Pe coperta IV a cărții, Bogdan Crețu scrie:
„Douăzeci și cinci de poete și douăzeci și cinci de poeți de azi au inclus în meniul lor clasicii. Uneori au făcut-o parodic, ludic, dar cel mai adesea și-au asumat la modul sobru câte un vers din Alecsandri, Eminescu, Topîrceanu, Codreanu, Cazimir. Ce a ieșit e poezie adevărată, în cel mai actual limbaj posibil, despre lumea noastră, cu tensiunile și anxietățile și dilemele ei sau cu bucuriile ori mulțumirile ei, mărunte sau mari, în care câte un vers sună ultra-cunoscut. Vechi, dar totodată inedit, pentru că în acest fel poezia fixată în tradiție devine cât se poate de nouă. E un proiect surprinzător, o provocare frumoasă, atât pentru cei care au ridicat mănușa, dar și pentru cititori. Dar mai ales e o idee care a prilejuit cinci cărți de poezie contemporană de foarte bună calitate.”
Declarația de intenție a fost respectată întru totul, după cum bine remarcă și Bogdan Crețu. Căutăm clasicii, îi recitim cu alți ochi, le valorizăm altfel creațiile, reinterpretăm metafore și găsim sinonime pentru cuvinte ieșite din uz. Dintre cele cinci poezii selectate, doar una singură este parodie în adevăratul sens al cuvântului, o veți remarca imediat, celelalte sunt mai degrabă rescrieri în chei personale ale celor scrise de George Topîrceanu. Nu-mi rămâne decât să sper că v-am făcut curioși! 🙂
***
DAN COMAN
Aeroplanul
Sunt de o lună aici, la Tirana,
bucuros și singur și împăcat.
Fumez pe balcon.
Mă uit la soarele albanez
Cum crapă într-o parte a sa,
cum căldura țâșnește prin fisură
În vreme ce pisicile
se ascund una pe alta sub acoperiș.
Crește-n asfințit pojarul.
Câteva cuvinte românești
(bucuros și singur și împăcat)
acoperă virajul aeroplanului.
***
ANDREI DÓSA
Enigma cărților închise
-poliritmie-
Există curaj sfâșietor,
când mă fixează acul de tungsten,
când inspir boaba de mercur,
când vreau neapărat să te cunosc.
Imaculați ochi plămădiți din cei
mai ochioși,
sclipiri din viitor.
Sărbătorim genul, dansăm pentru
transferul de căldură al sexelor.
Soarele nostru
iradiază dincolo de plex.
Fiecare salvează ce poate,
în singurătate fiecare
alunecă în autohipnoză și toarce frumos.
Sub pleoape simboluri de-a valma,
maculatură grafică.
Neantul brelocat în străluciri de astre.
Cu tine
Vise pe fise
din conturi deschise.
Numai frângerea finală a luminii
va arăta cât de puține am știut
despre tine.
***
FLORIN IARU
Balada morții
Dimineața ca un fum.
Ziua ca o noapte.
O să mă abat din drum
Altfel nu se poate.
Dimineața ca o iască,
Ziua ca o pată.
Am găsit pe drum o mască
Roșie, pătrată.
Dimineața ca o moară,
Ziua ca un nor.
Oare n-o să doară
Somnu-n dormitor?
Dimineața ca o criză,
Ziua ca o boală
Dorm ca o valiză.
Nimeni nu mă scoală.
Dimineața ca un brici
Ziua de mătase.
Când adorm, visez un brici
Împletit în șase.
Dimineața ca un stern
Ziua, subțioară.
Un cuvânt urât, etern,
Strâns mă înconjoară.
Dimineața, ca un vis,
Ziua ca o dungă.
Seara ca un scurt plictis
Într-o noapte lungă.
***
ANTONIA MIHĂILESCU
Balada chiriașului grăbit
Am stat la o mansardă o lună
puteam să văd de acolo crucile
inscripționate cu datele
de expirare ale oamenilor
o expirare a cărnii
înainte de asta vine expirarea opusă
primei inspirări
de care fratele tău geamăn n-a avut parte
și care acum te privește furios din afara
cimitirului
poezia e o formă de rezistență născută
din carne și ce rămâne după
***
ROBERT ȘERBAN
Poetul
Chiuretă vrei, nu pix, creion sau gumă,
Să tragi cu ea mortarul din cuvinte,
Ce, altfel, ca un orb ți le sugrumă,
Fără să-și mai aduc’,-apoi, aminte.
Să nu-ți mi lași, între cuvinte, vorbă,
Că-i crește iar, din ce în ce mai mare
Și i se rotunjește, ca o teorbă,
Un pântec hămesit, de orice-n stare.
Mai mult să taci și să privești în spate,
Să te păzești de umbră, nu de lamă,
Fiindcă în ea-s cuvinte îngropate.
Dă-le lumină, altfel se destramă.
Cartea poate fi cumpărată de aici.
