În cadrul seriei de întâlniri cu personalități pe care am demarat-o la Liceul Teoretic “Tudor Vladimirescu” din Bucureşti, astăzi invitat a fost scriitorul T.O. Bobe.
L-am întrebat vrute-nevrute. Tot ce mi-a trecut prin cap. Asta pentru că mi-a spus încă din momentul lansării invitației că ar fi mai bine să inițiez eu dialogul. Am avut pregătite cam cincisprezece întrebări, din care zece le-am verbalizat. Și mi-au plăcut răspunsurile, mi-au plăcut deschiderea și sinceritatea, condimentate cu spontaneitatea atât de necesară unei întâlniri cu elevii.
Am vorbit despre Nea Gică, despre Irina și obsesia ei închipuită, despre cum e să te ancorezi în cotidian, despre ritualurile scriitoricești etc. etc.; despre muzică (nu, nu simte nevoia de fundal sonor atunci când scrie), despre egoismul scriitorului care simte nevoia să compună câteodată o carte doar pentru el, despre cum e să stăpânești tehnica scrierii, dar să-ți dai seama că-ți mai trebuie și altceva, deh, tehnica nu te face maestru; despre ce înseamnă intelectualul și ce este un artist; despre cultura solidă și stăpânirea limbii în care alegi să scrii, care trebuie să se împletească cu aproprierea și cunoașterea personajelor.
T.O. Bobe le-a povestit elevilor cum e cu scrierea de parte stângă și scrierea de parte dreaptă, cum și când apelează un scriitor la rațiune și când la sentimente. Le-a povestit despre cum i-a venit lui inspirația să scrie „Cum mi-am petrecut vacanța de vară” și cum e să scrii la „foc continuu” un roman întreg. Ne-am adus aminte de invectivele aduse la adresa lui Paul de Chomedey de Maisonneuve și despre „arta înjurăturii”. Am citit din „Contorsionista”, din „Bucla”, iar T.O. Bobe a fost rugat să citească din romanul său prima pagină – a fost întrebat cât de repede scrie primele pagini și ultimele ale unei cărți, știut fiind faptul că unii scriitori au probleme cu introducerile, după care a continuat cu un alt pasaj semnificativ. Chiar a fost frumos!
A, să nu uit, tot el m-a adus cu picioarele pe pământ, aducându-mi aminte că ai mei elevi au doar 15 – 16 ani, deci să nu-i înnebunesc eu cu hermeneutica textului, cu straturile unei scriituri etc.
„Întâlnirile de la Tudor Vladimirescu” sunt evenimente create pentru a-i aduce pe tinerii de la Liceul Teoretic „Tudor Vladimirescu”, din Bucureşti, în contact cu personalităţi de la care au ceva de învăţat.
