Nu uita să iubești! Dar tu știi să iubești?

Corabia pierdută cu pirați prinși în capcana eternei reîntoarceri: Penelopa coase și țese nu doar pânze, ci și gânduri, intrigi și deculpabilizări măiestrit argumentate; Ulise e fiul mai mare (și nu soțul) Penelopei, cel care își anunță întoarcerea acasă și pentruc are se pregătește așa cum știe el mai bine: plănuindu-și  răzbunarea. Reîntoarcererea nu e o revenire în sânul familiei și nici măcar o cale de împăcare cu trecutul, o acceptare a ceea ce a fost, din nevoia de a merge mai departe. Nu, Ulise  vrea măreție și putere, iar pentru ca acestea să devină posibilă trebuie să sacrifice ceva de preț; iar prețul este tăierea nodului gordian, adică a legăturilor cu familia și, implicit, cu trecutul. Poate că de aceea în corabie, care acum pare, mai degrabă, arcă a lui Noe, vedem și două fantome, două manechine de care se tot împiedică ceilalți membri ai familiei și cărora nu le prea înțelegi rostul; dar ele sunt „scheletele ascunse bine în dulap”, traumele și abuzurile care au apărut ca urmare a perpetuării unor relații total disfuncționale, până la nefirești și împotriva firii. Momentul în care unchiul recunoaște că el a fost/este un pedofil este „tăiat” cu ajutorul muzicii și al unei mișcări scenice voit accelerate, altfel afirmația ar fi fost mult prea dură pentru a mai putea menține personajul în scenă.

Corabia e mică, membrii familiei sunt înghesuiți, stau incomod, dar un lucru esențial: nu se ating; nu se privesc în ochi (cu excepția fiului cel mic și al iubitei acesteia – sirena cu chip angelic). Mama este la înălțime mai bine de ¾ din spectacol,  dar nu pentru că ea chiar ar fi stâlpul familiei sau că ceilalți s-ar raporta la ea ca la cea mai înțeleaptă persoană din familie, ci pentru că de la ea pleacă toate disfuncționalitățile. Lașitatea ei, efect al unui abuz continuu, dar și al unei neputințe de a rupe ciclul violenței se combină nefast cu neputința de a cere ajutor și de a-și recunoaște greșelile. Tatăl este și nu este prezent, aproape că nu are replici evidente pe scenă, dar pescuitul lui continuu ne trimite cu gândul la faptul că vede tot, dar este prea neputincios pentru a interveni. În schimb, unchiul manevrează inclusiv corabia, ridică și coboară pânzele de pe catarg, pare că și suflă în ele, numai pentru a duce lucrurile pe făgașul dorit de el,  cu alte cuvinte el este manipulatorul perfect. Mezinul familiei încearcă să iasă din cercul vicios și alege să plece cu iubita lui, dar pentru ca plecarea să devină posibilă trebuie să participe la o ultimă masă în familie. Cea la care va participa și fratele mai mare. Desfacerea corabiei pe bucăți și transformarea centrului scenei într-o mare masă la care se va consuma ultima cină se face cu ajutorul tuturor, unii mai grăbiți să scape de trecut și să poată merge mai departe, alții mai atenți la semne, mai suspicioși și mai neîncrezători în succesul reunirii de familie.

Zoltán Balázs are un cult al detaliilor, aproape că devine violent prin obsesia pentru fiecare detaliu în parte; de la ornamentele bogate ale costumelor și până la lumina din prora corabiei; de la machiajul extrem de sugestiv și de creativ, cu rol activ în dinamica spectacolului; de la insistarea pe fiecare fragment de mișcare și până la fondul sonor. Se știe că regizorul are o pregătire muzicală solidă, așa că te aștepți să-i dea muzicii rol aparte. Și a făcut-o impecabil în Gardenia. În Pentru binele tău, însă, muzica sursă de conflict și purtătoare de vini. Îmbinarea între ariile de operă și secvențele de operă rock nu e întâmplătoare și nici fără rost. Poate că nu sunt cele mai sugestive pasaje pentru un spectactor obișnuit, dar vă asigur că recviemul din debutul reprezentației este unul cu adevărat cutremurător. Și se va reveni la el într-un alt moment cheie, despre care aleg să nu spun nimic, pentru că va trebui să mergeți să vedeți întreg spectacolul.

Din păcate, pentru mine marea dezamăgirea a acestui spectacol este textul. E șocant să vezi un text cu atât de puține cuvinte (contemporan și multipremiat!) care-și propune să aducă în fața cititorilor/spectactorilor probleme grave și chiar insurmontabile de multe ori! Aproape că-ți vine să-l întrebi pe regizor cum de a acceptat provocarea! Pentru că el a trebuit să suplinească sărăcia de limbaj și de nuanțe prin joc. Și de aceea e de apreciat felul cum i-a dus pe actori dincolo de orice limită de confort, doar pentru a-i face să devină cu mult mai expresivi decât este textul. Eu înțeleg că e o provocare aici, una pentru omul de teatru, pentru profesionist, dar este dezamăgitor pentru cel din sală să nu audă decât câteva cuvinte, reluate de n ori în diferite contexte și cam atât. Cu atât mai mult cu cât ai în fața ochilor o adevărată trecere în revistă a tuturor emoțiilor negative, de la refuz, dezgust și până la furie scăpată de sub control și nebunie dezlănțuită. Poate că de aceea și momentul cu masa ritualică mi se pare a fi marea ratare a spectacolului: când așezi la aceeași masă diferite generații ale aceleiași familii, le aduci cu bune și rele, cu calități și defecte; fiecare personaj are partea lui de vină, niciunul nu este absolvit și inocent. Numai că felul cum își trădează vinile diferă de la o generație la alta, iar exact acest lucru nu s-a văzut. Nu, moartea nu uniformizează,  după cum nici suferințele nu sunt internalizate similar. Și de aici o serie de întrebări: cum te raportezi la dramă?; cum definește fiecare generație drama?; drama ta este dramă și pt mine? Întrebări care au rămas fără răspuns, dar care au creat situații scenice, din păcate unele dintre ele rezolvate prost sau nefinalizate. Și tind să pun aceste rateuri pe seama textului și mai puțin pe seama regizorului și a felului cum  a decis să-l transpună scenic.

Altfel, Pentru binele tău este un spectacol care ar trebui să fie văzut de cât mai mulți spectactori. Nu este la fel de bun ca Gardenia, dar nici de trecut cu vederea, măcar pentru că subiectul este unul de actualitate și care ne privește pe toți: ce facem cu dramele copilăriei și cum le convertim în surse pentru viitoare experiențe valoroase?

PENTRU BINELE TĂU

de Pier Lorenzo Pisano

Traducerea: Florin Galis

Cu: Cezar Antal, Ioan Batinas, Catalina Mustata, Paula Niculiță, Simona Popescu, Eduard Trifa, Valcu Silvian

Regia: Zoltán Balázs (Ungaria)

Decorul: Constantin Ciubotariu

Costumele: Andrada Chiriac

Muzica și sound design: Cezar Antal

Spectacolul PENTRU BINELE TĂU este produs în cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, ediția a treia, co-finanțat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene 2017-2020.