Despre Zvâc, debutul literar al lui Victor Fală

Deschid Zvâc, l-am găsit pe Miller în prefața, mi-a sunat tentant:

Dacă vorbesc în limbajul viziunii mele unice, nimeni nu mă va înțelege; cel mai colosal edificiu poate fi înălțat, rămânând totuși invizibil. Mă obsedează acest gând. La ce-ar folosi să clădești un templu invizibil?

Am luat Zvâc cu mine la o cafea, mă gândeam că 64 de pagini ar fi cât o conversație spumoasă cu cineva… Apoi, fără să vreau m-am trezit la intersecția unor străzi: Odessa, Golebiowska și Coca, începusem mica mea călătorie imaginară printr-un Chișinău pestriț și obosit. Pe strada Odessa am dat de молочный мальчик: În casa de ospăț… dragostea era steagul fluturat peste mine….găsesc un scris cald, erotic, senzual, aproape ca în filmele lui Noe, doar că nu va exista niciodată un copil pe care să-l cheme Gaspar.

Poposind la Hurducăita ușurătate a ființei m-am gândit la toate piețele, gările, autobuzele în care oamenii sunt obiecte neidentificate cu telefoane în mână, iar tot ce știu ei din Kundera e doar o bucată de titlu extrem de uzat, sau nici măcar atât. La pagina 13 zăresc ograda lui BAS, regăsesc un Abraxas proiectat în vis și mă gândesc cum proza naște poezia.

Mă las condusă mai departe de ritmul lui Victor, pe străzi cunosc femei care ademenesc, care îl prind în mreje asemenea unor femei-păianjen. Femeia iubită, femeia marină, femeia prostuță și…

(…) Am fost urcați în taxiuri:

Eu și Alta spre cămin,

iar șase pitici cucereau Chișinăul,

gângurind în patru labe după

o tură prin Telecentru.

Distanța dintre Ciocana și Centru e

Exact de două degete-nfipte,

Două guri unite ce fac să…

Mai facem odată cercul,

Uroborâși.

Am trăit patru ani deasupra ei,

cu două etaje.

Două destine separate

de uși cu gratii, de să ți-o arăți printre ele

și-atât(…)

În călătoria mea scurtă de 64 de pagini văd înghesuită o întreagă literatură: Roth, Pessoa, Finkielkraut, Steiner și am zâmbit la idea de a merge acasă să îmi stivuiesc cărțile din propria bibliotecă conform primelor versuri de la pagina 55,

…une copie conforme…

Zvâc e un debut bun zic eu, care nu poate fi trecut cu vederea, care are în spate o voce, un ritm care seduce cititorul. Îl văd ca pe ceva închegat, rotund, care nu necesită adăugiri, doar continuări.

E curios cum prin aceasta carte plină de străzi autorul își caută și găsește, părerea mea, un început de drum destoinic în literatură.

Mutuali și binedispuși.

Șarmanți și vii pe dinafară.

Știuți de veacuri și totuși presupuși.

Întregi dar, aparent, distruși

stăm la distanțe rezonabile,

neascultându-ne cu adevărat.

Ne futem cu nădejde și elan,

iar când vorbim de dragoste,

vorbim în șoaptă.

Mâncăm bine.

Uite ce culoare,

Ce accent,

Ce…

(Apă millerală, pag. 28)