E o bucurie să vezi un program artistic bine gândit, articulat și pus în practică de la început și până la final. În România timpului prezent mai tot timpul se întâmplă ceva, astfel încât drumul de la idee la punerea acesteia în practică ori are multe hârtoape (ceea ce face ca ideea inițială să se denatureze), ori devine mult prea accidentat și nu se mai finalizează nimic. Se schimbă echipe din mers, se despart membrii acestora din orgoliu sau pricini financiare, se ajunge la conflicte insurmontabile alimentate continuu de necunoașterea aspectelor ce țin de management sau câte și mai câte alte lucruri. Mediul artistic independent românesc a fost puternic afectat de pandemia de coronavirus, așa că mulți artiști și-au găsit deja alte preocupări, foarte puțini au reușit să rămână aici și să și facă ceea ce se pricep ei mai bine sau ceea ce le place. E un miracol că la ora actuală există trei centre de dans contemporan în București, practic trei colective de artiști care au în derulare programe serioase, cursuri, au spectacole și performance-uri în diverse formule și spații. Mă refer la CNDB – Centrul Național al Dansului București (cel mai vechi dintre cele trei), LINOTIP – Centru Independent Coregrafic și AREAL – spațiu pentru dezvoltare coregrafică. Mă bucur și mă mir deopotrivă cum de au rezistat în cei aproape trei ani oamenii care țin cele trei centre în picioare, de unde au găsit resurse (nu doar cele financiare) și tăria de a crede că există „luminița de la capătul tunelului”). Dar dincolo de toate aceste mirări, mă bucur că și-au păstrat creativitatea la cote înalte, astfel încât acum toate trei au programe în derulare, ceea ce înseamnă că au accesat diverse linii de finanțare și/sau zbătut să găsească sponsori și să devină vizibili în mediul cultural românesc.
credit foto – Mihai Ivașcu
La CNDB, din toamnă încoace se întâmplă un mic miracol. Vava Ștefănescu și Mihai Mihalcea au pus bazele Academiei de Dans și Performance CNDB și cei doisprezece cursanți selectați au intrat într-un program complex de cursuri, care se va finaliza în primăvara acestui an și va fi urmat de o serie de ateliere și spectacole ce vor fi avea loc în diverse orașe din țară, dar și din Europa. Nouă luni de cursuri intensive, timp în care cursanții lucrează cu coregrafi veniți din toată lumea, cunoscuți, cu experiențe și proiecte cu ajutorul cărora și-au construit renumele de-a lungul anilor. Trainerii sunt specialiști în diverse tehnici, lucrează folosind metode celebre sau mai puțin celebre, dar care dau randament. Cei doi manageri ai CNDB au urmărit să le ofere cursanților posibilitatea să exploreze cât mai mult, să experimenteze în mediu controlat și să poată folosi la final cunoștințe, deprinderi și atitudini diverse în viitoarele lor performance-uri. Remarcabilă este diversitatea cursanților, las la finalul textului scurte cărți de vizită ale celor pe care i-am văzut eu lucrând, detalii găsiți pe site-ul programului (aici). N-am stat foarte mult în preajma lor, dar am remarcat imediat formările lor inițiale; am simțit și am văzut cum se raportează la ceea ce fac ca atare, în toate se reflectă background-ul lor inițial, căutările lor personale și tot ceea ce au învățat de-a lungul anilor.
Pentru cine nu știe, performance-ul înseamnă multă, foarte multă improvizație. Adică instinct combinat cu o zestre de cunoștințe la care artistul a lucrat de-a lungul anilor. Performerii atunci când ies la scenă cu un nou spectacol „ascund” în spatele acesteia (de multe ori) mulți ani de căutări, experiențe proprii, eșecuri asumate și un munte de curiozitate. Dar, înainte de orice, un performance se bazează pe relația cu publicul. Că sunt doi oameni în fața artistului/artiștilor sau că sunt 50, ei se bazează pe relația cu aceștia, o construiesc ad-hoc și se „folosesc” de ea, astfel încât două reprezentații ale aceluiași performance sunt și nu sunt identice. Dinamica acestuia depinde de fluxul de energii, ori acesta se poate să fie și negativ, adică să nu ajute în construcția performance-ului ca atare. Relația cu obiectele, cu scena (lumini, podea, pereți) se construiește de-a lungul timpului, dar și ad-hoc. Performerul trebuie să cunoască scena, să se acomodeze cu ea, să o simtă, dar în același timp este conștient că în momentul reprezentației intră în relație și publicul, dar și alte variabile, pe care cu timpul învață să le controleze (conștient sau nu, asta e treaba lui de profesionist).
credit foto – Mihai Ivașcu
Am ajuns la CNDB într-o zi de marți, care s-a nimerit să fie cele trei ceasuri rele, astfel încât i-am prins pe cei șapte cursanți în plin exercițiu. Ce-am văzut a fost spectacol în sine, nu repetiție, nu pregătire. Șapte oameni care se cunosc foarte bine, formează cu adevărat o trupă împreună, dar care nu-și abandonează individualitățile total. Au fost momente de solo, dar și duete, au fost switch-uri executate cu atât de multă ușurință, încât puteai crede că cei care făceau schimbul/schimburile se cunosc de ani de zile. Predarea ștafetei, continuarea momentului de către un alt cursant s-a făcut liber, după cum fiecare simțea nevoia să intre în rol și show. Sigal Zouk – trainerul cu care lucrează toată săptămâna – le-a dat niște teme de respectat, două dintre ele fiind cartea (cu care au avut libertatea să facă orice, astfel încât unii au citit din ea, alții s-au folosit de ea ca să creeze relația cu alți parteneri etc.) și să stabilească conexiuni/legături cu obiectele din sală. Scaunele spectatorilor au devenit parte din scenografia performance-ului, astfel încât au fost mutate, așezate unul peste altul sau aduse în scenă. S-a stat pe ele sau doar s-au folosit de ele, așa că totul a avut ritm, dinamică și conținut propriu.
credit foto – Mihai Ivașcu
Valul de mătase roșie a ținut loc de ascunzătoare pentru una dintre cursante, care a povestit la analiza ce a urmat că tot timpul și-a repetat „Stai! Stai!”. Ea practic nu vedea nimic din ceea ce făceau colegii ei, dar îi simțea, ceea ce e fantastic! Și a revenit „în joc” cu un protest! Gestul rockerului furios și jocul cu valul de mătase roșie au fost o combinație perfectă pentru a muta unul din centrii de acțiune cât mai aproape de centrul scenei. Foarte interesant a fost felul cum Mariana Gavriciuc, căci la ea m-am referit, a ajuns să fac pereche cu Anca Stoica, creând împreună un moment care m-a făcut să mi se zbârlească părul de emoție. Un moment care a fost o combinație perfectă de Gellu Naum (Zenobia) și Așteptându-l pe Godot! Ce să-mi doresc mai mult de atât de la performance la care am ajuns doar că pentru că cineva s-a gândit că mi-ar plăcea să-l văd? Dar până să ajungă cele două să facă pereche, să se reunească într-un singur corp, s-au mai intercalat cel puțin două momente: cel în care Nelly Georgieva a făcut un joc cu scaunele admirabil, pur și simplu fascinant; o demonstrație de inteligență spațială și kinestezică pe care mi-aș dori să o văd mai des pusă în valoare la dansatorii români. O dansatoare cu foarte mult potențial și foarte multă experiență, dar căreia îi place la nebunie să exploreze, să caute, să se caute pe ea însăși în poveștile scrise de alții. Și până să ajungă valul de mătase să fie frământat de duetul celor dansatoare a mai fost un moment care, iarăși, mi-a plăcut enorm: cel al lui Bogomil Menchise, dansator de formație clasică, care s-a transformat pe alocuri într-un toreador gata să se lupte cu toate tentațiile și toate energiile venit de oriunde înspre el. Un performer foarte sensibil, care știe când să se retragă și să lase locul altora; în cazul lui această retragere nu înseamnă nici abandon, nici relaxare, ci susținere, el era acolo, în colțul scenei, dar era împreună cu ceilalți, le dădea energie acestora, se încărca cu emoțiile lor. Foarte expresiv chiar și în aceste momente, n-am putut să nu-i remarc gimnastica facială demnă de un comediant de mare clasă.
credit foto – Mihai Ivașcu
Pe Varga Hunor-József n-ai cum să nu-l remarci, iese în evidență și dacă e în repaos. Un cerebral, care nu se grăbește să intre în spectacol, nu se aruncă fără plasă de siguranță, poate și pentru că el e de formație actor, ceea ce înseamnă că, spre deosebire de ceilalți, el se folosește de alte tehnici și-și construiește altfel relațiile și momentele de solo. A dansat cu valul de mătase și a mutat scaunele cu aceeași eleganță, a mers în recunoaștere printre rânduri precum soldatul plecat în recunoaștere și a ales să tacă la momentul de analiză, semn că era în plin proces de asimilare. Pe Sergiu Diță l-am recunoscut imediat (l-am văzut în Urban Gif Show la Teatrelli); evoluează din ce în ce mai mult, crește frumos, se vede deja experiența cursurilor Academiei de Dans și Performance, ceea ce e semn de calitate. Roxana Popa și momentul ei pe 4 Non Blondes – What’s Up a fost un fel de bonus pentru că am reușit să ajung să-i văd la treabă. O încântare să-i văd determinarea, autocontrolul și simțul scenic puse în joc fără rezerve.
credit foto – Mihai Ivașcu
Am rămas cu dorința acută de a-i revedea pe toți acești tineri frumoși, pentru că am plecat de la ei cu o energie foarte bună, de care și uitasem că există. Admirabilă comunitatea care s-a format acolo, la Academia de Dans și Performance CNDB și vreau să cred că această primă serie de cursanți va fi urmată de multe altele. Și mai vreau să cred că îi vom vedea performând în multe spații din România și pe multe scene de aici sau de aiurea. Și am mai învățat ceva: să respir! Să inspir energie bună și să expir toate spaimele și neputințele și frustrările. Mai de exersat până scap de toate, dar am învățat cum s-o fac, ceea ce nu e puțin lucru.
PS: mulțumesc, Mihai Ivașcu. Chiar omul potrivit la locul potrivit! Aș vrea să văd oameni ca tine în multe din teatrele și spațiile culturale românești!
credit foto – Mihai Ivașcu
***
Trainer
Sigal Zouk a absolvit Emek Israel Dance School și a făcut parte din ansamblul Batsheva în anii 1994-1996. După mutarea la Berlin (1997), a devenit membră a companiei Sasha Waltz and Guests (1999-2004). În 2005 începe colaborarea cu Meg Stuart/Damaged Goods, iar în 2007 cu Laurent Chetouane, alături de care a creat 10 piese de dans și teatru pentru scenă.
A lucrat cu numeroși artiști (între care Boris Charmantz, Zeirkratzer, Simone Aughterlony, Ian Kalerl) și predă în mai multe instituții și departamente de dans europene (precum HZT, Tanzfabrik Berlin, DDSKS Copenhaga, Cullberg Ballet Stockholm, Ponderosa). Sigal deține premiul „Cel mai bun performer” la Festivalul din Dortmund 2010 și a fost numită „Dansatoarea anului” de Tanz Magazine în 2011.
Cursanți:
Sergiu Diță (1999) este performer și coregraf emergent, care activează în zona independentă. Lucrează atât la producții proprii (NEO-KITSCH, Pop Recycling Body Work), cât și la producții teatrale (Individual compus r. Andrei Măjeri, Visul r. Dragoș Alexandru Mușoiu). În prezent urmează cursurile de master ale Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), secția Artă coregrafică. Împreună cu Anca Stoica activează ca duo artistic sub numele Platforma 13.
https://www.facebook.com/sergiu.dita
Anca Stoica (1999) a absolvit ciclul de licență Artele Spectacolului – Coregrafie din cadrul UNATC, unde în prezent urmează și ciclul de master, ambele sub îndrumarea doamnei profesoare Liliana Iorgulescu. A lucrat, în ultimii doi ani, cu compania independentă Contemporary Creative Dreamers, ca performer. Explorează și din poziția de coregraf, atât prin lucrări proprii, cât și prin colaborări cu zona teatrului și a teatrului de animație.
https://www.facebook.com/stoica.ancaioana
Mariana Gavriciuc este coregrafă si interpretă, absolventă a UNATC. Activează în zona coregrafiei de spectacol de teatru, dans, a performance-ului și filmului de dans. Dansul pentru ea este o sursă de educație și formă de autocunoaștere. Între cele mai recente producții în care o puteți vedea se numără „Humans | Bodies | Images” de Ioana Marchidan, „Work in progress” de Camelia Neagoe și „M de la Murphy” de Andrea Gavriliu.
https://www.facebook.com/mariana.gavriciuc
Varga Hunor-József a absolvit licența în actorie în 2019 (an în care a început să lucreze la compania independentă de teatru Varoterem Projekt) și este masterand al Facultății de Teatru și Film din Cluj Napoca, unde studiază regia de teatru. S-a mutat în București pentru programul de la CNDB fiindcă îl interesează mai mult zona corporală decât teatrul dramatic, pentru a-și șlefui cunoștințele și a acumula noi limbaje, perspective.
https://www.facebook.com/hunii.varga
Nelly Georgieva a absolvit Școala Națională de Arte Performative din Sofia, timp în care a beneficiat de numeroase stagii și workshop-uri. A performat pe scena Operei din Sofia, precum și în producțiile Teatrului Musical de Stat, întâi ca artist colaborator, iar din 2019 ca angajată cu interpretări în fiecare spectacol major al repertoriului de balet. În 2015 i s-a acordat premiul de încurajare a prestigioasei competiții de balet Little Stars, iar în 2019 a fost laureata Forumului Național Bulgar al Tinerilor Interpreți de Balet. Iubește dansul contemporan fiindcă îi permite să se descopere pe sine prin experiment.
https://www.facebook.com/profile.php?id=100001292315546
Bogomil Menchise și-a început cariera de balerin profesionist la Școala Națională de Arte Performative din Sofia, căreia i-a adăugat un an de formare în Școala Teatrului La Scala din Milano. Distribuit din 2018 în lucrările Operei din Sofia, primește în același an o bursă Roberto Bolle în Milano și premiul cel mare în Competiția Națională de Dans din Bulgaria în 2016. A performat în spectacole clasice precum „Spărgătorul de nuci”, „Lacul lebedelor” sau „Don Quijote”. Studiază „Pedagogie în Balet” la Universitatea de Muzică, Dans și Arte Frumoase din Plovdiv.
https://www.facebook.com/bogomilgaetano.menchise
Roxana Popa a absolvit licența în Coregrafie la Iași, timp în care a colaborat cu Teatrul din Stejar și Teatrul Vasile Alecsandri, cu Teatrul Municipal Bacovia din Bacău, dar și cu școala de dans Shining Star Dance din Brăila. Este dansatoare, performeră și coregrafă; în prezent lucrează la dezvoltarea unui proiect personal experimental despre cum reacționează corpul la situații limită/critice și izolare. Parte din proiect este scrierea unei cărți tip jurnal filosofic plănuit să se dezvolte pe 2-3 ani și să înregistreze experiențele și concluziile personale.
https://www.facebook.com/Lee.Mi.Ho.Ko
