Eveniment important în viața urbei clujene, atât pentru melomani, cât și pentru ceilalți, dornici să descopere lucruri frumoase, Toamna muzicală clujeană a îmbiat oamenii la concerte în varii locații: Biserica Piaristă, Colegiul Academic, Biserica Reformată. Regalul festivalului care a coincis cu concertul de închidere a fost Aurul Rinului – operă în patru scene (1854). Am avut șansa să particip atât la repetiția generală, cât și la concertul final, astfel încât acum pot să fac diferența între atmsofera mai lejeră, cumva primitoare, de parcă oricând dirijorul putea relua o arie și cea sobră, un pic oficială de la final. Din caietul de sală am răsfoit rapid câteva informații pe care le sintetizez pentru voi: Richard Wagner a creat concertul de Gesamtkunstwerk, operă de artă totală, cu intensa manifestare a laitmotivului, devenind omul reprezentativ al epocii sale. Inelul Nibelungilor este o tetralogie: Aurul Rinului, Valkiria, Siegfried, Amurgul zeilor, compusă de Wagner pe parcursul a 26 de ani.
Conceput de Wagner ca prolog al monumentalului Inel al Nibelungilor, Aurul Rinului cuprinde toate ideile care vor domina celelalte trei opere: Piticul Albericht, fură comoara pentru a își face un inel care îl face invincibil, renunțând la iubire. Conflictele se succed, Wotan fiind și el atras de inel, dar renunțând la acesta pentru eliberarea Freiei, zeița tinereții, sora mai mică a soției, Fricka. Zeii ajung în Valhalla sub prevestiunea sumbră a lui Loge, care sugerează legătura cu ultima parte, Amurgul Zeilor.
Interpretarea de la Cluj adună o suită de mezzosoprane, tenori, baritoni, soprane: Carsten Wittmoser, Opera de Stat din Stuttgart, Ruxandra Donose, a cântat la Opera House Covengarden, Metropolitan, English Natoinal Opera. Appollonia Egyed, Tiberiu Simu, Mickael Mroseck și alții, care s-au remarcat prin interpretarea deosebită. Un dirijor notabil de operă, Gabriel Bebeșelea, dirijează această capodoperă wagneriană, într-un mod excepțional, reușind să recreeze tensiuni dramatice și mari emoții general umane. Prezența scenică, vocile deosebite, profesionalismul orchestrei filarmonice din Cluj au transformat în orașul de pe malul Someșului, o seară de vineri oarecare, într-o mare simfonie a culorilor, în care aerul toamnei prezente se îmbină cu misterele miturilor germane, în care conflictele între pasiune și putere sunt amplificate prin ecourile tubei wagneriene.
Valhalla, Valhalla, răsună încă după aplauzele care nu se mai termină, sala ovaționând reprezentația excepțională.
Un comentariu
Succes, Cristina!