La aproape 15 ani de la succesul romanului Simion liftnicul, Petru Cimpoeşu, unul dintre prozatorii de primă linie ai ultimilor ani, ne face cunoştinţă cu Celălalt Simion, într-o poveste plină de surprize şi umor. Romanul a apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom şi este disponibil din această săptămînă în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro. Bookhub.ro vă prezintă un fragment în avanpremieră.
DESPRE CARTE:
Sîntem în plin capitalism balcanic, lipsit de iluzii şi de simţ moral. Ispita apare sub forma unui presupus Deputat care le propune lui Simion şi prietenilor săi o metodă simplă şi eficientă de a face bani. Odată „pactul” încheiat, se pune în mişcare un carusel de întîmplări funambuleşti şi în egală măsură absurde.
Căci Celălalt Simion este de fapt reversul lui Simion liftnicul, iar în loc de îngeri şi moldoveni avem de-a face, de această dată, cu ipostaze ale răului în forma lor brută.
Umorul lui Cimpoeşu însă nu mai este unul tolerant, ci a devenit sarcastic şi, pe alocuri, necruţător.
FRAGMENT ÎN AVANPREMIERĂ:
Apropo de chinezi. Fiecare dintre noi are o poreclă prietenoasă şi binevoitoare. Am să-i iau metodic. De exemplu, pe Chinezu l-au eliberat condiţionat zilele trecute, chiar dacă are mai degrabă figură de tătar. Cum s-ar zice, l-au lăsat să emigreze. Pentru că s-a conformat rigorilor detenţiei, a dat dovezi de îndreptare şi a îndeplinit cu responsabilitate toate sarcinile, arătând că regretă sincer fapta pentru care a fost încarcerat.
Domnului Tavi toţi îi spun Răstristu, în afară de mine. Fiindcă la început era toată ziua supărat şi suspina toată ziua gândindu-se cum îl trădase îngerul acela de fată pe care o pregătea pentru olimpiada de limba română. Aici aş avea eu mai multe de spus, dar nu acum. Omul cât trăieşte învaţă. El m-a învăţat ca, atunci când scriu, să mă exprim în limitele a ceea ce sunt, dar fără să exagerez. Adică adevărul cu măsură. Fiindcă nu poţi şti ce se întâmplă mai încolo. De exemplu, în tinereţe, domnul Tavi a publicat nişte poezii în ziarul Vremea nouă din Vaslui, închinate lui Nicolae Ceauşescu, mai precis nişte ode. Pe atunci, tânăr şi naiv, nu avea de unde să ştie că în realitate Ceauşescu era un criminal. Mai ales că toată lumea spunea că e Geniul Carpaţilor. Chiar şi preşedintele american Nixon, când a fost în România, a recunoscut asta. Pe urmă, poporul a făcut Revoluţie, pe Ceauşescu l-au împuşcat, iar cariera poetică a domnului Tavi s-a prăbuşit definitiv.
Pariu a fost fotbalist, în Liga a II-a, era omul de bază al echipei şi prevedea, cu câteva zile înainte, rezultatul partidelor, până când l-au prins că vindea meciuri. Toţi se feresc să pună pariu cu Pariu, fiindcă el câştigă de fiecare dată. Acum e mâna dreaptă a domnului Monitor Sportiv. Am impresia că îl învaţă cum să parieze, ştie o mulţime de secrete.
În cazul meu, lucrurile sunt mai simple, fiindcă nu a fost nevoie de o poreclă. Toţi îmi zic Puiu, considerând că e atât numele, cât şi porecla mea. Din punctul lor de vedere, sunt fraier ca un pui de găină. Într-o situaţie asemănătoare este şi Şuţu, al cărui nume de familie, printr-o nefericită coincidenţă, coincide cu porecla lui. După lungi insistenţe, l-am convins şi pe el să vină la cenaclul nostru.
Poate ar fi trebuit să explic de la început cum merg treburile pe aici, ca să nu existe confuzii. Pe scurt, e ca la mănăstire, numai că nu are fiecare chilia lui, stăm la grămadă. La drept vorbind, nici cu rugăciunile nu ne ostenim prea tare. Însă de postit, postim mai ceva decât călugării, fiindcă mâncarea e atâta câtă este, iar uneori nu-ţi vine să o mănânci nici pe aia. Drept dovadă, mai demult, când am început să merg la spovedanie, mi-a spus părintele Bostan că mulţi dintre sfinţi, înainte de a ajunge sfinţi, au trecut prin închisoare, unde şi-au călit sufletul. Bineînţeles, la fel ca în orice mănăstire, se mai găseşte şi câte unul care nu crede în Dumnezeu. Noi îl avem pe Ofşor. Pentru el e ca o întoarcere în timp, adică în comunism. Dar uită că şi comuniştii erau nişte sfinţi, în felul lor, numai că nu se închinau lui Dumnezeu, ci Luminii de la Răsărit. În schimb, îşi aminteşte cum se stingea în fiecare seară lumina. Iar apa caldă venea doar o dată pe săptămână sau nici atunci, la fel ca aici. Iar la televizor aveam program de numai trei ore, cu caracter educativ. În loc de Comitetul Central, avem Comisia de Disciplină. În loc de Învăţământul Politico-Ideologic, avem Cursul de Educaţie Civică. Iar noi suntem un fel de Şoimii Patriei. Aici îi dau dreptate. Într-un anumit sens, deţinutul este ca un bolnav sau ca un copil. Cineva trebuie să-i poarte de grijă, să-i spună permanent ce are voie şi ce nu. Lipseşte numai Codul Eticii şi Echităţii Socialiste, care de fapt nu lipseşte. Dacă, să presupunem, lui Meteo i-ar da prin cap să evadeze, trebuie să ştie ce-l aşteaptă. Bine, asta ca o metaforă. De asemenea, înjuratul e interzis. Ca atare, chiar dacă, să presupunem, într-o împrejurare sau alta aş simţi nevoia, e mai bine să tac. Ceea ce mă ajută să nu pierd credite, iar uneori chiar să câştig.
DESPRE AUTOR:
Petru Cimpoeşu (n. 1952) a debutat editorial în 1983, cu volumul Amintiri din provincie, distins cu premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Alte volume publicate: Firesc (ed. I, 1985), Erou fără voie (1994, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi), Un regat pentru o muscă (1995), Povestea Marelui Brigand (ed. I, 2000, Premiul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor), Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni (ed. I, 2001, Premiul Uniunii Scriitorilor din România), Christina Domestica şi Vînătorii de suflete (2006, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Academiei Române, Premiul revistei Observator cultural). Romanul Simion liftnicul a fost tradus în Cehia, Italia, Spania, Croaţia, Bulgaria şi Franţa, fiind declarat cartea anului 2007 în Cehia şi distins cu Premiul „Magnesia Litera”.
La Editura Polirom au mai apărut Povestea Marelui Brigand (ed. a II-a, 2007), Simion liftnicul (ed. a II-a revăzută, 2007, ed. a III-a, 2011), Nouă proze vechi. Ficţiuni ilicite (2008) şi Firesc (ed. a II-a revăzută, 2010).
(surse foto: www.agentiadecarte.ro; www.jdb.ro)
