Librairie Kyralina – l’histoire d’une passion/ povestea unei pasiuni

 

NB : Varianta în limba română este disponibilă pe aceeași pagină, în continuarea celei în limba franceză. Dat fiind că interviul s-a desfășurat în limba franceză, am ales să păstrăm o atare ordine, oferind o traducere a acestuia, în limba română. Lectură plăcută!

 

La littérature, c’est une passion. Être libraire, c’est une passion, aussi. Pour moi, la littérature française a été depuis longtemps une connexion bien forte avec un monde particulièrement spécial, une liaison que j’ai partagée avec des gens qui me sont devenus une vraie famille française. Arrivé à Bucarest, j’ai éprouvé toute une révélation culturelle à l’occasion de ma première visite chez Kyralina, la seule librairie française du pays.

Non seulement la sélection des livres est admirablement présentée, mais que les libraires de Kyralina sont de vrais porteurs de la culture française, caractérisés par un humanisme qui dépasse, presque, le rationnel. On a discuté avec Valentine Gigaudaut – directrice de la librairie Kyralina –  et on est heureux qu’on puisse vous apporter un entretien si complexe et si intéressant :

 

 

Bonjour! Tout d’abord, je dois vous remercier d’avoir accepté de vous adresser aux lecteurs de BookHub et pas uniquement. On a vraiment apprécié l’événement consacré au quatrième anniversaire de votre librairie (d’ailleurs, on a écrit sur ce sujet ici : https://bookhub.ro/librarie-francaise-kyralina-la-cea-de-a-patra-aniversare-a-son-quatrieme-anniversaire/ )  et je vous saurais bon gré de nous apporter des informations supplémentaires concernant votre activité. Donc, pour ne pas s’éloigner tout cela a débuté comment?

 

Alors, je ne sais pas là, au début, la librairie est née il y a quatre ans et ce sont deux personnes – Sidonie Mézaize et Bruno Ménat  – qui se sont associés pour créer la Librairie. Sidonie Mézaize, à l’époque, était en charge du bureau du livre à l’Institut Français et, donc elle avait l’occasion de travailler avec tout le secteur du livre francophone. Elle était partie du constat qu’il manquait une Librairie Française en Roumanie. Auparavant, il y avait déjà eu quelques librairies qui avaient été créées, mais cela n’avait pas fonctionné.

 

J’ai observé samedi passé beaucoup de gens francophones et francophiles et cela ne peut que m’enchanter. Une petite France littéraire à Bucarest, c’est quelque chose d’extraordinaire. Quant à l’activité de jour à jour, qu’est-ce qui vous motive, vous l’équipe de Kyralina ? Je parle du côté moral, évidemment.

 

Ce qui est sûr, c’est que la motivation n’est pas l’argent. Et bien, tout simplement, on offre un service que personne d’autre ne fait en Roumanie et que pour tous les amoureux de la langue française et de la littérature française, de tous les âges, puisqu’on a un nombre de clients très important dans le secteur jeunesse et, bien, on est là pour eux, pour leur proposer  la diversité éditoriale française. On essaie de proposer de la nouveauté, mais aussi des classiques pour tous les âges, pour tous les goûts de lecture, même des choses qui sont un petit peu chères et peut-être que nous ne les vendons pas. Mais, on le fait dans l’objectif de satisfaire la curiosité ou d’attiser la curiosité de nos clients.

 

Comme on peut bien observer, des écrivains samedi passé Frédéric Richaud dont le dernier livre est sorti cette année aux Cherche Midi, le 27  prochain François-Henri Désérable avec son « Évariste » paru récemment à Gallimard, mais aussi des chanteurs ou de noms importants de la culture française en général sont invités chez Kyralina. Maintenant, je ne peux m’empêcher de vous avouer le fait que le nom de Pascal Bruckner me vient spontanément à l’esprit. Quelles sont les réactions lorsqu’ils sont invités en Roumanie et comment procédez-vous ? Y a un secret, j’en suis sûr!

 

Alors, le secret ce qu’on le fait jamais seul. Notre anniversaire est un des rares événements où on procède seul. C’est exactement nous qui avons décidé le programme. Pour tous les autres événements de l’année à la librairie, on le fait toujours avec une autre institution, qui est souvent beaucoup plus riche que nous. D’ailleurs, que ce soit la Belgique, la Suisse, le Canada, les pays arabes, francophones et bien sûr la France, à chaque fois qu’il y a un écrivain, quelqu’un du monde des lettres qui est en Roumanie, et bien, si le programme lui permet, on essaie de monter une rencontre avec le public et, donc, notre secret c’est d’avoir des alliés.

 

 

Comment faites-vous pour vous renseigner et apporter à Bucarest la crème de la crème des ouvrages français, compte tenu de la sélection extrêmement variée, quel que soit le domaine d’intérêt?

Ah, c’est une vraie question et c’est une question difficile. On procède de deux façons : on regarde les catalogues, on a aussi des représentants, on regarde ce qui circule et on se dit «Ça va plaire à nos clients ! ». Donc, ça c’est la première chose – regarder ce qui existe et voir ce qu’on va recommander. Et aussi notre façon procédée, c’est écouter nos clients – la moitié de notre chiffre d’affaires est là comme un client – écouter nos clients, voir ce qui les intéresse et commander. Et c’est vrai qu’il nous arrive d’avoir des livres qui sont des commandes-client et quand ils arrivent on se dit « Oh, c’est vraiment très chouette ! ». On va alors commander par librairie et on va trouver des lecteurs pour ce livre. Soit en amont, soit en aval, on trouve… et c’est vrai que la question financière est pour nous très importante, c’est-à-dire : même si un livre est formidable, s’il est trop cher, peut-être qu’on ne le commandera pas.

 

Je vous invite de continuer notre discussion en vous demandant quelques recommandations littéraires en français. Je parle de nouvelles parutions, mais aussi de livres avec lesquels vous maintenez encore une liaison étroite.

 

Des livres avec lesquels on maintient encore des liaisons étroites, ils sont énormes, il y a beaucoup de choix aussi personnels de la part de nous, les libraires. Je parle de nous, Elena et moi, qui sommes ici. Alors, c’est vrai que concernant le début de votre question, c’est une période très faste en ce moment parce que c’est la Rentrée Littéraire. Nous sommes en pleine période des sélections des prix Goncourt, prix Femina, le prix de l’Académie Française. On a de très grands noms de la littérature.

Vous souhaitez que je vous choisisse un ou deux livres qui, je pense, sont des belles choses de la Rentrée Littéraire..?

Alors, j’ai choisi deux types de sortie : une sortie en grand format. C’est parti de la sélection du Goncourt cette année. C’est un roman écrit par Leïla Slimani, c’est son deuxième roman. Ça s’appelle « Chanson douce ». La scène inaugurale de ce roman est vraiment glaçante, je peux la raconter. D’ailleurs c’une histoire d’une maman qui rentre un soir et qui retrouve ses enfants assassinés dans leur lit, avec la nounou, la dame qui s’occupe d’eux, qui tente de se suicider. Et, donc, de cette scène absolument horrible va toute l’histoire autour de cette famille qui est un peu l’histoire de cette femme qui a consacré toute sa vie à sa carrière. Tout ce roman va nous amener dans l’histoire de cette femme qu’on dit commune et parallèle à la fois et de nous expliquer ce drame. C’est vraiment très subtilement écrit, c’est très très beau. Pour moi, cela fait longtemps en tant que lectrice que j’avais pas eu un tel coup de cœur pour un livre. Et je suis très heureuse qu’il soit encore dans la sélection Goncourt cette année, qu’il soit allé dans la deuxième sélection et je pense que c’est un livre qui a de très belles choses.

 

Le deuxième roman que j’ai choisi, c’est un roman un petit peu plus ancien, mais je l’ai choisi parce qu’il vient de sortir en livre de poche. Donc, en France, un livre qui a eu à peu près huit à dix mille exemplaires a la possibilité d’arriver en livre de poche. Pour nous, les librairies, c’est très important parce que nous vendons essentiellement des livres de poche. Et, j’ai choisi « Le Royaume » d’Emmanuel Carrère. Ce livre est un livre unique. Emmanuel Carrère est écrivain, philosophe, cinéaste, donc il a une carrière artistique complète. En fait, dans ce livre, il nous amène dans les années où il s’est converti au catholicisme et où il a relu la Bible et finalement réécrit, pris des notes sur sa lecture de la Bible. Et c’est vraiment un voyage dans la foi, dans l’histoire de la chrétienté. C’est un livre extrêmement dense, extrêmement érudit, sans être prétentieux. C’est un livre pour tout le monde et, moi, c’est un livre dans lequel j’ai appris beaucoup de choses, où j’ai remis beaucoup de choses en perspective.  Je suis très heureuse qu’il soit enfin sorti en poche. Je crois que c’est un livre qu’il faut lire une fois dans sa vie.

 

Je voudrais vous montrer un troisième. Cela, pour moi, c’est un vrai coup de cœur, le livre qui s’appelle « Bucarest 77 Boulevard Dacia »  qui vient de sortir aux Éditions Humanitas. Il est sorti mardi ou mercredi la semaine dernière en roumain et il est sorti en français le 21 septembre. C’est très rare qu’il y ait un livre qui sorte à la fois en édition française et en édition roumaine. L’édition d’origine est l’édition française est c’est un livre qui est une commande pour le 80 ans anniversaire de l’Institut Français de Roumanie. Et ce livre est particulièrement touchant parce qu’il raconte l’intimité entre la France et la Roumanie. Il raconte une histoire de ces hommes qui ont des coups de cœur amicaux et qui finalement ont décidé de construire ensemble une relation qui est devenue une institution. Et c’est très touchant de voir que c’est à la fois une histoire des hommes et des femmes et c’est aussi l’histoire de Bucarest, parce qu’on retrace ici l’histoire du bâtiment du 70 Boulevard Dacia et on voit l’évolution de Bucarest à travers ce prisme de ce bâtiment. Et ce livre à plein de gars extrêmement touchants. Il commence par l’histoire de Victor. Victor est l’homme qui a gardé l’institut Français pendant la période communiste et pour plus de 20 ans, il n’est pas sorti de l’Institut Français. Il y a vécu jour et nuit. La femme lui apportait à manger tous les jours… Et c’est grâce à lui que l’Institut Français a été préservé. Et il y a un certain nombre d’hommes qui ont consacré leur vie à ce bâtiment, mais aussi à cette relation. C’est vraiment un livre extrêmement touchant.

 

Donc, on a déjà touché un sujet de maximum importance. Comme vous avez déjà précisé, on est en pleine Rentrée Littéraire Française. Alors qu’en Roumanie, la Rentrée est presque un sujet de second degré – pour ne pas vexer les éditeurs roumains – on sait déjà qu’en France tout le monde est ravi par cette période de l’année. Est-ce qu’on peut éprouver le même sentiment à Bucarest ? Y a-t-il un intérêt augmenté, cette période – ci ?

 

Oui, à la librairie on a une clientèle très diverse : on a des étudiants, on a des personnes âgées, on a des enfants, on a des Français, on a des Roumains, on a des gens des pays tiers. Dans toute cette diversité, la population de tous les milieux sociaux, effectivement nos clients savent que c’est une période où il y a beaucoup de nouveautés. Pour nous, en tant que librairie, c’est pas forcément le moment ; on va beaucoup les vendre, on va beaucoup les présenter, cela va donner des envies de lecture, peut-être. C’est pas forcément un achat impulsif. En tout cas, pour nous, c’est vraiment l’occasion d’avoir de grands projets et c’est vrai qu’on est aussi partenaire du choix roumain du Goncourt. Et ça aussi pour nous, c’est l’occasion : le 28 octobre nous invitons Tobie Nathan, qui est le choix du Goncourt roumain l’année dernière, qui vient en Roumanie. Il sera à la librairie le 28 octobre à 19h pour donner une conférence et le lendemain il va présider le choix du Goncourt roumain 2016, qui se fera au Lectorat français de l’Université de Bucarest. Donc, on a beaucoup d’événements littéraires et c’est vrai que cette Rentrée Littéraire, pour nous, c’est aussi l’occasion de créer des événements en terme de livre, des événements dans la librairie.

 

Alors, on pourrait dire que cette année-ci, avec plus de 650 titres, la Rentrée de 2016 s’annonce un vrai succès. Moi, je pense que c’est déjà un succès. J’ai envie de lire « Ma part de Gaulois » de Magyd Cherfi qui, malheureusement, est sorti déjà de la sélection Goncourt ou  « Écoutez nos défaites » de Laurent Gaudé, lauréat il y a quelques années… Enfin, comme on a déjà touché le sujet des prix littéraires on ne peut pas éviter celui du Prix Nobel de la Littérature. Visiblement, les réactions sont très diverses. Alors que l’écrivain roumain Mircea Cartarescu, par exemple, exprimait son étonnement profond sur sa page de Facebook, il y a d’autres qui ne contestent pas cette décision. Donc, d’après vous, en tant que simple lecteur pour ainsi dire,  comment décririez-vous le choix de l’Académie suédoise ? Vous vous y êtes attendue ? Aviez-vous un écrivain favori pour ce prix ? En plus, même si le prix de Patrick Modiano est encore trop récent pour s’attendre à un nouveau succès français, est-ce qu’il existe toujours, d’après votre expérience, des écrivains français qui pourraient un jour recevoir cette distinction, vu leur œuvre actuelle?

 

D’abord, j’ai été très surprise par le choix, évidemment. Moi j’ai trouvé que ce choix est à la fois culotté et aussi un coup de pied au monde de l’édition parce que choisir un Prix Nobel de Littérature qui n’est pas réellement un auteur édité par des éditeurs de livre, j’ai trouvé que c’était une démarche … Le Nobel, c’est comme le Goncourt, on sait très bien que derrière il y a des intérêts économiques. Je trouve ça très culotté d’avoir fait le choix de ne pas servir d’intérêt économique. Je pense que c’est un choix de leur part. Je pense qu’ils sont suffisamment intelligents pour le savoir. Après moi, j’ai pas d’avis sur la qualité littéraire d’écrire en anglais. Et il est vrai qu’en tant que Française, cette année on ne s’attendait pas que le Prix Nobel de Littérature soit français puisque, comme vous l’avez dit, la France a déjà eu un Prix Nobel très récemment et, donc, on pouvait pas prétendre à nouveau. Je pense, pour ma part, qu’il y a une littérature asiatique, une littérature coréenne, une littérature chinoise, de grands noms. Je pense que, effectivement, il y a dans cette littérature-là, des personnes qui auraient pu prétendre à avoir le Nobel. Probablement, chez les auteurs roumains, mais j’ai pas d’avis sur la question sur qui pourrait être nobélisable.

 

Maintenant, une question plutôt pratique. J’ai lu dans un article paru un 2012 à l’occasion de l’inauguration de Kyralina, sur la plate-forme en ligne « Le Petit Journal », que vous, je parle du projet de la librairie, bénéficiez d’une bourse de la Fondation Lagardère. Je pense qu’on est tous reconnaissants pour cela… En plus, le même article nous informait de vos desiderata, parmi lesquels figurait l’encouragement des  « traductions dans les deux sens » entre le français et le roumain. Est-ce que vous avez réussi à mettre en pratique cette noble idée ?

 

Concernant la traduction du français vers le roumain, à notre façon, on essaie de l’encourager. Alors, on n’essaie  jamais seul, on le fait avec le Bureau du Livre de l’Institut Français. On essaie du « speed-booking » à la librairie, c’est un concept inventé en Roumanie. Quand on a des auteurs et des illustrateurs jeunesse qui viennent, on invite les éditeurs roumains ici, à passer une soirée et les auteurs, les illustrateurs présentent leur travail aux éditeurs. Donc, que ces artistes désignent parce que finalement la production  d’un livre, c’est souvent un coup de cœur de la part d’un éditeur et de rencontrer l’auteur et que l’auteur raconte sa démarche à travers un livre peut susciter des livres qui sont des traductions. En fait, le chemin de traduction d’un livre roumain dans le français ou d’un livre français dans le roumain c’est un très, très bon chemin. Et la graine, ça met souvent plusieurs années à fleurir.

Donc, c’est un travail vraiment de longue haleine. On a fait il y a quelques semaines, on a régulièrement tous les mois en librairie – on anime, on coanime –  une émission en français sur Radio România Internațional, qui s’appelle « Le son des mots » et il est vrai qu’on essaie une émission sur la traduction du français vers le roumain et aussi du roumain vers le français. En tout cas, on a parlé cette problématique avec des traducteurs de renom. Nous, notre rôle là-dedans c’est de présenter des livres à des traducteurs parce qu’un éditeur peut avoir un coup de cœur, et puis avoir un traducteur qui puisse impulser la traduction d’un livre. Et, donc, nous, en tant que libraires, on montre la diversité éditoriale française et peut-être qu’on soutient à notre façon la rencontre entre un livre, un éditeur et peut-être, un jour, un lecteur d’une langue étrangère.

C’est formidable et à la fois on est bien impuissant, on est spectateur, acteur de cette chaîne… On est le contexte de cette traduction, on est le lieu et je pense qu’on a beaucoup de traducteurs actifs ou futurs. On a des étudiants de français et c’est vrai que pour soutenir une traduction il faut qu’il y ait des traducteurs formés et, bien, il faut que la qualité de l’enseignement de français en Roumanie reste de qualité. C’est comme ça qu’on va créer des générations des traducteurs.

 

Maintenant, je vous invite à mettre fin à cette discussion que j’ai aimée de tout mon cœur en vous proposant un exercice de mémoire. Racontez-nous quelques moments décisifs pour le développement de la librairie française et, pourquoi pas, présentez-nous comment vous imaginez l’avenir de Kyralina dans 5 ans, 10 ans.

 

Moi, je commence ma troisième année à la direction de la Librairie Kyralina. Je pense que l’événement le plus marquant est notre déménagement. On a déménagé la librairie exactement il y a un an et c’était une folie. Déménager la librairie, déménager des livres, déménager des étagères, ce n’est pas grand-chose. Mais déménager administrativement une entreprise en Roumanie c’est un coup de fou. Et ça, c’est pour moi un événement très marquant. J’ai été très surprise de l’adaptabilité de nos clients. Les gens nous ont suivis. Ça, c’était un événement marquant. Après, j’en ai plein d’autres : une entreprise qui la veille ou l’avant-veille de la fête pour les enfants nous demande 180 cadeaux pour des enfants de zéro à divers âges à diffuser dans toute la Roumanie. Elena et moi, on a passé une nuit à faire ça. Et des histoires comme ça, on en a plein!

Donc, finalement, nos meilleures histoires sont les histoires avec nos clients. Et ça, c’est des histoires qui ne se racontent pas trop, parce que, finalement c’est un des petits moments dans la vie, un petit moment dans la journée – on a conseillé un livre à un client, il l’a acheté parce qu’il nous fait confiance, il revient: «J’ai adoré», il nous demande encore un livre. Ça, c’est la vie à la librairie.

Et comment je vois la librairie dans 5 ou 10 ans – on pourrait doubler la surface, on pourrait, et ça c’est la chose avec laquelle on travaille, ouvrir des espaces dans d’autres librairies en Roumanie. On a commencé à démarcher, à collaborer avec des librairies roumaines qui sont à Iași ou Cluj ou Timisoara dans l’idée de développer des rayons en français, dans ces espaces. Nous, on sait qu’il y a des clients puisqu’on est la seule librairie française de Roumanie et que grâce au système de courrier on peut envoyer les livres dans toute la Roumanie. On sait qu’on a des clients dans toute la Roumanie.

Je pense que cela serait formidable qu’on puisse donner accès aux livres français ailleurs que dans nos murs, à Bucarest.

C’est vraiment une belle chose et ensuite peut-être qu’on pourrait encore s’agrandir d’ici en 5 ou 10 ans, mais pour l’instant, on est arrivé à une bonne taille pour nous, en terme de possibilités, de la capacité d’avoir le plus des titres possibles. On a fortement augmenté notre stock suite à notre déménagement puisqu’on a beaucoup plus de place et ça, cela fait partie vraiment de notre activité.

Plus on a de choix, plus on a la possibilité de satisfaire nos clients. Et, donc, d’avoir des clients heureux…

Librăria Kyralina – povestea unei pasiuni

Interviu cu Valentine Gigaudaut

 

Literatura este o pasiune. Să fii librar, este de asemenea o pasiune. Pentru mine, literatura franceză a fost, de mult timp, o conexiune foarte strânsă cu o lume specială, o legătură pe care am împărtășit-o cu persoane ce mi-au devenit o adevărată familie franceză. Ajuns la București, am resimțit o întreagă revelație culturală, cu ocazia primei mele vizite la Kyralina, singura librărie franceză din țară. Nu doar că selecția de cărți este foarte bine prezentată, dar librarii de la Kyralina sunt adevărați purtători ai culturii franceze, fiind de un umanism ce depășește, aproape, raționalul. Am discutat cu Valentine Gigaudaut, coordonatoare a librăriei Kyralina și suntem bucuroși că vă putem prezenta un interviu atât de complex și de atât de interesant:

 

Bună ziua! Înainte de toate, trebuie să vă mulțumesc că ați acceptat să vă adresați cititorilor BookHub și nu numai.  Ne-a plăcut mult de tot evenimentul organizat cu ocazia celei de-a patra aniversări a librăriei franceze (de altfel, am și scris despre aceasta, aici) și v-aș fi recunoscător să ne spuneți ceva mai multe detalii despre activitatea pe care o întreprindeți. Ca să nu ne îndepărtăm prea tare de subiect, ne-ați putea spune cum a început totul?

La început, librăria a fost creată de Sidonie Mézaize și Bruno Ménat, care au luat decizia de a face un parteneriat pentru a crea Librăria. La momentul respectiv, Sidonie Mézaize era responsabilă de biroul de carte al Institutului Francez, având astfel ocazia de a intra în contact cu tot sectorul de carte francofonă. Ea a plecat de la constatarea că lipsea o Librărie Franceză în România. Fuseseră câteva librării create înainte, însă fără să aibă prea mult succes.

 

Sâmbăta trecută am putut să văd la aniversare mulți oameni francofoni și francofili și nu pot decât să fiu bucuros că lucrurile se prezintă astfel. O părticică literară din Franța, la București, nu-i puțin lucru. Referitor la activitatea de zi cu zi, ce motivează întreaga echipă Kyralina? Evident că mă refer la partea spirituală.

Puteți să fiți siguri că motivația nu este una de natură financiară. Pe scurt, noi oferim o facilitate pe care nimeni altcineva nu o mai pune la dispoziție în întreagă Românie. Suntem aici pentru toți iubitorii limbii și literaturii franceze, de toate vârstele – trebuie să menționez că există un interes deosebit în ceea ce privește cărțile pentru copii și activitățile dedicate – având misiunea de a supune alegerilor fiecăruia diversitatea editorială franceză. Încercăm să propunem cărțile nou apărute, dar de asemenea clasici pentru toate vârstele, pentru toate gusturile, uneori chiar încercând cu lucruri ceva mai scumpe și pe care este posibil să nu reușim să le vindem. Dar, facem toate acestea având drept țel să satisfacem curiozitatea clienților noștri sau, de ce nu, să o alimentăm.

După cum putem se poate lesne observa, scriitori – sâmbăta trecută, Frédéric Richaud, căruia Cherche Midi i-a publicat anul acesta volumul cel mai recent, pe 27 octombrie François-Henri Désérable și romanul său « Évariste », apărut recent la Gallimard, dar de asemenea cântăreți și, în genere, nume importante ale culturii franceze sunt invitați, cu toții, la Kyralina. Ca să fiu sincer, nu pot să nu mă gândesc la Pascal Bruckner. Care sunt reacțiile atunci când cineva este invitat în România și cum procedați? Trebuie să fie un secret pe-acolo!

Secretul nostru este că nu procedăm niciodată singuri. Aniversarea noastră este unul din rarele momente când ne organizăm singuri, noi realizând programul de desfășurare. Pentru toate celelalte evenimente ce au loc în cursul anului, la librărie, apelăm la ajutorul unei instituții cu o putere financiară mult mai ridicată. Mă refer la ajutorul primit din partea Belgiei, a Elveției, a Canadei, a țărilor arabe francofone și, bineînțeles din partea Franței. Deci, de fiecare dată când un scriitor sau un om de litere se află în România și, în cazul fericit în care programul îi permite, încercăm să stabilim o întâlnire cu publicul, astfel că e important să avem aliații noștri culturali.

Cum reușiți să vă informați și să aduceți la București crema operelor franțuzești, dat fiind că indiferent de domeniu, ne lovim de o plajă de alegeri extrem de variată?

Ah, asta-i o întrebare bună Și e chiar dificil să răspund. Procedăm în două moduri: ne uităm peste cataloage, având, de asemenea, reprezentanți în spațiul francez, urmărim ce circulă și încercăm să găsim ceva care să ne facă exclamăm «Asta sigur o să le placă clienților noștri!». Deci, acesta este primul pas: să ne uităm peste ce există pe piață și să vedem ce putem recomanda. La fel de important este să ne ascultăm clienții. Totodată, vânzările reprezintă, un fel de client, spre care ne raportăm. Este vital să ne ascultăm clienții, să vedem ce îi interesează și să comandăm în cunoștință de cauză. Este la fel de adevărat că, de multe ori, atunci când facem o comandă specială și primim cartea ne spunem „Ah, e chiar super!” și comandăm mai multe, încercând să găsim cititori interesați. De bine, de rău, găsim, până la urmă, cititori… Și, nu în ultimul rând, e adevărat că prețul este extrem de important pentru noi.  Chiar dacă o carte este formidabilă, dacă este prea scumpă, este posibil să nu o comandăm.

 

Vă invit să continuăm rugându-vă să ne oferiți câteva recomandări de cărți în limba franceză. Mă refer atât la noile apariții, cât și la cărți față de care simțiți o legătură personală ceva mai deosebită.

Sunt enorm de multe cărți față de care mă simt atașată. Trebuie spus că multe dintre cărțile de aici sunt rezultatul unor alegeri personale ale noastre, mă refer la mine și la Elena și la munca noastră de librari. Așadar, este adevărat că în ce privește prima parte a întrebării, este o perioadă foarte bogată, dat fiind că ne aflăm în plină Rentrée Littéraire. Este totodată perioada de selecție a premiului Goncourt, a premiului Femina, dar și a premiului Academiei Franceze. Avem în librărie nume foarte mari ale literaturii franceze. Dacă doriți, aș putea să aleg câteva cărți lansate în această perioadă, pe care le consider chiar deosebite.

Așadar, am ales două tipuri de format: un format mare, o carte ce face parte din selecția pentru premiul Goncourt. Este al doilea roman scris de Leïla Slimani și se numește «Chanson douce».  Scena de debut a romanului este de-a dreptul înfiorătoare și aș putea să o povestesc. Este povestea unei mame ce vine acasă într-o seară, găsindu-și copiii asasinați în propriul lor pat de către dădaca, ce încerca, la rândul ei, să se sinucidă. În jurul acestei scene absolut terifiante se va derula povestea întregii familii, ce este, într-o oarecare măsură, povestea acestei femei ce și-a dedicat toată viața carierei. Întregul roman ne va purta în jurul acestei femei obișnuite și îndepărtate de viața de familie, încercând să ne explice drama ce s-a produs. Este scris într-o manieră foarte subtilă și e chiar un roman frumos. Personal, ca cititoare, a trecut ceva timp de cânt nu mi-a mai plăcut într-atât o carte. Sunt foarte fericită că se află, încă, în selecția pentru premiul Goncourt, că a ajuns până la a doua selecție, deci o carte ce are multe lucruri frumoase de oferit.

Al doilea roman pe care l-am ales este unul ceva mai vechi, dar l-am ales pentru că s-a lansat numai ce în format de buzunar. În Franța, atunci când o carte reușește să atingă 8000-10000 de exemplare vândute, are șansa de a fi lansată în format de buzunar, ceea ce este esențial pentru noi, ca librari, întrucât acestea prezintă un interes foarte mare, din partea clienților. Așadar, am ales «Le Royaume» de Emmanuel Carrère, o carte într-adevăr unică. Emmanuel Carrère este o personalitate cu o carieră artistică completă: scriitor, filosof, dar și cineast. În această carte, el ne aduce în anii în care s-a convertit la catolicism, în anii când a recitit Biblia, luând notițe și rescriindu-le ulterior. Vorbim de o călătorie în credință, în istoria creștinătății. Este o carte cu adevărat densă, erudită, fără să fie neapărat pretențioasă, fiind o carte pentru toată lumea. Pentru mine a fost o carte din care am avut multe de învățat, o carte care mi-a schimbat multe perspective. Sunt foarte mulțumită că a fost lansată în formatul acesta și cred că este o carte ce trebuie neapărat citită o dată în viață.

Aș dori să vă arăt o a treia carte, «Bucarest 70 Boulevard Dacia», lansată numai ce și la Humanitas, în limba română și care îmi place din tot sufletul. A apărut marțea sau miercurea trecută în română și în franceză pe 21 septembrie. Este foarte rară o astfel de situație, ca o carte să fie lansată atât în ediție franceză, cât și în ediție română. Ediția de origine este cea franceză, reprezentând o comandă a Institutului Francez din România cu ocazia celei de a 80-a aniversări. Iar aceasta este o carte plină de emoții, întrucât povestește relația de strânsă intimitate între Franța și România. Este prezentată povestea unor oameni ce s-au împrietenit într-atât încât s-au decis să construiască împreună o relație ce va fi devenit o instituție. Și este foarte emoționant să observi că este pe de-o parte istoria devenirii unui grup de prieteni, dar și istoria Bucureștiului. Pășind pe urmele devenirii Institutului Francez, din Bulevardul Dacia 77, vedem, de fapt, evoluția Bucureștiului. Iar cartea prezintă numeroase personaje al căror destin este foarte emoționant. Totul începe cu destinul lui Victor. Victor este cel care a păzit Institutul Francez în timpul perioadei comuniste și care, pentru mai bine de 20 de ani, nu l-a părăsit nici măcar o dată. A trăit acolo zi și noapte. Soția lui îi aducea de mâncare în fiecare zi… Și doar datorită lui Institutul a fost salvat. Există, deci, câțiva oameni ce și-au dedicat întreaga viață acestei instituții, dar și relației de prietenie franco-române. Este, așadar, o carte foarte tulburătoare.

Am atins, deci, un subiect de maximă importanță. După cum ați precizat deja, suntem în plină perioadă de Rentrée Littéraire în Franța. În timp ce în România Rentrée-ul este aproape un subiect de gradul al doilea – pentru a nu aduce atingere editorilor români – știm deja că în Franța toată lumea este vrăjită de această perioadă a anului. Se poate resimți același sentiment la București? Există un interes sporit față de literatură în această perioadă a anului?

Cert, librăria are o clientelă foarte diversă: avem studenți, persoane mai în vârstă, copii, francezi, români, dar și persoane din țările conexe. Din toată această diversitate de oameni din toate mediile sociale, trebuie spus că se cunoaște că este o perioadă plină de noutăți. Pentru noi, ca librărie, nu e neapărat un moment nemaivăzut: vindem ceva mai mult, organizăm mai des prezentări de carte și poate că oamenii își vor crea anumite preferințe personale pe care și-ar dori să le citească. Însă, nu ne confruntăm neapărat cu niște cumpărături nestăvilite. În orice caz, această perioadă este, pentru noi, momentul marilor proiecte, dovadă că suntem parteneri în procesul selecției românești a premiului Goncourt. Iar asta chiar e o ocazie specială: pe 28 octombrie l-am invitat pe Tobie Nathan, laureat al selecției Goncourt românești anul precedent, care va fi în România în această perioadă. Îl așteptăm la noi la librărie pe 28 octombrie, de la ora 19 pentru a susține o conferință, iar ziua următoare va prezida alegerea românească a premiului Goncourt, la Lectoratul Francez al Universității din București. Așadar, avem numeroase evenimente literare și este bine să menționăm că pentru noi, această perioadă reprezintă un moment cu adevărat prielnic, din punct de vedere organizatoric.

Așadar, am putea spune că în acest an, cuprinzând peste 650 de titluri, Rentrée Littéraire-ul se anunță ca fiind un succes deplin. Personal, îl privesc deja ca pe un succes. De-abia aștept să citesc « Ma part de Gaulois » de Magyd Cherfi, care, din păcate, a fost deja eliminată din selecția pentru Goncourt sau «Écoutez nos défaites», laureat al prestigiosului premiu, ceva ani în urmă… În fine, după cum am atins un subiect extrem de fierbinte, nu putem să evităm să aducem în discuție Premiul Nobel pentru Literatură. Evident, reacțiile sunt foarte diverse. În timp ce scriitorul român Mircea Cărtărescu, spre exemplu, își exprima uimirea profundă față de o atare alegere, pe pagina sa de Facebook, alte nume importante evită să conteste această decizie. Dar pentru dumneavoastră, din postura de simplu cititor, cum ați descrie această alegere a Academiei suedeze? Vă așteptați la o asemenea turnură? Aveați un scriitor favorit? Și, în plus, chiar dacă premiul lui Patrick Modiano ne împiedică să sperăm prea curând la un nou succes francez, ce alți scriitori francezi credeți că ar avea o șansă ca, într-o zi, să primească această distincție, ținând cont de opera lor actuală?

Înainte de toate, am fost extrem de surprinsă, evident. După mine, a fost o alegere cumva exagerată, dar și o piedică pusă lumii editurilor pentru că alegerea unui Premiu Nobel pentru Literatură a unui autor care nu este cu adevărat editat sau publicat, este o alegere… Nobelul, asemenea Goncourtului, implică anumite interese economice și mi se pare nepotrivit să se evite ca acesta să nu servească și aceste interese mai pragmatice. Cred că este, până la urmă, o alegere pe care au făcut-o în deplină cunoștință de cauză. Sunt suficient de inteligenți ca să cunoască acest aspect. Personal, nu am o opinie avizată privind calitatea scriituri în limba engleză. Și este deopotrivă adevărat că, făcând raportare la identitatea mea franceză, nu mă așteptam ca Premiul Nobel pentru Literatură să fie decernat unui francez, întrucât, așa cum ați spus deja, avem unul primit foarte recent și nu putem încă pretinde altul.  Cred, în ceea ce mă privește, că există o literatură asiatică, o literatură coreeană, una chineză, și multe nume importante. Efectiv, în tot acest univers literar existau persoane care ar fi putut pretinde cu brio să primească Nobelul. Probabil și din rândul scriitorilor români, dar nu am cunoștință exactă de cine ar fi putut fi nobelizabil.

Trecem, acum, la o întrebare ceva mai practică. Am citit într-un articol publicat în 2012 pe site-ul «Le Petit Journal», cu ocazia inaugurării Librăriei Kyralina, că beneficiați, vorbesc de proiectul librăriei, de o bursă oferită de Fundația Lagardère, pentru care cred că suntem cu toții recunoscători… În plus, respectivul articol ne informa despre țelurile propuse, printre care figura și „încurajarea traducerii în ambele sensuri”, între franceză și română. Ați reușit să puneți în practică această nobilă idee?

În ceea ce privește traducerea din franceză în română, încercăm să o încurajăm, atât cât putem. Bineînțeles că nu suntem niciodată singuri, proiectele fiind derulate împreună cu Biroul de Carte al Institutului Francez. Încercăm să practicăm un concept, de altfel inventat chiar în România, ce se numește „speed-booking”.  Atunci când avem în vizită autori și ilustratori pentru copii, invităm editorii români la noi, pentru ca toți să petreacă o seară împreună, având ocazia ca munca lor să ajungă sub ochii editorilor. Deci, este important ca acești artiști să aibă în minte un oarecare concept, întrucât, de multe ori, producerea efectivă a unei cărți este rezultatul unei preferințe personale ale unui editor și, totodată, este important să existe întâlni ale unor autori care să își prezinte propria muncă, toate acestea putând conduce la noi cărți, la traduceri. În fapt, drumul traducerii unei cărți din română în franceză sau din franceză în română este unul foarte prielnic. Iar roadele se vor vedea în timp.

Vorbim, așadar, de o muncă de lungă durată. Spre exemplu, am realizat, acum câteva săptămâni, o emisiune pe care o găzduim frecvent la noi în librărie – „Sunetul cuvintelor” pe Radio România Internațional și trebuie să spun că încercăm să facem o emisiune privind traducerea din franceză în română și invers. În orice caz, am vorbit despre acest subiect cu traducători de renume… Iar nouă ne revine rolul de a prezenta cărțile traducătorilor, întrucât un editor poate avea o anumită preferință, iar mai apoi poate fi pe aceeași lungime de undă cu un traducător, care poate conduce mai departe traducerea respectivei cărți. Pe scurt, noi, ca librari, avem misiunea de a prezenta diversitatea editorială franceză și susținem, atât cât putem, întâlnirea dintre o carte, un editor și, sperăm ca într-o zi, și un cititor vorbind o limbă străină.

Este ceva formidabil, dar suntem totodată destul de neputincioși, suntem spectatori, actori, ai acestui lanț… Noi reprezentăm contextul traducerii, noi suntem locul și cred că avem destul de mulți traducători activi sau viitori. Avem studenți ce întreprind cursuri de limbă franceză și este de importanță vitală ca pentru a susține o traducere, să existe traducători bine formați. Trebuie ca învățarea limbii franceze, în România, să rămână de calitate. Doar așa vom crea noi generații de traducători.

 

Acum, v-aș invita să încheiem această discuție, care mi-a plăcut din tot sufletul, propunându-vă un exercițiu de memorie. Povestiți-ne câteva dintre momentele decisive din parcursul dezvoltării librăriei franceze și, de ce nu, spuneți-ne cum vedeți viitorul Kyralinei peste 5 sau 10 ani.

În ceea ce mă privește, îmi încep cel de-al treilea an la conducerea Librăriei Kyralina. Cred că evenimentul cel mai marcant a fost mutarea noastră. Ne-am mutat exact acum un an și a fost o nebunie. Să muți librăria, cărțile, etajerele, nu e mare lucru, însă să muți administrativ o societate, în România, e o probă de foc. Iar tot acest proces este, pentru mine, un eveniment marcant. Am fost foarte surprinsă de capacitatea de adaptare a clienților noștri; oamenii ne-au urmat. Acesta a fost, deci, un eveniment important, dar mai avem multe altele: o companie care, cu o zi sau două înainte de o aniversare dedicată copiilor ne-a cerut 180 de cadouri pentru copii, de vârste foarte diverse, începând chiar cu nou-născuți. Elena și cu mine, am avut o noapte de foc să ducem la bun final comanda. Și astfel de momente, mai avem multe altele!

Deci, pentru a concluziona, cele mai frumoase povești sunt cele alături de clienții noștri. Iar acestea sunt momente care nu trebuie povestite prea mult pentru că sunt acele mici momente ale vieții, acele momente scurte dintr-o zi când sfătuiești un client să cumpere o carte, el o cumpără, căci are încredere în noi, iar acesta revine spunându-ne „Mi-a plăcut la nebunie!” și cerând încă o carte. Cam așa este viața la librărie.

Și cum văd librăria în 5 sau 10 ani – am putea să dublăm suprafața și am putea deschide spații în alte librării din România. Am început deja să demarăm acest proiect, să colaborăm cu alte librării românești din Iași, Cluj sau Timișoara, având ca idee să deschidem secțiuni de carte franceză, în spațiile respective. Întrucât suntem singura librărie franceză, știm că există clienți în toată România și datorită sistemului de curierat, putem ajunge la toți cei doritori.

Cred, de asemenea, că ar fi formidabil să putem oferi acces la cărțile noastre, la București, și în alte spații, decât sediul librăriei. Ar fi un lucru tare frumos și poate că vom mai reuși să creștem, dar pentru moment, suntem la dimensiunea ideală, ținând cont de posibilitățile noastre și de capacitatea de a avea cât mai multe titluri posibile. Am crescut cu mult stock-ul nostru, ca rezultat al mutării într-un spațiu mai mare și tot acest proces face parte, pe bună dreptate, din activitatea noastră de librari.

Cu cât avem mai multe cărți dintre care să se poată alege, cu atât avem o șansă mai mare să împlinim dorințele clienților. Și, deci, să avem clienți fericiți…