Dincolo de portocali, Ioana Bâldea Constantinescu

Am ținut foarte mult să ajung la lansarea romanului de debut al Ioanei Bâldea Constantinescu. Nu știu să explic de ce; știam că trebuie să merg. Și am ajuns într-o librărie Humanitas de la Cișmigiu plină ochi; alături de mine, o pereche de tineri îndrăgostiți, care m-au rugat să le spun pe scurt despre ce eveniment este vorba (cred că-i încântase ideea de mulțime). Prezentarea mea a fost cam așa: se lansează primul roman al Ioanei (Bâldea Constantinescu), jurnalist la Radio România Cultural (să ascultați “Orașul vorbește”, în fiecare zi, de la 10 dimineața), pe care până acum am citit-o pe liternet.ro (clipă în care am făcut discret semn cu capul spre Răzvan Penescu, care stătea în fața mea).

Mă gândesc ce le-aș spune acum, după ce am citit cartea. O, Doamne, ce de beții! Beții ale simțurilor cum rar ți-e dat să mai trăiești. Chiar așa: toate, dar toate simțurile concură în a „citi” rând după rând, până la sfârșit. Care sfârșit: al cărții, al poveștii/poveștilor din ea sau despre care timp vorbim? Te simți scufundat încetul cu încetul în paginile ei, știi că te afunzi din ce în ce mai mult, dar nici nu vrei să ieși prea curând dintre paginile acestui minunat roman. Cam așa am trăit eu experiența asta. Și m-aș bucura dacă și-ar dori cât mai mulți o astfel de experiență.

Se ghicește în spatele rândurilor o întreagă lume hispanică, de care autoarea este îndrăgostită iremediabil. Ghicești pasiunea pentru Gabriel García Márquez, pentru Vargas Llosa și nu numai. Este prezent pe acolo și Carlos Balmaceda (cine nu a citit “Manualul canibalului” nu știe ce a pierdut). Dar… mai mult ca oricine altcineva, în spatele tuturor poveștilor și printre rânduri este prezentă ea, o autoare îndrăgostită de portocali (culmea, grădina de portocali este mai mult invocată decât descrisă), de vanilie, de pește, de perle și pietre prețioase.

Subiectul romanului este dat de povestea despărțirii celor doi frați, David și Alex, în urma divorțului părinților. Aceștia nu numai că-și despart destinele pentru totdeauna, dar aleg să ia cu ei în noile lor vieți și câte unul dintre cei doi frați. De altfel, David și Alex vor rămâne toată viața cu întrebări nerostite: de ce și cum și-au ales părinții copiii? După asemănarea fizică sau după care alt neștiut criteriu? Alex alege să dispară/să se ascundă pentru o vreme, iar David este oarecum forțat să-i refacă acestuia viața prin intermediul bucăților de roman/scrieri găsite în calculatorul său. Și te trezești că te plimbi prin grădina de portocali, că intri printre cele nouă rânduri de portocali, că simți că te rătăcești printre copaci (deși nu ar trebui), că vrei să respiri parfumul de flori de portocali, dar te înconjoară, aproape obsesiv, cel de vanilie.

„Alex Hriavu. Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea mazărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost mincinos de clasă, fost campion la vrăjeală, fost frate distant, gomos și permanent inaccesibil, fostă vedetă de ziar fără tiraj, fost fiu renegat de propriul tată, fost posesor de bulldog francez (da, nu știai?), fost. FOST.”

Cu prilejul lansării, autoarea a spus că pentru ea, în acest moment, romanul este povestea unei iubiri. Pentru mine, cititor subiectiv, este romanul unei libertăți personale de care uitasem: libertatea de a simți. Nu de a gândi, ci de a simți: să miros, să aud din nou poveștile copilăriei (în ultimele pagini ale romanului, se intuiește cam care a fost povestea copilăriei autoarei), să-mi activez tactilul pipăind involuntar filele cărții în căutarea la propriu a lumilor ascunse acolo.

„Nici nu a ajuns bine și uite-l că zâmbește larg, parcă dintr-odată pe deplin instalat în apele lui teritoriale, mișcându-se ca într-o cadență de gaiardă de la o tarabă la alta, bucurându-se de cum se amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târguindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând ocheade curioase spre o exotică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană… Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, încărcată de ciorovăieli și târguieli cinstite, de zgomotul bine-cunoscut al cântarului, de fâșâitul sacoșelor mari ca niște saci, de banii care foșnesc, clinchețesc, cheamă, de mirosurile amestecate și de lumea colorată de aici, unde Parisul nu mai e tocmai Paris, ci un Babel al mărfurilor, al accentelor și al călătorilor de pretutindeni.”

Dacă vă doriți o experiență sinestezică, atunci luați “Dincolo de portocali” și pregătiți-vă de o aventură. Aventura voastră citind cartea cu și despre portocali.

Cumpără cartea

Titlu: Dincolo de portocali