În ultimii ani am urmărit activitatea studenților și absolvenților Conservatorului bucureștean, cu precădere a celor interesați de compoziție. Am fost la câteva concerte de muzică nouă foarte bune, unele susținute de muzicieni români, altele de muzicieni veniți din toată lumea, ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că din punct de vedere valoric nu e nicio diferență între școala românească de compoziție și celelalte. Ca să fii un muzician (și compozitor) de muzică nouă bun, trebuie să ai un fundament solid, o cultură muzicală de care să te folosești atunci când vrei să creezi propriile tale universuri muzicale. Iar premiile luate la diverse concursuri de compozitorii români în ultimii ani justifică existența acestui fundament. Cu atât mai mult mă bucur când observ grija profesorilor pentru studenți, iar proiectele inițiate de mentori special pentru cei cu care lucrează nu sunt nici puțini și nici lipsite de valoare. Unul din aceste proiecte este seria SPLASH!avangardă, realizată de/la I-AUZI UNA (Bărăției 33, Bucureşti), inițiată de Silviu Dancu şi coordonată de Diana Rotaru (CIMRO).
Săptămâna trecută am participat la concertul THE MAD HATTERPILLARS feat. Irinel Anghel, concert care face parte din seria SPLASH!avangardă. Diana Rotaru i-a invitat pe Irinel Anghel și pe cei șapte studenți să-și facă de cap, dar cu cap, cu alte cuvinte le-a dat mână liberă să impresioneze publicul. Ce-a ieșit a fost cu mult peste așteptările (mele) inițiale. Un concert-spectacol, în care studenții s-au întrecut în a ne arăta ce știu, ce pot, dar mai ales ce vor să facă pe scenă. Șapte tineri cu un simț muzical educat, aflați într-o etapă de explorare a propriilor nevoi de dezvoltare, ajutați de minunata Irinel Anghel să treacă de inhibiții și să dezbrace hainele timidității, astfel încât pe scenă să fie autentici, înainte de orice autentici. Un concert alcătuit din nouă momente speciale, în care studenții au făcut aproape orice, dar înainte de toate au purtat pălării. Și nu, nu le-au fost nici prea mari și nici nepotrivite.
Foarte bine și atent gândit concertul de Irinel Anghel. Ținutele celor șapte compozitori s-au completat concurând la crearea unei atmosferă de mijloc de anii ’20, când improvizația era la mare. Șapte pălării vorbitoare, șoptitoare și cântătoare, după cum cerea momentul, șapte pălării pe cât de diferite, pe atât de valoroase. Tinere și tineri dornici să se facă auziți, să impresioneze, s-au jucat pe scenă, dar și în sală, cu publicul, au cântat pe multe voci, dar toate ale lor, autentice, au adus la scenă teme de care sunt interesați și pe care le vor mai mult dezbătute: cine sunt ei, ce vor să facă, explorări de spații sonore diverse, strigăte de furie sau protest, pasiuni devoratoare. Despre toate acestea a fost vorba în concertul THE MAD HATTERPILLARS feat. Irinel Anghel, un concert în care irinel Anghel a stat mai mult în umbră, lăsându-i pe ei în lumina reflectoarelor. Mi-a plăcut grija ei manifestă, dar deloc covârșitoare pentru fiecare intrare a lor în scenă, pentru ca fiecare moment să se audă bine. Mi-aș dori să văd mai des o astfel de relație între profesor și studenții săi, o relație pusă sub semnul construcției solide, fundamentată pe niște principii foarte clare. Compozițiile serii au fost AltCor, ID, EX.ODUS, Who is Alice?, Telefonul fără fir, Șervețele umede şervețele uscate, Dissonus impulsum, Antifa Ambush și On/Off. Fără să fac un clasament al acestor piese – nu mi se pare corect față de tinerii compozitori – spun doar că mie mi-au plăcut mult Who is Alice? (tema întregului concert), Șervețele umede şervețele uscate, dar și Antifa Ambush sau On/Off. Sunt sigură că vom mai auzi de numele acestor tineri și sper ca proiectele în care se vor implica pe viitor să le pună în valoare calitățile profesionale, dar și pe cele umane.
credit foto Diana Rotaru
Închei cu o mică pledoarie pentru un concert de muzică nouă. Pentru cei care nu știu sau n-au fost niciodată la un concert de muzică nouă, nu vă refuzați această experiență. O să vă dați seama că sunetele din care se compun muzicile lumii contemporane nu sunt scoase doar de instrumentele muzicale, ci de orice obiect care face parte din universul nostru cotidian. Armoniile și ritmurile vă vor cuceri, pentru că sunt ale lumii din care facem/faceți parte și chiar dacă veți avea impresia că uneori nu înțelegeți nimic din ce se întâmplă pe scenă, dați-vă timp să înțelegeți. Vor fi concerte care vă vor agresa, în timp ce altele vor fi experiențe agreabile, până la urmă așa e și lumea din care facem parte, cu bune și cu mai puțin bune. Nu în ultimul rând, aveți de unde alege, chiar sunt o serie de compozitori de muzică nouă (români) cu care merită să vă întâlniți măcar o dată.
*
Who are you?
O întrebare pe care și-au pus-o un proaspăt „cor” de improvizatori şi performeri, studenți ai Universității Naționale de Muzică din Bucureşti care și-a făcut debutul absolut în seara zilei de 15 august. THE MAD HATTERPILLARS sunt 7 tineri compozitori, interpreți şi dirijori în căutarea de sunete Altfel, care au plonjat foarte recent în Wonderland-ul improvizației sonore şi de mişcare, sub coordonarea lui Irinel Anghel, artist unic şi un nume de rezonanță pe scena muzicală experimentală românească.
Meniu alfabetic (Eat me / Drink me):
- „AltCor”
- Irinel Anghel – „ID”
- Vlad Ciocoiu – „EX.ODUS”
- Ana Creangă – „Who is Alice?”
- Mihnea Dragne – „Telefonul fără fir”
- Arianda Ene Iliescu – „Șervețele umede şervețele uscate”
- Sofia de la Hoz – „Dissonus impulsum”
- Dana Mihordea – „Antifa Ambush”
- Irina Perneş – „On/Off”
Seria SPLASH!avangardă, realizată de/la I-AUZI UNA (Bărăției 33, Bucureşti), inițiată de Silviu Dancu şi coordonată de Diana Rotaru (CIMRO) oferă nu numai concerte camerale şi conferințe, dar şi evenimente muzicale atipice, şui, dedicate atât nemuzicienilor cu urechi curioase, cât şi muzicienilor dornici să îşi îmbogățească paleta de culori cu sunete surprinzătoare.
