Despre cărți de poezie mă decid foarte greu să scriu. Nu foarte greu, ci aproape că refuz din start ideea de a scrie despre o carte de/cu poezii; mi se pare că e misiune imposibilă să recomanzi cuiva un volum pe care, cumva, ți-l asumi la modul personal. Spre deosebire de proză, pe care o citești cam pe oriunde, numai timp să fie, poezia n-ai cum să o citești la comandă, ce să mai vorbim despre ecourile sufletești. Eu mai am un motiv foarte serios pentru care nu scriu decât foarte rar despre poezie: o să țin minte până la capătul vieții de aici cât de mult mă obseda expresia „ce-a vrut să zică poetul”, la care se adăuga șirul interminabil de „ce e aici: metaforă sau epitet?”. Și-n felul acesta, se ducea pe apa sâmbetei frumusețe de poezie. A, să nu uit chinul recitării în fața clasei, suprema dovadă că ți-ai exersat memoria. Să nu înțelegeți că m-am chinuit astfel toții ani de școală, doar vreo doi (din fericire).
Cărțile Anei Pop Sîrbu le-am primit acum câteva luni bune și m-am bucurat să găsesc între coperți stropi de literatură de cea mai bună calitate. Am remarcat la ele, în primul rând, calitatea editării: coperți sugestive, hârtie de o calitatea superioară în interior, reproducerile după tablouri sau sculpturi excelente. Semn că cele două cărți au fost tipărite cu dragoste și respect pentru poezie. Căci e Poezie în „Poesii”, cartea apărută în 2015, cum tot Poezie găsim și în volumul bilingv „Eudemonie/Eudaemonia”, apărut în 2016.
Ana Pop Sîrbu e o poetă cu state vechi, care trăiește în Timișoara de ani buni. Are consistență în rime, versuri și poeme, are vână de poetă veritabilă. Deși în spatele poeziilor regăsim fragmente de cotidian, versurile nu se aruncă pe hârtie din goana gândului; nu, ele sunt lăsate să dospească, astfel încât să dea naștere unui univers întreg de emoții, de multe ori aproape paralel cu cel cotidian. Meritul Anei Pop Sîrbu rezidă în respectul ei pentru cititor, în dragostea ei pentru vers și în pasiunea ei de a trăi. O simți că arde, pur și simplu, acolo unde alege ea să-și trăiască gândul și emoția: „Se-ncrețea asfințitul. /Auzeam cum se preling zilele. /Numai tu te roteai /În propria ta stare,/Ca un număr. (***)”. Găsești prilej de readuceri aminte și de reflecție (involuntar, m-am întrebat câți dintre cititor își mai aduc aminte sau știu, în cazul celor tineri, ce e cu Pindar): „Aceeași văpaie./Doriții ani vor fi/Clavicula vie a unei zile. /Oda pindarică în jurul formei./Arterele se vor desface/În somn. (Ermetism)”
Spaima de singurătate se transformă în asumare de stare, căci, până la urmă omului îi sunt date toate, fie doar și pentru a-și afla calea: „Vei învinge forma aceea nepăsătoare,/Când cuvintele se înalță/Spre magii exilați, /Spre rodiile fercheșe./La marșul dintre artere/Un hohot va cădea,/Tânjind după aer. 15 martie 2015 (Solitudine)” Ana Pop Sîrbu te șochează cu forța imaginației sale, căci rodul acesteia sunt versuri precum acestea: „Pe ușă, un stol de păsări negre./Așa stau lucrurile cu melancolia.”. Citindu-le aproape că simți fâlfâitul aripilor și-ți dai seama că se prea poate ăs fin intrat în peșterea necunoașterii de sine. Căci melancolia, nu-i așa, îți blochează accesul.
Ultimele două părți ale cărții apărută în 2005, „Emotikon”, respectiv „Oglinzi narative” sunt cele care dau greutate și consistență. Sunt poezii alese cu grijă și ordonate în așa fel, încât să dea lumii un portret în cuvinte: portretul unei doamne aflată la maturitate, care-și asumă toate trecerile și petrecerile în astă lume și care încearcă să meargă mai departe, cu neputința de nu putea uita frumosul trăit: „Tineri, străini, excesivi./Când în seif stau așezate/Îndrăzneala, mătasea, iscusitele coliere./Studiul după natură. (***)”
Splendid portretul făcut mamei, regăsit în „Oglinzi narative”, o adevărată declarație de dragoste scrisă cu luciditate și emoție, amestecate în proporții diferite și atât de personal decantat rezultatul: „Mama-i un crâng, spre apus./Are 88 de ochi. De timpane./Străbate pinii aurii,/Ca roiul de albine din jurul lunii./E tânără. Îmbrăcată-n brocart./Nu se desparte de Cer nicio clipă. /Și îl înconjoară ca un fum./Are mâinile strânse /Ca iarba din uluci./Un râu poartă în piept. Căpăstrul cailor/Ce-o leagă de lume./Mama e dealul singur /Ce-mi stă în cărare. (Brocart)”
Celălalt volum, bilingv, cu o traducere în limba engleză a versurilor realizată de către Aba-Carina Pârlog este și el plin de răgazuri de viață. Căci așa pot fi descrise poemele de aici. Sunt fragmentarium dintr-o viață trecută, dar nu apusă, sau bucăți din „ziua de azi” înmuiate în cerneluri de suflet albit de suferință. Ana Pop Sîrbu e o poetă care nu-și refuză stările, de aceea chatarsisul e cel îndelung așteptat și pare că nu mai vine: „Nevăzut de nimeni,/Închis, apăsător/Ochiul din față/Scrijelea nașterea mea./Încăpeam în același cerc,/Cămașă fetală, pe masa ovală./Un tren de noapte se tot întorcea/Și iarăși pleca. Alt ochi mă privea./Un ochi greu susținea pământul/Să mai vadă lumina din gol./Să mă vadă, să-l văd. 25 noiembrie (Ochiul)”.
E frumos paradisul Anei Pop Sîrbu, arată ca și cum ar fi plin de toate fantasmele noastre ascunse în unghere de suflete rătăcite prin lumi neîntâlnite încă: „Smirnă, tămâie, litere,/Rodii, palmieri, călători,/Păsări paradisiace./Surâsul meu lâng-un portocal/Așteptând, păguboasă,/Cealaltă umbră… 19 martie 2016 (Păsări paradisiace)
Și în loc de concluzie o las tot pe Ana Pop Sîrbu să vă povestească cum e în cealaltă inimă, inima poeziei sau inima poetului, alter ego pentru eul nostru banal și scufundat în cotidianul mlăștinos: „Auzi triluri, solstiții,/Cealaltă inimă./Meridianele nu se mai termină./Asculți Händel/Și te gândești/La papilele ceaiului barcelonez./Pasiflora străpunge diminețile.”
Poți să scrii poezie în multe feluri astăzi, dar cred că în felul cum o scrie Ana Pop Sîrbu numai ea poate. Și acesta e un motiv destul de serios ca să-i cauți cărțile, ca să-i cultivi prietenia și ca să-i cauți prezența. Bucurați-vă și nu uitați să-i spuneți și ei că trecerea ei lasă urme de neșters.
Poesii
Editura: David Press Print
Anul apariției: 2015
ISBN: 978-606-8643-35-9
Eudaimonie/Eudaemonia
Editura: David Press Print
Anul apariției: 2016
ISBN: 978-606-8643-64-9
