Despre crize și rezolvările lor – „nevoia de validare se așază în straturi”

Tripla negație din titlu te trimite cu gândul la crize, conștientizate sau nu, asumate sau nu. Dar volumul s-ar fi putut numi foarte bine și „dormitorul gândurilor mele”. Ramona Boldizsar este tânără, se simte din fiecare vers, căci amestecul (intenționat sau involuntar, numai ea știe) de vocabulare – românesc, respectiv englezesc – te trimite automat într-o zonă nu tocmai confortabilă. Ramona Boldizsar încă nu e hotărâtă dacă să adopte un exhibiționism eliberator, poziția unei manifestante pentru orice cauză socială (e feministă declarată, se devoalează în mai multe locuri) sau pur și simplu să lase poezia să vorbească; poemele încep pe un ton cât se poate de personal, după care alunecă înspre una sau alta din obsesiile zilei; multe dintre ele sunt recurente și ajung să se împletească cu altele noi, astfel încât pe final găsim doar prologuri (scurte, scrise în cu totul altă tehnică decât celelalte poeme).

dormitorul gândurilor mele sertarul 0

îl ascult pe Edoardo Ballerini citind My Struggle

pe vocea unui Knausgaard închipuit

I must write linda do you understand I must write

Mă uit la punctul negru de pe peretele alb

Urmele unor degete mici pe întrerupătorul din hol

Și gândurile mele mototolite. aruncate în dulap

țin pasul cu banda

&mi-l imaginez pe Murakami ieșind să alerge

dar poate că suprarealismul are nevoie de adrenalină, poate că-

tot ce am scris până acum ar putea fi terminat cu un simplu click

sau două

delete are you sute

o iau de la capăt

îmi permit să nu mai scriu niciodată?

să rămân fără singura punte între

mine și mine

între mine și semnificație

între mine și tot ce am înțeles vreodată

dar mai ales

Între mine și fetița aceea care a descoperit pentru prima oară

– care a înțeles, mai bine ca mine, niciodată ca mine

că scrisul e cutia toracică, cuvintele sunt coastele, nu mai

contează ce e înăuntru

am nevoie de scheletul ăla

.

.

.

Dacă nu.

Așa cum spune și titlu, în volumul acesta este vorba despre ea, femeia R.B., care s-a trezit peste noapte în plină criză, una declanșată de un factor total neașteptat, virusul COVID 19. Restrângerea universului cotidian la cel casnic, regândirea acestuia în cu totul alți termeni și ancorarea propriilor gânduri devin acțiuni necesare, obligatorii. Mi-aduc aminte că pe timpul stării de izolare foarte mulți s-au panicat pentru că nu știau să gătească, iar familiștii au realizat că, dintr-odată, vor trebui să stea aproape tot timpul acasă, la un loc cu copiii. Se simte panica asta aceasta și în poemele Ramonei Boldizsar. Degringolada gândurilor, atacurile de panică, regândirea activităților, conștientizarea dependențelor – în special a celor de ordin tehnologic – devin motive de refugiu în scris. Unele poezii sunt pline de nerv, alerte, altele sunt de-a dreptul enervante; vizitele din dormitor sunt menite să facă ordine, dar în fapt devin pretexte pentru noi și noi amânări. Manifestele politice se regăsesc și ele în nimic nu e în neregulă cu mine, semn că poeta e foarte prezentă în mediul social, dar șochează prin abundența de cuvinte englezești, prin trecerile bruște dintr-o limbă în alta, prin folosirea unui vocabular mai mult decât tehnic, specific IT-știlor sau corporatiștilor.

dormitorul gândurilor mele dulapul

cu ușa care nu se mai închide

în sertarul de jos găsești despre prietenie

trei tipuri ca la aristotel: pentru utilitate, plăcere, virtute (bani,

sex și suflet)

un fel de instagram wisdom

canvas size 1080 by 1080 text negru pe alb font baskerville

mai contează și

ce zodie ești

ce scor myers briggs ai

la ce meme dai share

două mii de ani de înțelepciune într-o imagine-text

pasiv agresiv – adevărata măsură a prieteniei

în douăzeci douăzeci cel mai mult contează de unde-ți iei

memele, have a good day sau monstrous regiment of bitches

spune-mi la ce dai share ca să-ți zic cine ești

odată cu pletele am dat jos și inhibițiile

îmi cântăresc viciile la cântarul mic de bucătărie

mă sau curajoasă – pot să vorbesc despre toate lucrurile pe care

le simt, eman încredere, mă dezbrac de pielea intro și îmi așez

vesta extro

pot să păcălesc pe oricine

dar nu și pe tine

Nimic despre suflet, nimic despre oameni, nimic despre corp. Cu toate acestea, nimic nu e în neregulă cu mine e despre voce, despre țipăt și despre neputință. nimic nu e în neregulă cu mine e despre nevoia de validare [care] se așază în straturi, o nevoie aproape străină celor care fac parte din generația mea, dar care, iată, generează atâtea crize celor din generația sub 30 de ani. Mi-a fost greu să trec peste lipsa (căutată sau nu, rămâne de analizat de fiecare cititor în parte) de emoție pură, de lipsa de reacții firești (bine, mulți vor spune ce mai înseamnă astăzi firescul), peste îngrozitor de puținele cuvinte folosite (dar repetate ad infinitum) într-o poezie care devine pe alocuri frustră. Nevoia de a exprima cât mai multe prin cât mai puține cuvinte nu e la îndemâna oricui, dar pentru o debutantă e semn de căutare. Pentru poetă așa arată criza de personalitate și chiar dacă ea ne asigură că „nimic nu e în neregulă cu mine”, să fiți siguri că totul este o mare (ne)regulă. De urmărit evoluția Ramonei Boldizsar; poezia ei are nevoie de puțină limpezire și de ce nu, de o ierarhizare a subiectelor, dacă-i reușesc cele două atunci putem vorbi de o poetă matură, cu personalitate.

nimic nu e în neregulă cu mine de Ramona Boldizsar