Recent, a apărut la Editura Seneca Literatura la feminin (o antologie), coordonatoare: Adina Dinițoiu și Anastasia Staicu.
Cele 18 scriitoare prezente în antologie sunt, în ordine alfabetică: Gabriela Adameșteanu, Ioana Bâldea Constantinescu, Dorica Boltașu, Ruxandra Cesereanu, Adina Dinițoiu, Ohara Donovetsky, Marina Dumitrescu, Alina Gherasim, Serenela Ghițeanu, Anca Goja, Rodica Grigore, Andreea Micu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Simona Preda, Dumitrița Stoica, Monica Șerban, Liliana Ursu.
E complicat să aduni într-un singur volum 18 voci, 18 scriitoare, fără ca această reunire să pară forțată sau aleatorie. Literatura la feminin (o antologie) este o carte unitară, cu structură și marcată de o diversitate care face bine întregului. Fără să risc prea mult, recomand antologia și celor care-și propun să elaboreze studii academice pe tema literaturii la feminin – cărți scrise de scriitoare, cărți scrise de feministe, cărți care tratează feminismul etc.
Adina Dinițoiu, una dintre cele două coordonatoare ale antologiei, a găsit timpul necesar ca să ne răspundă la câteva întrebări. Ce-a ieșit, citiți mai jos! 🙂
***
În ultimii ani, poate pentru că pandemia ne-a dat voie să reflectăm mai mult la cine suntem, în România au apărut multe cărți care ating tema feminismului: studii de specialitate, literatură feministă (proză sau poezie). Cartea apărută recent la Editura Seneca este o antologie de „literatură la feminin”. De ce o antologie?
„Literatura la feminin” este numele unei rubrici de pe Literomania – platforma pe care o coordonez, din 2017, împreună cu Raul Popescu (ea funcționează ca o revistă literară săptămânală în versiune online) – și care a propus, de-a lungul celor cinci ani de existență a platformei, o serie de texte literare semnate de scriitoare femei. O bună parte dintre texte au apărut pe Literomania, altele sunt inedite (scrise special pentru antologie), iar câteva au apărut inițial în altă parte (online sau pe hârtie).
Volumul de față pleacă, așadar, de la rubrica de pe Literomania. El conține nume consacrate și nume mai puțin cunoscute, dar toate foarte bune. E vorba de o radiografie și nu de o carte militantă, o radiografie a literaturii feminine, și nu o carte feministă. E vorba de un grup de voci care se impun mai puternic împreună, într-o antologie. Dar e drept că feminismul este, într-adevăr, în vogă în ultimul timp, în România și nu numai. În acest context mai general, cred că e o idee bună să propui o antologie de literatură „la feminin”, o radiografie, pe alocuri polemică, a literaturii contemporane scrise de autoare femei, cu temele, obsesiile, stilurile lor specifice.
Pentru Literomania, Literatura la feminin (o antologie) (Ed. Seneca, 2021) este a doua antologie (după Nume de cod: Flash fiction. Antologie Literomania de proză scurtă, Ed. Paralela 45, 2019) – o antologie aniversară, dat fiind că Literomania a împlinit, în ianuarie, 5 ani de existență.
Crezi că literatura feministă trebuie scrisă exclusiv de femei? Ar fi putut să intre pe lista autoarelor care au contribuit la acest volum și un nume de scriitor?
În principiu, nu cred că literatura feministă trebuie scrisă exclusiv de femei – deși ele trăiesc ceea ce numim experiența feminină de viață, biologică și culturală. Aici trebuie să precizez încă o dată: antologia Literatura la feminin nu este una feministă, nu e militantă, poate doar polemică uneori. E o antologie realizată pe criterii de valoare literară: am selectat texte pe care le consider foarte bune din punct de vedere literar și estetic, aparținând unor scriitoare de vârste diferite, pentru o cât mai mare diversitate. Ele reprezintă – într-o ediție pe hârtie – o rubrică de revistă online ce-și propune să schițeze o radiografie a literaturii contemporane scrise de autoare femei; în acest context, nu cred că un nume de scriitor și-ar fi găsit locul în paginile ei.
Adina Dinițoiu
Confesiune, eseu și proză scurtă sunt cele trei părți ale volumului. Asta denotă o mare grijă pentru alcătuirea volumului ca atare. Când a apărut ideea antologiei și care a fost drumul de la idee la apariție editorială?
Ideea antologiei ne-a venit – mie și Anastasiei Staicu, directorul editorial al Editurii Seneca – în primăvară, în 2021, în contextul mai larg al tematicilor feminine și feministe care atrăgeau atenția în spațiul public românesc și nu numai. Am vrut să arătăm în special că literatura scrisă de autoare femei este foarte bună și bine reprezentată la noi de către autoare aparținând unor generații foarte diferite – de la nume foarte cunoscute până la altele mai puțin cunoscute, dar foarte talentate. Sunt, într-adevăr, trei categorii în antologie, confesiune, eseu și proză scurtă – din nou, pentru un peisaj cât mai larg și mai divers –, toate centrate în jurul tematicilor feminine.
Cartea a apărut în decembrie 2021 (după un întreg proces de redactare, corectură, ilustrație), cu sprijinul generos al Anastasiei Staicu – cea care a avut și ideea ilustrațiilor de carte semnate de artista plastică și scenografa Sorina Iuganu.
Autoarele ale căror nume le regăsim pe coperta volumului sunt nume consacrate, dar recunosc cu surprindere că pe multe dintre ele nu le-aș fi încadrat în mișcarea feministă. Trebuie să fii activistă (să fii activă în mod vizibil, în plan social) sau doar să scrii literatură feministă ca să intri în categoria scriitoarelor feministe?
Cum spuneam, antologia nu e una feministă, în sensul militant, angajat. Sunt doar autoare care și-au asumat experiența lor de viață care e, prin forța lucrurilor, feminină. E o carte ce mizează pe diversele identități feminine. Cred că – pe ansamblu – e o antologie puternică și armonioasă tematic și stilistic, dar forța ei nu provine din violența discursului militant, ci din aceea a discursului de seducție, cum i-am spus eu. Îmi place să evoc imaginea (arhetipală a) Evei de pe coperta cărții, cu mărul tentației pe cap și crenguța fragilă în mână – o imagine expresivă pentru discursul feminin al seducției, alcătuit din provocare și fragilitate în același timp.
În altă ordine de idei, cred că poți fi scriitoare feministă fără să ieși neapărat în stradă, adică să fii „activistă”.
Anastasia Staicu, Adina Dinițoiu, Raul Popescu
Care au fost cele mai mari obstacole în alcătuirea volumului? Cum s-au împăcat vocile scriitoarelor?
La drept vorbind, nu au fost obstacole în alcătuirea volumului. Cumva textele au venit de la sine, am ales textele cele mai bune – în opinia mea – ale scriitoarelor care au colaborat, de-a lungul timpului, cu Literomania. Aproape că știam prozele pe de rost. ? La secțiunea „Eseu” am lucrat puțin mai mult, fiindcă am selectat texte care să corespundă tematicilor feminine. Și de asemenea, la „Confesiune”, unde am inclus și texte inedite, scrise special pentru antologie. Citind cursiv volumul, cred că vocile se completează unele pe altele într-un mod nu numai armonios, ci de-a dreptul seducător. Aș zice că scriitoarele cuprinse în acest volum mizează nu pe militantism, ci mai degrabă pe armele seducției – provocare și în același timp fragilitate (vulnerabilitate), așa cum sunt ele expresiv redate în imaginea Evei din ilustrația de pe copertă, semnată de Sorina Iuganu.
Volumul se remarcă printr-o unitate stilistică și o identitate vizuală aparte. Ilustrația de copertă și cele de interior completează frumos textele, mă feresc să spun le ilustrează. Sorina Iuganu este, din punctul meu de vedere, autoare de sine-stătătoare, al cărei nume ar fi trebuit să se găsească pe lista autoarelor volumului. Cum a fost această colaborare?
Aici țin să spun că este în exclusivitate meritul Anastasiei Staicu. Ea a avut ideea de a ilustra textele antologiei cu o serie de desene semnate de Sorina Iuganu – și tot ea a ales, pentru fiecare text în parte, ilustrația care i s-ar potrivi cel mai bine. Trebuie spus că ilustrațiile pur și simplu s-au potrivit – nu au fost create special pentru antologie. Ele fuseseră încredințate Anastasiei Staicu în vederea unei expoziții cu vânzare la Seneca Anticafe. (O expoziție a și avut loc cu ocazia lansării volumului, în amfiteatrul de la Seneca Anticafe.) Altfel spus – o colaborare foarte bună, intermediată de flerul Anastasiei Staicu. Iar desenele Sorinei Iuganu sunt, în ce mă privește, splendide!
Anastasia Staicu
Publicul-țintă al acestui volum îl văd ca fiind preponderent masculin, dar pot fi contrazisă ușor. Voi la ce public-țintă v-ați gândit? La cine trebuie să ajungă această carte?
Eu, una, m-am gândit că tot femeile – de toate vârstele! – vor fi primele care vor cumpăra această antologie – care le reprezintă, în fond, în multe feluri (prin teme ținând de condiția feminină: feminitate, identitate feminină, relații de cuplu, relații de familie, maternitate, prezență în spațiul public etc.) Dar m-aș bucura mult să fie citită și de bărbați – mai ales că, în România, ei perpetuează adesea un model masculin conservator, paternalist chiar.
Vă gândiți la o serie de volume „Literatura la feminin”?
Rămâne de văzut, în funcție de impactul acestui volum – care pare să înregistreze deja reacții multiple, foarte bune!
