Regina Maria a României. Capitole târzii din viața mea. Memorii redescoperite, ediție îngrijită de Diana Mandache

Istoriile cu și despre regi și regine încântă pe orice cititor și astăzi, indiferent de vârstă și de zona în care locuiește. În ciuda faptului că nu mai este forma dominantă de guvernare a statelor, monarhia slujește drept model de organizare și de adaptare a întregului sistem de relații diplomatice a unui stat. În România, interesul pentru cărțile scrise de către capii încoronați ai statului înainte de instaurarea regimului comunist sau pentru cărțile scrise de diverși autori despre istoria monarhiei române este mai mare decât oriunde. Pe undeva, este de înțeles acest apetit crescut pentru memoriile, jurnalele și orice alte scrieri care poartă semnăturile regale: regăsim în interiorul acestora adevărate semne ale virtuții, demnității și valorilor intrinseci ce ar trebui să caracterizeze orice cap încoronat și astăzi. Volumul de față nu face deloc excepție.

Cu o istorie atipică, acest al patrulea volum de memorii ce vine să completeze seria „Povestea vieții mele” a fost descoperit întâmplător de către editorul acestei ediții, Diana Mandache, în Arhivele Naționale. Se știa despre existența acestor pagini, dar nimeni nu bănuia cam unde ar putea fi ascunse. Cum s-a ajuns la tipărirea acestora aflați citind introducerea. Cele doisprezece capitole scrise de însăși Regina Maria a României descriu scene din primii ani de după terminarea Primului Război Mondial. O regină dedicată trup și suflet poporului român, care a mers pe front să acorde ajutor răniților, care a organizat primul serviciu românesc de ambulanțe, care a ajutat soldații nu doar cu vorba bună și care a construit o adevărată rețea de relații externe ale statului român menită să consfințească Marea Unire de la 1918.

Este o adevărată încântare să citești paginile scrise într-o tensiune datorată conștientizării funcției și rolului jucate pe scena politicii interne și externe a României Mari. Veți face, fără să vreți, comparație cu frivolitatea și superficialitatea caracteristice multora dintre cei care ne reprezintă astăzi interesele în plan politic. Finețea în exprimare, atenția pentru detalii, modul cum reușește să surprindă esența evenimentelor, toate acestea poate vor surprinde; dar exact așa ar trebui să gândească orice cap încoronat și/sau conducător de stat. Redau mai jos un pasaj mai lung, care mie mi-a adus aminte de „Partida de ceai” de la Boston. Ca să vedeți cât de mult contează un detaliu; n.b.: proviziile de ceai aduse în țară fac parte din vagoanele de provizii cu care regina Maria s-a întors din periplul ei european din preajma Conferinței de Pace, provizii destinate ajutorării orfanilor de război, răniților și invalizilor, văduvelor, pentru că, se știe asta, sărăcia era atotcuprinzătoare.

„Aveam în special mare nevoie de ceai! În România era penurie de ceai determinată de întreruperea comunicației cu Rusia, de unde se importa înainte. ´O! Twining este cel mai bun comerciant de ceai.´ Așa că într-o dimineață destul de devreme domnul Twining, reprezentatul său principal, a fost anunțat în prezența mea, iar eu i-am explicat am nevoie de un ceai care să nu aibă o aromă de afumat, parfumată sau de fân, la care inteligentul domn Twining mi-a răspuns prompt: ´ceea ce dorește Majestatea Voastră este ceaiul Darjeeling. Pot să vă trimit niște mostre? Sunt trei amestecuri speciale de varietăți ale acestui ceai.´ ´Da, desigur, ar fi perfect!´ Dificultatea consta în faptul că nu se puteau degusta trei cești de ceai la scurt timp, una după alta, pentru a putea discerne între aroma fiecăreia. Bătrânul meu ´paj´ atunci a venit în ajutor cu o soluție practică, fiind conștient că nu ne puteam permite să pierdem timpul. El avea deja pregătite dinainte trei ceainice pline pe care pe mi le aducea separat în intervalul dintre audiențe, ´pe lângă aceasta Majestatea Voastră se va simți mult mai bine servind câteodată o ceașcă de ceai, pentru că se pare că treceți prin momente extenuante´, spunea el. Extenuante, într-adevăr! Am râs din toată inima, iar aceste pregătiri s-au dovedit deopotrivă satisfăcătoare și reconfortante. În pauza dintre diferitele audiențe pe care le aveam, vechiul meu prieten se uita prin ușa întredeschisă, aducând impecabil o tavă cu ceaiul gata pregătit, așa încât am reușit în cele din urmă să găsesc amestecul după care tânjeam, care nu avea aroma și gustul nici de fân, nici afumat, dar nici parfumat: era ceaiul Darjeeling!”

Pasaje întregi răsfirate de-a lungul întregului volum și întreg capitolul „Fire rupte” fac referire la relația dintre regină și Carol, cel care avea să devină monarhul absolutist de mai târziu. Se simte tristețea reginei, pentru ea Carol reprezintă un eșec personal și se adaugă celorlalte mari motive de tristețe personală (marele război a împărțit familia de origine în cele două tabere combatante, însăși mama ei fiind în tabăra adversă în anii conflictului). Despre toate aceste nemulțumiri va trebui să citiți printre rânduri, Regina Maria fiind mult prea delicată și conștientă de rolul ei de model pentru poporul român ca să facă din problemele familiei un subiect de dezbatere cotidiană.

„Înainte de toate a fost acea mare durere din toamna trecută care, pe când trăiam ultimele zvâcniri ale Marelui Război, ne-a răscolit și ne-a distrus fericirea interioară, cea care încă ne mai mângâia viețile, secând din străfunduri fântâna bucuriei, făcând ca fiecare zi să pară o nouă încrâncenare, întunecând toate închipuirile, toate speranțele noastre pentru viitor. Am avut ore întregi de agonie chiar înainte de plecare, când a trebuit să urnesc munții din loc încercând a salva pe unul dintre ai mei [Carol] care părea că se va îneca, și care din propria voință a plecat din brațele mele larg deschise. După că ne-am iubit unul pe altul, cum e într-o familie, am ajuns la o tragică răscruce a drumurilor, când o altă concepție despre ce înseamnă onoare și datorie ne-a confruntat și de aici o neînțelegere tragică a ridicat o barieră insurmontabilă între noi, amândoi stând de o parte și de alta a ei cu inima îndurerată, dar absolut incapabili să ajungem la o înțelegere sau măcar la un armistițiu.”

Recomand acest volum de memorii mai mult decât orice alt volum de memorialistică, poate și pentru că, deși paginile vorbesc despre anii zbuciumați și grei de după Primul Război Mondial, nu veți găsi niciunde urme de patimă, de trufie sau lipsă a măsurii. Regina Maria a României a știut să fie cu adevărat o regină, regina poporului român, în memoria căruia trebuie să rămână până dincolo de orice granițe.

Editura: ALLFA;