„Pallady. Ulise legat de catarg” – Despre artă sau libertatea prin artă

Biografia romanțată a lui Theodor Pallady, scrisă de Anca Vieru, este asemenea unui tablou, în culori calde și reci, în nuanțe și umbre. De la debutul său, pictorul nu dorește înregimentarea, alinierea la standarde și mode, ci dorește arta, pictura, lumea enigmatică a culorilor, ceea ce duce, fără întârziere, la contestarea talentului și consistenței creației palladiene. Plecat din Iași la Paris, Toto, cum i se spunea în familie, păstrează intact în memorie și suflet prospețimea artei pure, actului creativ liber. Caută maeștri, participă la expoziții în țară și în metropola franceză, frecventează dineuri, refuză premii, dar artistul crează numai în singurătate, departe de ochii societății. Natură moartă, portrete, peisaje, toate cu o virulență, care avea să devină amprenta identitară a lui Pallady: neînțelesul, pictura care dă de gândit, în care te vezi și te pierzi, din care înțelegi totul sau nimic.

Pictura trăiește prin ea însăși, le spunea elevilor la atelier. În arte nu există subiect. Un tablou nu este o operă de artă dacă nu ascunde darurile ce determină pictura frumoasă: proporții la volumelor, ale clarului și obscurului, culoare, meșteșug misterios sau vizibil.

Purtat de timp și istorie, Pallady revenea în țară, pentru o expoziție la Ateneul Român, chiar la debutul celei de-a doua conflagrații mondiale, drum ce avea să fie fără întoarcere, revenirea definitivă acasă. Pe Academiei, în iureșul bombardamentelor și agitației bulevardiere, Pallady continuă să creeze, să scrie scrisori cu melancolie către Franța, să creadă că viața măruntă, scurtă a unui fluture abia ieșit din cocon rămâne veșnică atunci când devine personaj, într-un tablou.

Flâneur sau înrădăcinat, iubit, apreciat sau contestat, Theodor Pallady a rămas, într-adevăr, un Ulise legat de catarg, din cauza timpului în care i-a fost dat să trăiască.

Prin fereastra deschisă intra lumina lunii și lăsa dungi sidefii pe perete. Și o briză ușoară, care i-a adus un gând la fel de ușor. Cum e să pictezi vântul. Cum pictezi adiere care dispare. Cum pictezi suflarea care dispare. Sub un cer de perlă zbura un fluture portocaliu.

Pallady. Ulise legat de catarg de Anca Vieru