a apărut în traducerea lui Marian Stan.
Colajul de mai jos utilizează texte din capitolele Autobiografie (scris de Charles Darwin) și Amintiri despre viața cotidiană a tatălui meu (scris de Francis Darwin).
Așadar, de ce îl iubim pe Charles Darwin?
Pentru că s-a gândit să scrie o „Autobiografie” pentru copiii lui și pentru că nu era impresionat de propria moarte
„Am încercat să scriu următoarea relatare ca și cum aș fi mort, deja aflat într-o altă lume, privind înapoi la propria viață. Nu mi-a fost greu s-o fac, căci viața mea se apropie de sfârșit.”
Pentru că avea felul acela candid al tocilarilor de a se bucura de viață
„Seara (în timpul studenției la Cambridge n.m.), obișnuiam adesea să cinăm împreună, căci printre comeseni se aflau și unii mai răsăriți, iar uneori se întâmpla să bem prea mult, după care căutam și jucam cărți. știu că s-ar cuveni să mă rușinez de acele zile și seri petrecute astfel, dar, cum unii dintre prietenii mei erau foarte plăcuți, fiind cu toții foarte bine dispuși, nu pot să-mi amintesc de acele vremuri decât cu multă plăcere.”
Pentru că a fost pasionat într-un mod atât de simplu de știința lui
„Bucuria mea de căpătâi și singura mea ocupație de-a lungul vieții a fost activitatea științifică; iar bucuria pe care mi-o oferă această activitate mă face să uit uneori – sau să alung departe – disconfortul meu zilnic.”
Pentru că era atât de onest din punct de vedere intelectual
«Cred că succesul „Originii speciilor” poate fi atribuit, în mare parte, faptului că scrisesem deja, cu mult înainte, două schițe condensate și faptului că reușisem să scot un manuscris mult mai mare, ce era el însuși un concept. Pe această cale am putut selecta faptele și concluziile cele mai frapante. De asemenea, vreme de mulți ani, am respectat o regulă supremă – ori de câte ori întâlnesc o informație publicată, o nouă observație sau o concluzie contrară convingerilor mele, să o consemnez fără greș și imediat; deoarece experiența m-a învățat că asemenea fapte și gânduri sunt mult mai susceptibile să fie date uitării decât cele favorabile. Datorită acestui obicei, concepțiilor mele li s-au adus foarte puține obiecții pe care să nu le fi observat și cărora să nu fi încercat a le răspunde.»
Pentru că era modest și înțelegător chiar și cu inamicii lui
„Concepțiile mele au fost adesea grav răstălmăcite, dușmănite amarnic și ridiculizate, dar, de regulă, toate acestea au izvorât din bună credință. În mare, nu mă îndoiesc că opera mea a fost supraestimată de nenumărate ori.”
Pentru profunda concepție estetică despre roman
„Un număr surprinzător de romane mi-au fost citite cu voce tare, și îmi plac toate dacă sunt măcar mediocre și dacă nu au un sfârșit nefericit – acestea din urmă ar trebui interzise prin lege. După gustul meu, un roman nu este de primă mână decât dacă are un personaj pe care îl poți iubi din tot sufletul, preferabil o femeie frumoasă.”
Pentru capacitatea de autoanaliză. și, din nou, pentru onestitate
„Prin urmare, succesul meu ca om de știință – orice voi fi reușit să fac în acest domeniu – s-a datorat, din câte îmi dau seama, calităților și caracteristicilor mentale complexe și diverse. Dintre acestea, cele mai importante au fost dragostea pentru știință, răbdarea cu care am reflectat îndelung asupra oricărui subiect, hărnicia cu care am observat și am adunat date, ca și o bună doză de inventivitate și bun simț. Cu asemenea calități mediocre ca acelea pe care le posed, ar fi de mirare să fi influențat în mare măsură convingerile oamenilor de știință în câteva probleme importante.”
(din Autobiografie)
***
Pentru că îi plăceau dulciurile
„Din nefericire pentru el, avea o dragoste copilărească pentru dulciuri, acestea fiindu-i mereu interzise. Nu reușea prea bine să-și respecte “promisiunile”, așa cum le numea el, cu ajutorul cărora încerca să-și stăvilească plăcerea pentru dulciuri și nu considera că respectivele promisiuni îl obligau cu ceva decât dacă le făcea cu voce tare.”
Pentru că își iubea cățelușa
„Se bucura șî când ajungea acasă, după vacanțe; îi plăcea îndeosebi cum îl întâmpina cățelușa lui, Polly, care gâfâia de emoție, scheuna și alerga prin cameră, sărind de colo-colo; tata obișnuia să se aplece la nivelul ei, apăsându-i fața de a lui, lăsând-o să-l lingă și vorbindu-i cu o voce foarte tandră și mângâietoare.”
Pentru că își iubea atât de frumos soția
„Despre viața lui conjugală, nu pot vorbi decât foarte sumar. În relația lui cu mama mea, firea lui tandră și empatică se vădea în aspectele ei cele mai frumoase. În prezența ei el își găsea fericirea, iar prin ea, viața lui – care putea fi umbrită de tristețe – a devenit mulțumită și liniștită.”
Pentru că își iubea și își respecta copiii
„Era puternic atașat de copiii lui, deși nu îndrăgea copiii fără discernământ. El era pentru noi toți cel mai fermecător camarad de joacă și prietenul perfect… O altă caracteristică a modului în care își creștea copiii era respectul pentru libertatea și personalitatea lor… Părinții noștri nu doreau să știe ce făceam sau ce gândeam decât dacă doream să le spunem. Dintotdeauna, tata ne-a dat de înțeles că fiecare dintre noi este o ființă ale cărei opinii și gânduri le prețuiește, astfel că, în prezența lui, ieșea la lumină tot ce era mai bun în noi.”
Pentru că… pisici
„Cu toate că nu nutrea o simpatie specială pentru pisici, admira drăgălășenia puilor de pisică. Totuși, cunoștea și iși amintea caracteristicile individuale ale pisicilor mele, vorbind despre obiceiurile și firile pisicilor mai deosebite mulți ani după moartea acestora.”
Pentru că se distra când muncea
„Cred că el personifica fiecare sămânță, văzând-o ca pe un mic demon care încerca să-i scape și să ajungă în grămada cealaltă, unde nu avea ce căuta, ori să sară pur și simplu de pe masa de lucru; iar asta făcea munca la fel de interesantă ca un joc.”
Pentru că cititorii lui erau prietenii lui
„Este un stil diametral opus celui adoptat de un fanatic care vrea să oblige oamenii să creadă. Cititorul nu este niciodată dojenit pentru dubiile pe care le-ar putea avea, iar acest scepticism este tratat cu respect răbdător. Tata pare să fi avut mereu în vedere un cititor sceptic, poate chiar lipsit de logică. Poate că tocmai din această cauză s-a preocupat atât de mult de probleme despre care credea că vor frapa cititorul sau îl vor scuti de efort, și astfel va fi ispitit să citească.”
De aceea îl iubim pe Charles Darwin. Și pe minunata lui Emma
„Cu excepția mamei, nimeni nu știe câte suferințe a îndurat, nici câtă răbdare i-a trebuit în acest scop. În toți anii lui de bătrânețe, mama a fost lângă el în fiecare noapte; iar programul ei de peste zi a fost alcătuit astfel încât toate orele lui de odihnă să coincidă cu ale ei. Mama l-a protejat de orice neplăcere evitabilă, fără a trece cu vederea nimic din ceea ce l-ar fi putut scuti de efort, având grijă ca el să nu se extenueze prea tare și făcând tot ce-i stătea în puteri pentru a-i alina suferințele cauzate de boală. Nu-mi este ușor să vorbesc despre ceva atât de sacru precum devotamentul de o viață întreagă pe care s-a întemeiat toată această grijă constantă și plină de afecțiune. Dar, repet, faptul că, vreme de aproape patruzeci de ani, el nu s-a bucurat nici măcar o singură zi de sănătatea unui om obișnuit, că întreaga lui viață nu a fost decât o lungă bătălie împotriva oboselii și poverilor aduse de boală este o caracteristică majoră a vieții sale. Iar asta nu se poate înțelege dacă nu vorbim despre acel lucru care i-a îngăduit să suporte povara bolii și să lupte până la capăt.”
(din Amintiri despre viața cotidiană a tatălui meu)
Sursa foto: http://www.shropshirestar.com
Volumul poate fi achiziționat de pe elefant.ro, Libris.ro sau de pe site-ul editurii.
