Borderline sau despre cât de instabilă e granița dintre normal și patologic

„Durere, furie, confuzie, suferință. Nu știi niciodată ce urmează să simți de la o clipă la alta. Tristețe, pentru că îi rănesc pe cei pe care îi iubesc. Din când în când, la intervale mari de timp, devin excesiv de fericită și apoi mă neliniștesc din această cauză. Apoi mă tai pe corp. Pe urmă mă simt rușinată că m-am tăiat. Simt că viața mea este un nesfârșit «Hotel California» și singura cale de ieșire este să te rupi de ea permanent.“ (Confesiunile unei persoane borderline)

Să pornim de la faptul că această lucrare nu este una de specialitate, întrețesută cu terminologie specifică, ci este adresată publicului larg. Când spun public larg mă refer nu doar la persoanele care trăiesc în preajma purtătorilor de diagnostic, ci și la cei neinițiați, pentru a face astfel posibilă sensibilizarea. De ce fac aceste afirmații? Statistica spune că 3 % din populație este diagnosticată cu tulburare de personalitate tip Borderline. Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) există nouă criterii de diagnosticare a tulburărilor de personalitate borderline:

Eforturi susținute pentru a evita abandonul real sau imaginar;
Relațiii interpersonale intense și instabile caracterizate prin alternanța dintre idealizare extremă și depreciere extremă.
Tulburări de identitate: imagine de sine persistent instabilă;
Impulsivitate în cel puțin două domenii care sunt cu potențial de auto-prejudiciu (sex, abuz de substanțe etc.);
Comportament suicidar, gesturi suicidare sau amenințare de suicid; auto-mutilare;
Instabilitate afectivă datorită unei reactivități dispoziționale marcate; iritabilitate sau anxietate
Sentiment cronic de gol interior;
Furie inadecvată și intensă; nejustificată, dificultate de a-și controla furia
Simptome disociative legate de stres. Ideație paranoidă trecătoare.

Ca să fie pus diagnosticul, nu este necesar să se întrunească toate cele nouă trăsături, ci minim cinci și atunci arealul se extinde în zona cotidianului, iar unele comportamente abuzive, acaparatoare, cu care ne confruntăm pot fi mai atent studiate pentru a putea fi înțelese.

Borderline este o tulburare care necesită în primul rând să fie conștientizată și care încă mai prezintă o sursa de controversă. Lucrarea de fapt se naște din experiența personală a lui Randi Kreger, unul dintre autori, cel care a dorit să scoată din anonimat suferința celor care se află într-o relație cu persoana borderline și să le ofere un ghid de gestionare a tiparelor comportamentale tip borderline.

Borderline. Cum să trăiești alături de o persoană cu emoții extreme își găsește fundamentul în Dansul furiei de Harriet Goldhor, iar autoarea nu neagă influența. Asocierea cu psihoterapeutul Paul Manson i-a dat cărții credibilitate și pondere în domeniul cercetării acestei tulburări, astfel încât a fost tradusă în câteva limbi.

A,adar, ce ne poate oferi acest discurs? În primul rând o altfel de viziune, mai empatică, mai extinsă, dar care are un obiectiv foarte restrâns: cum să faci față acestui carusel emoțional. Îți arată lumea privită prin ochii oamenilor afectați și te scapă de povara vinei și a învinuirii: o realitate traumatizantă prin dualitatea ei.

„Pentru a înțelege comportamentul borderline, trebuie să ieși din lumea ta și să intri în lumea acestor persoane. Și chiar ar trebui să faci acest lucru, mai ales că tu îi ceri persoanei borderline din viața ta să intre în lumea ta. În timp ce citești, ține minte că aceste comportamente sunt, de regulă, inconștiente. Ele au ca scop protejarea persoanei borderline de suferințe emoționale intense, nu să te rănească pe tine”.

De asemenea, ne ajută să identificăm procesele cognitive care stau la baza acestui mecanism disfuncțional și tiparele comportamentale într-o manieră persuasivă. Să observăm trigerii declanșatori de criză și să nu ne lăsăm asimilați de distorsionata lume a patologicului. Strategiile de management oferite de autori sunt clare și pot fi folosite de către cei ce se află în relații abuzive, nu neapărat corelate cu această tulburare.

Borderline nu e un moft sau o invenție, este o alterare clară la nivelul neurotransmițătorilor și o activitate intensă a amigdalei. Nu există o genă specifică pentru aceasta patologie, dar incidența poate crește atunci când în anamneza rudelor se regăsesc tulburări înrudite, precum: tulburarea bipolară, depresia, abuzul de droguri și tulburarea de stres posttraumatic. Borderline nu este o sentință, ea poate fi controlată medicamentos și prin psihoterapie.

Odată citită această lucrare veți fi capabili să priviți cu alți ochi comportamentul acestor persoane. Vincent Deary spunea (cu trimitere la Rilke) că: „trăim întotdeauna într-o lume parțială, cu răzgândiri și îndoieli, cu versiuni și revizuiri ale momentului prezent”. Aceste răzgândiri și îndoieli sunt extreme la persoanele borderline. Lipsite de ancorare într-un sine clar, terifiate permanent de senzația unui abandon eminent, ele își dezvoltă inconștient mecanisme de protecție periculoase.

„Pentru oamenii cu tulburare borderline, căutarea nu se termină niciodată. Le lipsește simțul propriei identități, precum și percepția clară asupra celorlalți. Neavând un simț al identității de care să se agațe, sunt ca niște pasageri pe puntea unui vas, în vreme de furtună, fiind aruncați ici-colo și zdruncinați. Privesc cu frenezie în jurul lor, căutând ceva de care să se agațe. Însă nu văd decât alți pasageri care poartă veste de salvare, legați strâns cu funiile de catarge, pentru siguranță. În momentul în care un nou val se năpustește pe punte, ei se agață de catargul cuiva și se țin bine ca să scape cu viață. Însă vesta de salvare nu ajunge decât pentru o persoană. Iar catargul nu suportă greutatea însumată a doua persoane și începe să crape.”

Este o metaforă veridică despre cum este viața cu un astfel de diagnostic.

Borderline. Cum să trăiești alături de o persoană cu emoții extreme este o carte cu adevărat utilă, care descoperă delicat calvarul acestei patologii. De obicei, bolile psihiatrice vin împreună cu judecarea și stigmatizarea. Bolii care apare în absența unei disfuncții organice vizibile cu o simptomatologie nemanifestată fizic tinde să nu i se acorde importanță.

Persoanele borderline nu sunt consecințele unui temperament excentric, ci sunt persoane profund vulnerabile. Înțelegerea acestui fapt ar putea opri marginalizarea lor.

Borderline. Cum să trăiești alături de o persoană cu emoții extreme de Randi Kreger și Paul Mason