Era taximetrist şi singurul cititor de poezie din oraş. Când îi venea cheful, ieşea din maşină şi alerga, cu zâmbetul pe buze, până la fluviu. Deschidea cartea şi citea, cu picioarele în apa rece, până soarele trecea dincolo de Cartierul Tinerilor Şmenari. Clienţii care nu îl cunoşteau, deşi erau puţini, tresăreau speriaţi când se trezeau în poală cu cheile maşinii. Le spunea că pot merge unde voiau, fără să plătească cursa, şi, după ce terminau treaba, să lase maşina cu cheile în contact. Clienţilor care aveau ochi frumoşi şi la stopuri priveau mai mult de cinci secunde cerul prin parbriz le trimitea câte o carte de poezie, cerându-şi astfel scuze pentru faptul că fusese nevoit să îi abandoneze în mijlocul cursei.
După ce rămânea singură, maşina, cu motorul torcând în ritmuri iambice, pleca în căutarea stăpânului ei. Nu era greu să îl găsească deoarece nu erau multe locurile de-a lungul fluviului unde taximetristul se refugia să recite, cu patos sau şoptit, peştilor, mici şi mari, poeziile care îi plăcuseră cel mai mult din cartea aleasă.
Edituri celebre îl căutară să le facă publicitate, momindu-l cu interviuri în revistele literare pe care le controlau de la primul până la ultimul rând, dar el refuză politicos din respect pentru patimile neînţelese ale poeziei.
Câţiva poeţi faimoşi la vremea aceea, impresionaţi de strania pasiune a taximetristului, îl rugară cu obrajii scăldaţi în lacrimi să citească şi din poemele lor în faţa fluviului şi a peştilor.
Bătrânul şofer, cu barba albă şi lungă, le-a mulţumit timid poeţilor faimoşi pentru atenţia acordată, s-a înroşit, a schimbat vitezele, uleiul la motor şi rola de la aparatul de marcat, după care a continuat traseele lui nebuneşti de nimeni înţelese prin oraşul întins şi întortocheat.
Noaptea, când toată lumea urbei dormea, şi poeţii faimoşi plângeau în somn cu lacrimi puturoase, fluviul se ridica pe furiş din matcă şi, de sus, aproape de cer, bălăbănindu-se ca o puţă nehotărâtă, clipocind de emoţie, citea poemele scurte, scrise cu litere mari, pe care taximetristul singuratic le desena în cursele sale zilnice cu maşina cea rablagită şi năzdrăvană printre clădirile uscate ale acelui oraş cu un singur taxi.
Sursă foto: http://www.oakvilleunitedtaxi.com/
