Sâmbăta e, cred, cea mai agitată zi FILIT. Ziua când o parte dintre invitați pleacă spre casă, ziua când se iau interviuri foarte multe; există un spațiu destinat pentru aceste dialoguri înregistrate care stârnește curiozitatea participanților la diversele evenimente, dar este nevoie de această izolare/separare, altfel la transcrierea dialogurilor nu s-ar mai înțelege nimic. Ziua când vin foarte mulți cititori, de toate vârstele, să-și vadă scriitorii preferați, să ceară autografe pe cărțile special cumpărate sau să schimbe două vorbe cu ei. Am văzut astăzi oameni veniți din diverse orașe ale țării doar pentru a se încărca cu energie și pentru a sta câteva momente față-în-față sau aproape de scriitorii care i-au bucurat în timp. Am revăzut ieșeni pe care i-am zărit și în zilele trecute, aveau același entuziasm contaminant și aceeași nerăbdare născută dintr-o nevoie de a afla cât mai multe lucruri noi, de a obține confirmarea cu privire la propriile lor impresii de lectură etc. Dincolo de toată această forfotă, în spatele unei aparente detașări de realitatea constrângătoare, cu toții avem temeri cu privire la ce va fi, cât de rău ne va afecta războiul din Ucraina sau dacă ne vom mai putea cumpăra cărți, bilete la spectacole și concerte. Am căutat la standul cu cărți organizat la intrarea în Casa FILIT (dar și în librăria Junimea) o carte, apărută acum câțiva ani și reeditată și mi-am dat seama că prețurile cărților au crescut și ele foarte mult, fapt deloc încurajator pentru românii de rând (mulți dintre ei, se știe, foarte puțin dispuși să investească în cultura lor generală).
cu Mircea Struțeanu – credit foto Dan Deaconu
Printre interviuri și dialogurile încrucișate cu diverși scriitori, am reușit să strecor și o scurtă plimbare pe corso, cât să-mi dau seama că orașul e scăldat în lumina aceea caldă, blândă de toamnă și plin de tonuri de culoare care stârnesc nostalgia. Spre deosebire de ultimele ediții, anul aceste am fost răsfățați și din acest punct de vedere, am și acum pardesiul cumpărat la o ediție anterioară, pentru că altfel aș fi înghețat de-a binelea. Am fost în Casa FILIT în diverse momente ale zilei și de fiecare dată m-am intersectat cu copii de toate vârstele; dacă zilele trecute erau mai organizați, veniți cu profesorii lor, astăzi erau împreună cu familiile. Părinții le citeau celor mai mici, cei mari citeau singuri, așezați pe jos sau pe pufurile puse la dispoziție de sponsorii ediției. Nicio grabă, nicio sfială, niciun semn de ridicol.
O parte din echipa FILIT în acțiune.
Dezbaterea moderată de Ovidiu Șimonca a avut parte de cea mai numeroasă asistență (nu iau în calcul aici și dezbaterea de la teatru), din cel puțin două motive: ora prietenoasă și renumele celor trei invitate – Narine Abgarian, Laura Lindstedt și Ioana Pârvulescu. Ce nu s-a luat în calcul de către moderator este faptul că în public vor fi și persoane care aveau citite deja cărțile și cronicile sau interviurile date de cele scriitoare. Așa se face că, pe alocuri, informația a fost redundantă și doar șarmul scriitoarelor i-a făcut pe unii dintre fani să aștepte răbdători sesiunea de autografe. N-am înțeles deloc momentul cu Sartre, dar a fost de milioane răspunsul Laurei Lindstedt, care a orientat atenția pe ceea ce trebuia: cărțile și felul cum s-au lăsat ele scrise. La dezbaterea la care a participat Iris Wolff mi-a plăcut foarte mult spontaneitatea acesteia, firescul și naturalețea cu care le răspundea tinerilor care înregistrau încântați pentru diverse publicații (bănuiesc că pentru Alecart și/sau alte reviste scrise de adolescenți), acolo, pe scenă, în jurul fotoliilor. Anca Vieru și Monique Roffey – invitatele uneia dintre dezbaterile reunite sub marca „Scriitori în centru” – au dat și ele multe autografe, dar la masa dedicată acestei activități. Am reușit să schimb câteva vorbe cu Anca Vieru înainte de începerea dezbaterii la care participa ca invitată (să știți că e printre scriitorii care a cumpărat foarte multe din cărțile colegilor de festival!); era emoționată și puțin obosită, începuseră să se așeze în ea informațiile și șocul primei participări la FILIT a lăsat locul întrebărilor: de ce scriitorii nu se întâlnesc aici, la festival, și cu traducătorii, cărțile lor cum pot ajunge la traducători, ce-ar trebui să facă ea, ca autoare, astfel încât cartea sau cărțile ei să ajungă pe masa unui traducător. Așa e Anca Vieru, rațională și dornică de perfecțiune (o spun și din postura celei care a avut norocul să modereze o lansare a volumului recent apărut la Editura Polirom). Nu cred că e doar a ei această întrebare, pentru că, tot astăzi, la finalul unui interviu le-am făcut cunoștință celui pe care abia îl luasem la întrebări – traducător – cu unul dintre scriitorii invitați la festival. Surpriza mea a fost că ei chiar nu se cunoșteau fizic și aproape că nu știau nimic dpdv profesional unul despre celălalt. I-am lăsat vorbind și m-aș bucura să aflu că, în timp, această întâlnire va rodi frumos. Iată la ce sunt bune festivalurile!
foto de pe pagina de Facebook FILIT
Dezbaterea care a încheiat seara a fost dedicată Ucrainei; cei trei invitați au încercat să fie optimiști, dar se vedea că duc cu ei traume, suferințe pentru care nu erau pregătiți deloc, iar ceea ce intuiam deja s-a confirmat: nimic nu va mai fi la fel, nimeni nu iubește războiul și nimeni nu crede că un conflict de o asemenea anvergură poate fi benefic pentru oamenii de rând. Prea multe victime, prea multă durere, cutremurătoare mărturiile Sofiei Andruhovici, Evgheniei Lopata și a lui Iuri Viniciuc, care nu s-au predat cu totul deznădejdii: scriu în continuare, gândesc proiecte culturale, iau în calcul posibilitatea unui viitor postconflict. Înregistrarea Serii FILIT moderată de Radu Vancu (pe alocuri copleșit de rol și cu un discurs mult pus sub semnul emoției acaparante) și prezentată de Cătălin Sava (foarte elegant, cu prestanță) o puteți găsi aici (pe canalul de youtube dedicat festivalului găsiți și înregistrările celorlalte seri FILIT).
Astăzi a fost despre cunoaștere, emoție, confirmări și validări, oameni frumoși și culoare, multă culoare. Despre copii și viitor, despre trecut, memorie și dreptul de a ne păstra rădăcinile intacte, despre proiecte finalizate cu bucuria care însoțește lucrul bine făcut. Despre frici existențiale și nevoia de a privi în viitor, despre speranța care nu trebuie să moară și despre nevoia de a construi, de a face ceva concret pentru binele nostru. Sâmbătă la FILIT totul e altfel.
