Urmăriți-ne, povestiți-ne, citiți-ne!

Bookhub.ro mi-a transformat Bucureștiul în acasă

E simplu să spui „2 ani de bookhub.ro” sau „Cum, doar 2 ani de când a apărut bookhub.ro?”. Numai că atunci când vorbim despre cărți și oamenii din spatele cărților se complică teribil de mult problema, măcar din punctul de vedere al sentimentelor implicate sau al efectelor în cascadă antrenate.

Am început să scriu pentru bookhub.ro din inerție, pur și simplu; citeam oricum destul de mult și până la momentul respectiv, nu-mi trecuse prin cap ideea că aș putea face recomandări în mod constant asupra a ceea ce ar fi bine să mai citească și alții; nu o spun din vanitate sau din aroganță, dar până la momentul când am început să scriu pentru bookhub.ro nu-mi făceam publice opțiunile livrești, cât despre cele muzicale cu atât mai puțin. Rareori am făcut cărți cadou (și doar după ce le-am citit), nu pentru că aș fi egoistă (departe de mine gândul acesta), ci pentru că mă obișnuisem ca lecturile mele să fie doar ale mele. Discutam cu prietenii și colegii despre ultimele apariții, dar sporadic și fără să facem din asta o constantă a întâlnirilor noastre. Dar experiența căpătată datorită bookhub.ro este cu adevărat aducătoare de noi sensuri actului lecturării în sine.

Am început să fiu și mai critică cu textele intrate în vizorul meu, am început să selectez și mai abitir titlurile (Dumnezeule, la câte titluri noi apar numai în România într-un an calendaristic ar trebui să am cel puțin 3 vieți dedicate doar cititului), am căpătat reflexul de a da deoparte din start textele care nu-mi suscită sub nicio formă interesul (nu, chiar nu am timp și nervi să citesc ceva ce nu mă interesează, doar de amorul artei, asta și pentru că nu sunt critic literar). Dar am căpătat și mult curaj, curajul de a spune și altora despre cărțile pe care le citesc.

Din iulie 2016 lucrurile s-au complicat și mai mult pentru mine. Am preluat coordonarea echipei bookhub.ro, iar asta presupune și timp special alocat editării textelor (noroc că Andreea Toma s-a oferit să mă ajute cu partea tehnică), corespondenței cu partenerii noștri, selectarea ofertelor (chiar știm să și refuzăm!). Dar, ceea ce m-a interesat cel mai mult a fost să construiesc o echipă și să avem o minimă strategie/politică editorială. Cu echipa parțial am reușit (avem un nucleu de oameni frumoși care scriu constant pentru noi și pe care ne putem baza), cu strategia încă sunt la început. Dar… din semnalele pe care le-am primit (vezi ancheta realizată de Liviu Drugă) deduc că sunt/em pe drumul ce bun. Nu am ajuns acolo unde mi-aș fi dorit, din rațiuni și motive care nu țin neapărat de noi, cei care scriem pentru bookhub.ro, ci mai degrabă de niște conjuncturi nefavorabile oricărei inițiative culturale în România anului 2017.

Toate rândurile scrise pentru bookhub.ro sunt scrise din pasiune și cu multă dragoste pentru scriitori și cărțile acestora. Fără nicio răsplată materială, doar din respect și dragoste pentru cărțile dragi nouă și autorii acestora. Și din convingerea că în acest fel lumea din care facem parte poate deveni puțin mai bună, mai tolerantă și mai deschisă experiențelor livrești. Nu o să vorbesc niciodată despre sacrificiile pe care le facem în numele acestui proiect, cum nu o să vorbesc niciodată despre renunțările sau pierderile colaterale. Da, am avut și interviuri ratate, da, am avut și cronici mai slabe, dar am mers mai departe cu speranța că or să-mi fie iertate și, mai ales, înțelese micile scăpări.

Caut să cultiv perfecțiunea, dar nu fac din asta o obsesie. Încerc să cultiv dragostea pentru lectură și elevilor mei, dar nu fac din asta o țintă (vai, dacă n-ai citit cartea asta nu mai stăm de vorbă!), caut să explorez spațiul cultural contemporan, dar, pe cât posibil, vreau să o fac cu discreție și măsură. Să fiți siguri că ceea ce ajunge pe site-ul bookhub.ro este trecut prin filtrul propriei cenzuri, iar dacă calitatea produsului final este cea așteptată și dorită de cititori, asta se vede în creșterea constantă a numărului de citiri și a feedbackului pe care îl primesc (în offline, de regulă, dar este binevenit oricând și oriunde). Citeam opiniile celor care au răspuns la ancheta pomenită mai sus și m-am bucurat să văd că oamenii își doresc diversitate de opinii, își doresc să găsească aici și dezbateri de idei sau opinii care nu sunt neapărat în trendul majorității exprimate.

Vorbim de curaj, de maturitate (deși mulți dintre cei care scriu pentru bookhub.ro sunt foarte, foarte tineri!), vorbim de asumarea celor scrise și transmise pe calea online-ului. Ceea ce nu e puțin lucru.

După cum observați, nu mă pot decide cum să vorbesc despre bookhub.ro, la singular sau la plural. Cred că e de înțeles pendularea perpetuă între „eu” și „noi”, din moment ce actul lecturării/citirii unui text este unul singular în esența lui, iar actul povestirii altora impune deja prezența celuilalt, a partenerului de dialog. Încerc să alternez munca de coordonare a site-ului cu cea de autor/contributor propriu-zis; sunt zile în care primează cea de coordonare, sunt zile în care mai capăt ceva timp și pentru scris cronici. Până acum se pare că m-am descurcat.

Ce-mi doresc pentru următorii ani de bookhub.ro? Să citim cărți excelente, să mergem la spectacole bune, la concerte de excepție și să vă transmitem și vouă, cititorilor noștri, câte ceva din impresiile noastre. Așadar, urmăriți-ne, povestiți-ne, citiți-ne! 🙂

Sursa foto: thenextweb.com şi www.npr.org

– prima cronică pentru bookhub.ro scrisă de mine a fost cea la cartea de debut a Ioanei Bâldea Constantinescu