Dedic acest episod „gulerașelor albe”.
Am început să citesc literatură de dezvoltare personală destul de târziu, cam pe la 35 de ani. Am pornit de la câteva observații și necesități individuale, dar am continuat din interes. Rezistența personală a fost suficient de mare, dar dorința de schimbare a depășit-o în intensitate. Cum spuneam în episoadele anterioare, faptul că citești genul acesta de carte nu înseamnă automat că vei face poze cu brațele încrucișate în viitorul apropiat.
Anterior am folosit o clasificare recunoscută pentru a putea vorbi mai clar pe marginea acestui subiect. Prima categorie menționată în cadrul acelei clasificări sunt cărțile de programare neuro-lingvistică sau NLP. NLP este un ansamblu de practici dezvoltate în anii ’70 de Richard Bandler, matematician și John Grinder, lingvist. Dezvoltatorii, oameni destul de serioși, își propuneau pentru analiză lucruri serioase, și anume: să cerceteze cum constructele mintale influențează orientarea către acțiune. Există o „problemă” cu setările noastre din fabrică, supraviețuirea se bazează pe frică, creierul reptilian are un mare impact asupra acțiunilor noastre. În alegerile pe care urmează să le facem lipsa amenințării va prevala în fața tentației oricărei oportunități. La capitolul aplicații practice ale programării neuro-lingvistice, timpul a arătat că pe consumator mai degrabă îl interesează să preia tiparele de gândire și comportament identificate ale oamenilor de succes ca să le poată folosi în practica personală și mai puțin cât de științifică este metoda. NLP se axează foarte mult pe întrebarea CUM și mai puțin pe DE CE, iar acest aspect stârnește critică. Faptul că este mai mult despre proceduri și tehnici cu orientare către progres face NLP ul extrem de util mai ales în mediu corporatist.
De ce să citești cel puțin o carte de NLP în viață? Ca să nu ridici sceptic din sprâncene când ești târât într-un training la job sau să nu te prea extaziezi când asculți un trainer de calitate dubioasă. Cunoașterea dedesubturilor unor practici îți pot modela reacția și reziliența și, de ce nu, ca să înțelegi dacă este pentru tine la etapa vieții în care te afli. Recomandare personală: înainte de lua o carte acasă faceți un efort de documentare. Ce anume recomandă experții? Cumpărând un titlu care doar sună bine riscați să dați de exemplare care anulează conceptele fundamentale ale NLP.
În dorința de echilibrare a vieții personale și a celei profesionale, în căutările mele am început cu mindfulness, o idee destul de proastă retrospectiv gândind, pentru că eu nu avem nevoie în momentul respectiv de mindfulness. Mindfulness nu este practica de a lăsa totul și a pleca în Tibet, cum eronat o plasează unii… ăla e downshifting. Mindfulness este o unealtă care poți să o folosești doar dacă ai un grad de pregătire conștientizată, părerea mea, deși unele companii ca Apple, Google, Procter & Gamble au introdus această practică sub formă de programe de mindfullness pentru angajați. Aceasta tehnică presupune abținerea de la extrastimuli și reconectare cu sinele; este descoperirea eului autentic.
De ce să citești măcar o carte despre mindfulness? Mindfulness nu prezintă o modalitate directă de dezvoltare personală. Dar acceptarea de sine te face capabil să îi accepți pe ceilalți, în acest fel poate fi îmbunătățită comunicarea, poți deveni mai indulgent și mai persuasiv.
Dacă introduceți în căutare Goodreads, a treia categorie de carte despre care voi vorbi aici, self management books, vor apărea 1050 de rezultate. Cea mai numeroasă categorie și cea mai ambiguă probabil. Pentru o claritate o să aduc în discuție definiția lui Daniel Goleman pentru self-management. Managementul personal cuprinde șase trăsături: autocontrol, transparență, flexibilitate, inițiativă, optimism si realizări personale. Aceste trăsături se referă atât la viață personală cât și la cea profesională. Citez doar câteva titluri ca să înțelegeți diversitatea lor:
• The 7 Habits of Highly Effective People: Powerful Lessons in Personal Change de Stephen R. Covey, (Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, Editura ALL)
• How to Win Friends and Influence People de Dale Carnegie, (Secretele succesului. Cum să vă faceți prieteni și să deveniți influent, Editura Curtea Veche Publishing)
• Thinking, Fast and Slow de Daniel Kahneman, (Gândire rapidă, gândire lentă, Editura Publica)
• Who Moved My Cheese? de Spencer Johnson, (Cine mi-a luat cașcavalul, Editura Curtea Veche Publishing)
• Atomic Habits: An Easy & Proven Way to Build Good Habits & Break Bad Ones de James Clear, (Atomic Habits. O cale ușoară și eficientă de a-ți forma obiceiuri bune și a scăpa de cele proaste, Editura: Lifestyle Publishing)
• Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ de Daniel Goleman, (Inteligența emoțională, Editura: Curtea Veche Publishing)
• Start with Why: How Great Leaders Inspire Everyone to Take Action de Simon Sinek,(Începe cu de ce. Cum ne inspiră marii lideri astfel încât să trecem la acțiune, Editura Publica)
• Rich Dad, Poor Dad de Robert T. Kiyosaki (Tată bogat. Tată sărac. Educația financiară în familie, Editura Curtea Veche Publishing)
• The Art of War de Sun Tzu (Arta războiului, Editura ART)
• Meditations de Marcus Aurelius (Gânduri către sine însuși, Editura Humanitas)
• 12 Rules for Life: An Antidote to Chaos (Hardcover) de Jordan B. Peterson (12 Reguli de viață. Un antidot la haosul din jurul nostru, Editura Trei)
Mă opresc la Peterson pe care îl detest. Bineînțeles, ați putea desconsidera oricare titlu de mai sus, pe diferite criterii, așa cum fac eu cu cartea lui Kiyosaki pentru că e mov; sau să vă minunați de ce Marcus Aurelius și Sun Dzu sunt incluși în această listă. Dincolo de reacțiile dvs este impactul pe care aceste cărți pot sa le aibă asupra unei persoane și felul în care cartea este percepută. Eu sunt fan Sinek și Goleman, dar nu îl suport pe Peterson, cineva îl adoră pe Peterson dar nu înțelege valoarea cărților lui Simon. Experiența personală este cea care decide în cele din urmă.
Uneori o frază ascultată sau citită poate să te facă sa regândești într-o secundă anumite comportamente. Mi-am făcut un obicei ca în drum spre casă să ascult ceva util în loc de radio, am dat întâmplător peste un discurs de Marcus Buckingham unde el spunea
„most managers spend more time trying to improve people in some category of weakness, say from a “D” to a “C,” when the best option for business should be focused on improving people from a “B” to an “A” and giving them more responsibility in an area in which they excel. By rethinking evaluations to focus on strengths, we are empowering workers to focus on developing their strengths—something they were naturally inclined to do.”
Aceste cuvinte m-au făcut să imi refuz obiceiul de a îmbunătăți performanța mea într-un domeniu pe care îl uram și să aplic pentru un domeniu unde am o înclinație naturală, dar in care să pot să -mi folosesc expertiza acumulată de-a lungul anilor.
Aici îmi opresc gândul, urmează un alt episod…
