„Înfrângerea gândirii” de Alain Finkielkraut

Într-o manieră destul de asemănătoare lui G. Steiner (vezi „În castelul lui Barbă Albastră”), Alain Filkienkraut repune în discuție criza culturală a omului postmodern. Evidențiază etapele premergătoare decadenței explicându-le prin prisma conjuncturii istorice generatoare. Autorul distinge astfel două procese complexe care au pus bazele polimorfismului cultural actual: căderea din universalitate și diversificarea egalitară, iar analiza sa conduce la o prognoză mai sumbră ca a lui Steiner. Pornind de la Herder și noțiunea de Volksgeist din 1774, trecându-ne prin traumatismele Războiul de șapte ani, Revoluției Franceze și Războaielor Napoleoniene, Finkielkraut explică frustrările națiunii germane și dorința acesteia de a-și reda mândria ființei sale, de a-și despăgubi umilința prin exaltarea identității naționale. Apariția romanticilor germani, iar apoi prin mimetism, a tradiționalismului francez ca reacțiune la „despotismul” revoluționar, pun ambele bazele declinului. Conceptul de cultură coboară din universalitate pentru a fi imersat în humusul local.

„Scriitorii prezenți și trecuți sunt înrolați sub steagul națiunii lor, patria lui Montaigne se ridică împotriva patriei lui Kant”,

iar un Goethe nu este suficient pentru a reînnoda legătura cu tradiția metafizică. Apoi, în 1951, Claude Levi-Strauss, face un text la cererea UNESCO intitulat „Race et histoire”, valoarea operațională a ideii de rasă trebuia abolită pentru a nu repeta atrocitățile celui de-al II-lea Război Mondial. Totuși etnologul ține să evidențieze și păcatul Iluminismului:

„Tentația de a plasa comunitățile umane pe o scară de valori al cărei vârf îl ocupi tu însuți este științific la fel de falsă și la fel de vătămătoare ca divizarea speciei umane în entități anatomo-fiziologice închise.”

„Balena occidentală” urma să redea libertatea popoarelor subjugate și să recunoască echivalența de cultură. Acceptând diversitatea se decretează moartea Omului în numele omului diferit. Relativizarea valorilor a făcut ca termenul prin definiție imuabil să devină flexibil și atotcuprinzător pentru a satisface necesitățile omului democratic. Eclectismul cultural pe care-l trăim la un moment dat permite coexistența unui

„Flaubert alături de romanele, serialele de televiziune și de filmele dulcege cu care se îmbată întrupările contemporane ale Emmei Bovary.”

Hedonismul consumator și globalizarea au îngenuncheat Cultura. Superioritatea vieții întru gândire a fost redusă de divertisment. Într-o societate însetată de tinerețe fără bătrânețe clipul TV a învins conversația. Mai rămâne întrebarea: Shakespeare sau Louboutin?

Editura: Humanitas