Ediția a 8-a a Festivalului de Teatru „RESPIR SHAKESPEARE” organizat de Asociația Culturală HESTUGMA
Între 8 și 11 noiembrie a.c. se va desfășura la Clubul Țăranului, cea de-a opta ediție a Festivalului de Teatru „Respir Shakespeare”, organizat de Asociația Culturală Hestugma, fondată și coordonată de Sebastian Grama (personalitate polivalentă: profesor de filosofie la Universitatea din București, autor de studii filosofice dar și de beletristică, actor, iubitor de artă, sub toate formele ei de manifestare).
Anul acesta, Festivalul „Respir Shakespeare” vine și cu o surpriză de proporții. Lansarea unui volum de studii despre opera lui „The Great Will”, realizate de o parte din studenții domnului Grama. Cartea va purta numele festivalului. Și nici nu se putea altfel, întrucât sintagma „Respir Shakespeare” a devenit deja un brand în rândul celor ce cochetează cu artele spectacolului în general și cu „ideea de Shakespeare” în special.
Dar de unde a venit această denumire? Cu siguranță din pasiunea nețărmurită pe care autorul festivalului eponim a dezvoltată de-a lungul timpului pentru opera și personalitatea lui William Shakespeare. Dar asta n-ar spune decât o generalitate ce riscă să se mânjească de banalitate. Citind mărturia „vinovatului” pentru acest eveniment, din prefața volumului mai sus amintit, putem reconstitui în linii mari traseul pe care l-a avut de parcurs „Respir Shakespeare” de la idee, de la sămânța de idee mai bine spus, până la concretizarea sa într-o primă ediție a unui festival ce „amenință” să devină tradiție. Cum era și firesc, dată fiind rezonanța magică ce vibrează în jurul cifrei șapte, între idee și concret s-au întâmplat șapte pași. Iată-i:
Pasul I:
„Cu totul arbitrar, m-aş gândi la câteva întâlniri cu studenţii de la Filosofie – în preajma vertiginos-polimorfului Will. Mi-au rămas, de atunci, rândurile: Să te naşti pe o insulă, să trăieşti fără curent electric, fără antibiotice, fără automobile sau trenuri, să mori destul de tânăr, să-ţi laşi familia pentru nişte apucaţi, să ajungă a nu mai fi sigur nici dacă într-adevăr ai existat, nici dacă numele tău este al tău, nici dacă n-ai fost un pervers, un escroc sau o fantasmă, să munceşti la comandă, să te exprimi într-un dialect comercial şi confuz al germanei – şi totuşi să fii Shakespeare: asta chiar că este ceva!”.
Pasul II:
„Mă mai gândesc la o seară ploioasă de prin 1985 sau 1986 (cu siguranţă era toamnă târzie), când, din motive obscure – nefiind exclusă nici măcar ipoteza că evitam pur şi simplu sentimentul vinovăţiei că nu-mi fac tema la geometrie şi că pierd inutil vremea câştigată astfel –, m-am apucat să învăţ un monolog din Richard al III-lea. Fireşte că n-am spus niciodată în faţa nimănui acel monolog (şi nici nu cred că l-am învăţat până la final), însă capriciul mi-a zăbovit în minte”.
Pasul III:
„Apoi, din ‘90, am asistat la feeriile hermeneutice ale neuitatului Cornel Mihai Ionescu. Ameţitoarea lectură filtrată lacanian pe care C.M.I. a desfăşurat-o pentru Hamlet rămâne, dincolo de orice dubii, unul dintre cele mai concentrate momente ale studenţiei mele. Sau cele mai acute: words / sword”
Pasul IV:
„O alambicată potrivire de circumstanţe m-a readus în preajma lui Shakespeare. După master şi aproape un an universitar petrecut pe alte meleaguri, am început, sub conducerea profesorului Vlăduţescu, studiile doctorale. S-a întâmplat că tocmai apăruse doctoratul cu frecvenţă. Cum toţi colegii care s-au înscris la specialitatea Istoria Filosofiei lucrau deja care pe unde, iar eu visam la o carieră în editură, nu a solicitat nimeni locul la această formă de învăţământ postuniversitar. Însă, fiind la mijloc nişte fonduri pe care facultatea le irosea în atare situaţie, mi s-a propus mie (ca neangajat nicăieri: nu mă grăbeam: eram din Bucureşti şi mi se părea obositor să mă întreţin din venituri proprii) să depun o cerere de transfer. La acea epocă, nu se prea ştia cam în ce putea să constea “frecvenţa”: lucrurile se desfăşuraseră cu viteză mare şi nu fusese timp ca profesorii să ofere nişte cursuri nou-nouţe. Aşadar, s-a hotărât ca bursierii să funcţioneze ca preparatori, cu o normă infinitesimală. Nici nu am vrut să aud. A mă vedea la catedră mi se părea contra logicii. Totuşi, o abilă coaliţie a unor admirabili veterani – ca Ion Ianoşi, Vasile Tonoiu şi, inevitabil, Gheorghe Vlăduţescu – m-a determinat să accept. Eram convins că voi ţine seminarii de estetică, liber să-mi aleg te miri ce temă, de exemplu Une Saison en Enfer (bine ales: vicleanul profesor Vasile Tonoiu ştia că sunt îndrăgostit de nebunia lui Rimbaud). Nu. Gluma s-a construit aşa: de-a lungul anilor, mă arătasem pasionat, în feluri şi cu intensităţi diverse, de trei (din patru) perioade ale istoriei filosofiei: Antichitatea, Evul Mediu şi Contemporaneitatea; m-am pomenit (evident) a conduce seminarii de filosofie modernă. Ceea ce am făcut, pe lângă profesorul Alexandru Surdu, vreme de unsprezece ani. (Mărturisesc: nu a ieşit rău: astăzi, după douăzeci şi unu, la cursul de filosofie a imaginarului, încă mă joc defoliind pasaje din Descartes şi Goethe). Ca să ilustreze o mutaţie în ceea ce priveşte predominanţa exerciţiului unei facultăţi a gândirii în pasajul de la medievalitate la modernitate, profesorul Surdu îl vizita, la începutul semestrului, pe Shakespeare. Atât mi-a trebuit. Nu am avut şansa de a-l citi pe Rimbaud cu studenţii, voilà, s-a prezentat aceea de a-l citi pe Great Will. Unsprezece ani, amplu inspirat de vechile discuţii cu C.M.I., la ale căror efecte am adăugat progresiv modeste erezii de fabricaţie personală, am disecat pliurile din Hamlet”.
Pasul V:
„Către jumătatea primei decade a proaspătului mileniu, am primit fericita propunere de a bricola nişte cursuri la Fundaţia “Calea Victoriei”. Cel dintâi (reluat apoi) s-a chemat “Istoria teatrului ca istorie a paradigmelor culturale”. După un timp, Sandra Ecobescu – fundaţia Fundaţiei şi energica, eleganta sa raţiune iradiantă – mi-a sugerat o încercare de a da formă unei conferinţe de sine stătătoare – despre The Bard of Avon. Ceea ce, undeva între scenă şi catedră, am comis. (Îmi aduc aminte că se chema “Şah la regină”, cu subtitlul “Sexul magic în opera lui Shakespeare”, şi trata serios despre cupluri ca Othello şi Rosalinda, Romeo şi Ofelia, Malvolio şi Titania… Pe coloana sonoră am avut Black Sabbath şi AC/DC, iar finalul era tirada uluită a intendentului morocănos din A douăsprezecea noapte, la sfârşitul actului V”.
Pasul VI:
«În primele zile din următoarea toamnă, m-am întâlnit cu Sandra pentru a vorbi despre ce ar mai fi să ticluim laolaltă. Pe terasa cu pietriş care, ascunsă de librărie, dă în strada Verona – culmea rezonanţei, fie şi dacă numele în cauză vine de la pictor, nu de la oraş – , cu o limonadă în faţă (bine, recunosc, în realitate – eu – cu o bere), am ajuns la concluzia că tema cea mai sigură – dintre cele pe care puteam eu să le abordez – era tot ceva de prin faptele domnului din Stratford-upon-Avon. Atunci, providenţiala interlocutoare mi-a lansat provocarea de a gândi o serie mai consistentă de evenimente legate de acesta. Mi-a lăsat libertate completă, însă mi-a promis că mă va sprijini. A fost prima dată când am pronunţat, brusc, în exacta alăturare şi în exacta ordine, cuvintele „Respir Shakespeare”.»
Pasul VII:
„În proxima lună de noiembrie, cu sprijinul Fundaţiei, avea să aibă loc prima ediţie a festivalului. Eram în 2011. La 27 martie 2012, lua naştere Asociaţia “HESTUGMA”, oragnizatoare a mai-departe-crescătorului eveniment anual”.
Și de atunci, istoria festivalului a continut. Și iată-l ajuns astăzi la cea de-a opta ediție. Care se va desfășura după cum urmează:
8 noiembrie:
– ora 19: Deschiderea festivalului.
– ora 19.15: Teatru: “Kiss me, Kate!” (cu Catinca Maria Nistor și Nicholas Cațianis).
– ora 20: Teatru: “No Glory” (de şi cu Mişa Şerban şi Alexandru Unguru).
9 noiembrie:
– ora 19:nVernisaj: “A fi sau a nu fi Shakespeare”. Expoziție de machete realizate de elevi ai Liceului de Arte Plastice “N. Tonitza”, București; profesori coordonatori: May-Oana Isar şi Andrei Mențeanu.
– Cuvinte: Cornel Moraru: “Omul și umbrele sale. Reflecții despre rostul artelor vizuale și scenice”.
– ora 20.15: – Teatru: “SXPR PLS” (Trupa NANT – Şcoala Centrală București. Coordonatori: Mădălina Nicola, Mădălina Dorobanțu, Bogdan Nechifor).
– ora 21: – FilmNu lu’ Adam: “Mersul trenurilor” (cu Andrei Adam și… ăăă… nu mai știm).
10 noiembrie:
– ora 19: – Conversație: “Vorbim Shakespeare” (cu Mircea Dumitru și Sebastian Grama).
– ora 20: – Lansare de carte: Respir Shakespeare, vol. 1, în prezența autorilor. Maestru de ceremonie: Şerban Anghelescu. Invitat: actorul Florian-Mihai Niţu.
– ora 21: – Conferinţă-spectacol: “Culoare în alb-negru” (cu Natalia Cebanu și Sebastian Grama).
11 noiembrie:
– ora 19: Momentul Clubului Suprarealist.
– ora 19.30: Chitară și vorbe: “Resping Shakespeare” (cu Maxim Belciug și Sebastian Grama).
– ora 20.30: Lunga închidere a festivalului.
Altfel spus: Asociația Culturală „Hestugma” vă invită și vă așteaptă la un regal de „Shakespeare in Art”.
Toate manifestările se vor desfășura la Clubul Țăranului (Strada Monetăriei, nr. 8), iar intrarea va fi liberă.
