„Istoria terorismului. De la asirieni la jihadiști” de Randall D. Law

Probabil că nu există locuitor al lumii democratice (şi nu numai) care să poată ignora în acest moment al istoriei fenomenul terorismului. Eficient, mediatizat, evenimenţial, exploziv, ubicuu, polimorf, ameninţător, terorismul nu trebuie să ne vizeze direct pentru a deveni o prezenţă aproape obsesivă în minţile noastre. Având un asemenea potenţial agresiv, fenomenul terorismului naşte, în mod evident, reacţii dintre cele mai diverse şi este explicat prin teorii, mai mult sau mai puţin credibile, mai mult sau mai puţin informate. Tocmai de aceea, lucrarea lui Randall D. Law se poate dovedi instructivă şi interesantă pentru o categorie largă de cititori. Lucrarea reuşeşte multe fără să-şi propună neapărat s-o facă. Autorul mărturiseşte că ideea de a scrie lucrarea i-a venit în momentul în care a constatat că nu are prea multe istorii cronologice ale terorismului pe care să le poată recomanda studenţilor. Aşadar, criteriul cronologic este primul accesat în volum. Relatarea este accesibilă, riguroasă, fără a fi aridă, cuprinzătoare, chiar dacă nu exhaustivă. Este demnă de remarcat (sau poate în primul rând demnă de remarcat) meditaţia teoretică asupra specificului actului terorist, structurii ascunse în spatele polimorfismului dezolant şi neliniştitor al crimelor teroriste de ieri şi de azi.

Astfel, pentru Law, căutarea unei definiţii unice şi infailibile a terorismului este un demers riscant şi posibil neconcludent. Acestei prezumtiv himerice căutări autorul îi preferă o strategie multidirecţională, deschizând simultan piste complementare de cercetare. Prima direcţie este operaţională; din acest punct de vedere, terorismul este un ansamblu de acte legate printr-un instrumentar comun: „o listă de obiceiuri, tactici şi metode.” O astfel de abordare, ne spune autorul, „ne ajută să identificăm tacticile şi influenţa dezvoltării tehnologiei, deşi ar putea să nu reuşească să diferenţieze terorismul de alte forme de violenţă, cum ar fi crimele, războiul şi lupta de gherilă.” O a doua abordare tratează terorismul ca „teatru al violenţei”, care se bazează în primul rând, pe „simbolism şi provocare”. Acest fel de a ne apropia de terorism evidenţiază rolul ideologiei , deşi, avertizează Randall, terorismul însuşi nu este o ideologie. Nu există terorism de dragul terorismului şi, chiar dacă adeseori cei care comit crimele sunt dezaxaţi şi sociopaţi, arhitecţii actelor de terorism sunt arareori aşa: „de pildă, soldaţii simpli din al-Qaida cred că actele lor sunt sacre, în vreme ce şefii lor sunt mult mai calculaţi.” În fine, cea de-a treia cale de cercetare priveşte transformarea semantică a termenului „terorism” de-a lungul veacurilor. Din acest punct de vedere, „cuvântul nu are altă semnificaţie decât cea care i-a fost atribuită.”

Înarmat cu acest aparat nereducţionist, Law reuşeşte să facă inteligibile fenomene extrem de diverse şi deconcertant de polimorfe. Pentru că, întrucât este dependent în mod critic de contextele istorice, psihologice şi chiar geografice, actele de terorism sunt cât se poate de diferite.

Nu este ignorat nici efortul conex al contraterorismului, dublând mereu terorismul şi părând, în special în ultimul deceniu, să fie mereu cu un pas în urmă. Tocmai pentru că exploatează evenimenţialul, eruptivul, neaşteptatul, terorismul este greu de stăpânit printr-un efort de planificare şi prevenţie exclusiv raţional. Tabloul lumii contemporane este complicat. Deşi terorismul actual este în primul rând religios, Law nu uită să ne reamintească că virtualmente toate ideologiile şi orientările doctrinare s-au folosit de-a lungul timpului de acte teroriste. «Terorismul, ne spune istoricul, „este o armă la îndemâna tuturor radicalilor.”» Terorismul modern este, structural, tot violenţă bazată pe simbolism şi provocare. Dar tocmai multiplicarea posibilităţilor de producere simbolică şi eficienţa inumană a mijloacelor moderne de comunicare pot face terorismul tot mai tentant pentru radicalii obositor de numeroaselor cauze ale lumii de azi. Rămânând vechi, terorismul a evoluat la nivelul mijloacelor de realizare şi nu numai. Printre elementele de noutate ale terorismului modern, Law aminteşte accentuarea propagandei prin fapte, selectarea unor victime simbolice şi aleatorii, utilizarea tehnologiilor armate şi media pentru a amplifica şi a disemina mai eficace mesajele, precum şi apariţia terorismului sinucigaş în anii `80 ai secolului trecut. Nu în ultimul rând, autorul sesizează dureroasa dilemă a societăţilor democratice de azi în care, aproape de fiecare dată, măsurile anti- şi contrateroriste slăbesc şi pun în discuţie practicile şi dezideratele axiologice ale democraţiei.

Bucurându-se de o elegantă şi intuitivă prefaţă semnată de Teodor Baconschi, volumul lui Law este o apariţie salutară şi utilă în spaţiul editorial de la noi, o carte care ar putea avea ceva de zis tuturor celor preocupaţi să înţeleagă ceva din originea, parcursul si avatarurile istorice ale terorismului. Adresându-se atât specialiştilor cât şi publicului larg, volumul are ceva din tensiunea unui thriller şi din respiraţia largă a sintezelor de calitate, care clarifică şi informează deopotrivă.

Editura: Corint