Gigi Căciuleanu are în el ceva ce-l ajută să transforme orice lucru simplu într-unul plin de magie. Așa s-a întâmplat și cu Text Shop. A fost nevoie să-i auzi, mai întâi vocea, iar după aceea să-l și zărești pe scenă, pentru ca liniștea să se instaureze aproape de la sine. El are darul de a se face iubit de oameni din toate generațiile, ceea ce e cu adevărat o calitate din ce în ce mai greu de găsit la semenii noștri. Pe de altă parte, l-am tot văzut prin preajma hotelului și a teatrului, plimbându-se în cele două zile. Pur și simplu, n-are stare, îți dă impresia că ar avea cam douăzeci de ani și că vrea să facă tot atât de multe lucruri pe câte face un tânăr. Și, nu știu cum, dar chiar îi ies … spectacole frumoase, bine închegate, poezii pline de emoții atent exprimate în cuvinte; cât despre cei cu care lucrează, ce să zic, nu cred să existe vreun actor sau dansator care să fi avut sanșa de a lucra cu el direct și să nu-i mulțumească mult timp după aceea. E un creator de școală, în adevăratul sens al cuvântului. Și s-a văzut asta și din felul cum a aranjat scena: foi împrăștiate de-a lungul și de-a latul ei, el dansând, de fapt plutind printre ele. M-am bucurat să-l aud, să-l văd cum leagă vorbele de pașii de dans și cum, ansamblate la modul cel mai firesc cu putință, să le trimită către spectatori. Care i-au răspuns generos: s-au înghesuit să-i ia textele, licitând sume derizorii pentru valoarea intrinsecă a ceea ce era scris pe foile respective. Și mi-a plăcut că Gigi Căciuleanu are spectatori inteligenți, care i-au înțeles jocul și i-au făcut pe plac, luând cu ei acasă autograful și desenul făcut ad-hoc.
„Dansul (core-) şi scrisul sau desenul (-grafia) sunt plămădite la fel şi aparţin aceleaşi substanţe.
Aceleaşi nevoi. Aceluiaşi dor. Scriu şi desenez de când mă ştiu. Mereu. Fără întrerupere. În toate limbile în care îmi este dat să gândesc. Pe orice suport mi-ar ieşi în cale: o filă de caiet, un şerveţel de restaurant, un ecran de computer, o cutie de chibrituri desfăcută în aşa fel ca să încapă pe ea cât mai multe… Nu fac decât să trasez linii/idei atât pe hăul negru al spaţiului cât şi pe o foaie de hârtie. Este o sete de aceeaşi natură ca şi aceea de a dansa.
Textele mele ar mai avea o particularitate: le-am gândit anume, de la bun început, spre a firostite. Spuse. Cu voce tare. Iar cine să o facă mai „în cunoştinţă de cauză” decât propriul lor autor. M-am hotărât deci să propun astăzi publicului o formulă inedită de spectacol în care aş citi pe viu, în felul meu, câteva dintre aceste texte. Care sunt de fapt, de cele mai multe ori, subtexte pentru momentele de dans pe care poate chiar le-a văzut. Astfel, spectatorului i se dă posibiltatea nu numai să intre în lumea poetului ci şi în cea intimă, secretă, a coregrafului. Aceea a făcătorului de dans.” (Gigi Căciuleanu)
Am zărit-o pe Ludmila Patlanjoglu cu câteva ore înainte de spectacolul lui Gigi Căciuleanu; i-am remarcat gracilitatea și, în același timp, fermitatea. E o combinație atât de rar întâlnită în zilele noastre, încât n-ai cum să nu vrei să stai în umbră și să admiri o astfel de apariție. Și sorții au vrut ca la spectacol să stăm una lângă cealaltă. I-am simțit emoțiile (deși ea era autoarea cărții, deși ea știa fiecare cuvânt din cele regăsite între copertele acesteia, deși ea îl cunoștea foarte bine pe performerul serii!) și m-am bucurat să o aud vorbind; cum-necum, vocea ei joasă captează atenția și polarizează toate energiile sălii într-un singur loc. Până și Gigi Căciuleanu părea că vrea să iasă (temporar) din scenă atunci când ea vorbea.
Am plecat spre hotel cu senzația de preaplin de bine. Un bine care seamănă foarte mult cu fericirea, care nu te îmbată, dar îți pătrunde în toți porii, pentru a rămâne impregnată acolo până la .. următoarea întâlnire cu Gigi Căciuleanu. Așa că… vreau să-l văd pe scenă! Cât mai curând posibil!
Text Shop
precedat de lansarea albumului Gigi Căciuleanu – Omul dans de Ludmila Patlanjoglu
Durata spectacolului: 1h30, fără pauză
Un one-man show GIGI CĂCIULEANU
Volumul a apărut la Editura Institutului Cultural Român, în colaborare cu Editura Nemira și a fost editat cu sprijinul JTI şi al Fundaţiei Art Production. Grafica volumului a fost realizată de Bogdan Căpîlnean.
