Cu doamna Mariana Ciobănică m-am împrietenit pe facebook, dar ne-am și văzut la Sibiu, acum un an, la unul din festivalurile organizate de Filarmonica de Stat. O conversație ad-hoc lămuritoare: nu, nu mi s-a părut, Mariana Ciobănică chiar e o persoană cultivată, rafinată, dedicată cauzelor sociale, dar mai cu seamă dornică să contribuie la educația copiilor comunității. Așa s-a născut dialogul de mai jos, pe care vă invit să-l citiți. Veți descoperi că se poate, dacă se dorește!
D-na învățătoare Manuela Ciocoiu cu primii cititori din club
*****
Lumina din cărți – un cerc de lectură, care are și un grup pe facebook. Cine l-a înființat, cine face parte din el și care sunt principalele activități?
Cercul de lectură LUMINA DIN CĂRȚI a fost proiectul meu de admitere în Clubul Rotary Iași. Am gândit acest proiect supărată că toată lumea se plânge că astăzi copiii nu mai citesc, din dorința de a promova lectura în rândul adolescenților, cu precădere în grupele de vârsta 9-14 ani.
Comunitatea a fost aleasă aleatoriu, Școala Gimnaziala Oțeleni, județul Iași. Vă atașez proiectul care descrie pașii. Am găsit înțelegere la conducerea școlii care ne-a invitat cu ocazia serbării școlare dedicate poetului Mihai Eminescu din 15 ianuarie 2019, și le-am vorbit copiilor despre importanța lecturii în educația fiecărui om și despre ceea ce ne propunem să facem în acest club.
Copiii au fost entuziasmați, au primit cărți în dar și au promis că se vor înscrie în clubul nostru de lectură.
In luna aprilie 2019, la invitația Clubului Rotary prințul Nicolae ne-a sprijinit cu o donație de carte consistentă de la Humanitas și a venit să viziteze clubul nostru de lectură și școala, d-na directoare Alida Iftime a făcut o sărbătoare din această vizită și toată comunitatea a participat cu entuziasm. Eu am specificat de la început că toată activitatea noastră va fi complementara programei școlare și că vom citi în club doar după ce terminăm lecțiile. D-na învățătoare Felicia Manuela Ciocoiu, a fost de o sinceritate și devotament absolut și a pus (ca și mine) tot sufletul în proiectul ăsta. Astfel, două zile pe săptămână după terminarea orelor, dânsa rămânea cu copiii înscriși în clubul de lectură, scoteau cărțile din dulap și citeau. La început din Cuore câte un capitol sau doar câteva pagini, copiii de-a III a și a IV a, iar fetele mai mari din Prietena mea genială (am cumpărat câte 20 de exemplare din fiecare). Ne conectam pe whatsapp în zilele de lectură (apoi pe zoom) și participam și eu de la Iași. La sfârșitul orelor comentam și copiii erau atât de prinși, încât terminau de citit seara acasă. Aveam 28 de membri apoi 45, apoi din ce în ce mai mulți copii în club. Ni s-au alăturat și doamnele învățătoare Viorica Bartic, Carp Doinița și Dana Strat. Bineînțeles că a fost nevoie de o răsplată și de 1 iunie i-am adus la Iași cu autobuzul școlar. Am fost la Teatru, la Palatul culturii, la Grădina Botanică și desigur la pizza și cofetărie. Ei, când s-au întors și au povestit acasă era deja o problemă de onoare dacă ești sau nu în club. Au fost atrași și părinții pe pagina de Facebook, și încet-încet au înțeles că nu-i pierdere de timp dacă își lasă copiii să citească.
M-am uitat pe câteva postări și mi-am dat seama că sunt foarte mulți copii prinși în activitățile acestui cerc. Ce-i motivează să se implice?
A contat foarte mult efortul învățătoarei care are și calificare de psiholog și este și mediator școlar. Am avut grijă să lăudăm și să stimulam cu cărți și alte daruri ș,i cum am spus, vizite la Iași. Apoi s-a pornit între ei o competiție, îmi amintesc ce bătălie era pe Toată lumina pe care nu o putem vedea, Hoțul de cărți, Băiatul cu pijamale în dungi, Ultimii copii din Tokio etc.
Clubul Rotary a susținut o acțiune Moș Crăciun există, ocazie cu care am adunat scrisorile copiilor care citesc și i-am adus la Muzeul Regina Maria să își primească darurile. A fost emoționant, scrisorile sunt atât de frumoase…
Care sunt cele mai căutate activități desfășurate la Lumina din cărți? Chiar așa, aveți un program de întâlniri (săptămânal/lunar), un calendar de teme etc.?
Inițial am gândit proiectul meu ca o apropiere de toate cele șapte arte, deși nu prea știam pe ce mă sprijin. Am zis ok, pornim cu literatura și vedem pe parcurs. Apoi m-am mobilizat să încropim o Cinemateca a copiilor, am strâns de la prieteni și cunoștințe DVD-URI cu filme originale adecvate copiilor, am găsit un sponsor care ne-a cumpărat un ecran și un videoproiector, doar că a venit nenorocirea cu Pandemia.
Bun, dar mai era pictura, iar copiii ăștia sunt uimitor de talentați, vă îndemn să răsfoiți albumul Culorile copilăriei (îl găsiți pe facebook). Am lansat și acțiunea de a face un calendar de birou pe care să îl valorificăm cumva, l-am numit ,,Culorile copilăriei, jurnal din anul pandemiei.”
A fost o mobilizare exemplară, fiecare copil a pictat 12 planșe pentru fiecare lună a anului, am făcut o selecție, le-am printat, am găsit firme care le-au cumpărat(plătind dublu sau triplu) pentru pachetul de Crăciun, pentru salariați și colaboratori și au virat sumele Asociației de părinți. Banii au fost folosiți pentru cumpărarea de materiale necesare Clubului de pictură, că acum deja aveam 14 copii talentați care citeau, dar și pictau.
Nu știu vechimea cercului – aștept să mi-o spuneți dvs. – dar putem vorbi despre o tradiție? Despre voluntari sau membri cu state vechi? Dacă sunt doritori, ei cum pot afla despre program și cum pot participa la activități?
Oficial activitatea clubului a început pe 15 ianuarie 2019, dar împreună cu colegii rotarieni, după ce d-na directoare Alida Iftime ne-a pregătit o sală adecvată în școală, am început din decembrie 2018 amenajarea și dotarea sălii cu rafturi, cărți și chiar 6 calculatoare conectate la internet cu birou și scaune.
Voluntari au fost prietenii care au scos din propriile biblioteci cărțile copiilor plecați în lume, jocuri, puzzle etc.
Putem spune că lucrăm la implementarea proiectului și în alte comunități, dar ne lovim de reticența profesorilor care simt că cineva vrea să le dea de treabă. Avem o școală într-un sat vecin, Hândrești, unde mai sunt doar 30 de copii și mă străduiesc să îi atrag și pe ei. Am cumpărat cărți și jucării și dulciuri, am fost la ei, dar sunt tare triști și necăjiți micuții. Perseverez, este o învățătoare dispusă să învețe pașii de la d-na Manuela Ciocoiu.
Cum spuneam mai sus, copiii din celelalte clase au cerut învățătoarelor lor să îi înscrie și pe ei și dintr-o dată s-a dublat numărul cititorilor. S-a dovedit ca noii membri, deși în clase mici (a II-a – a IV-a), sunt extrem de sârguincioși, au pus presiune pe învățători și părinți că vor cărți, fac fișe de lectură, îmi scriu mesaje sau mă sună că își doresc o anumită carte.
Am o problema cu împrumutatul cărților între ei, dar mă tem că asta vine de la părinți.
A, și să nu uit: dacă cărțile ar fi rămas încuiate în club (cum s-a întâmplat la început?) nu era mare diferență față de biblioteca școlii, drept care mi-am zis că trebuie să îi determin să își facă primul lor raft cu cărți acasă. Așa că au împins la spate bibelourile și au început să pună cărți în vitrină, să îmi arate poze și să mă facă să tot caut alte cărți pe care să le trimit prin microbuz cu rucsac pentru fiecare în parte. Este greu, dar minunat. Sunt frumoși, deștepți și numai suflet.
Acum pentru vacanța de vară am avut o listă serioasă, dar o doamnă care ne-a ajutat cu calendarele astă iarnă (Andreea Mihoc), ea a cumpărat toată lista (700 lei) și copiii au fost fericiți.
În club se pot înscrie cu cerere pe pagina de Facebook; atât directoarea, cât și învățătoarele sunt administratori și îi cunosc pe doritori. Copiii mici nu au cont și de aceea apare numele părinților, care au ceva din Moromete, își doresc copii învățați. Procentul de promovabilitate la limba română pe școală la examenul național din acest an a fost 95 % și d-na directoare a spus că s-au simțit beneficiile lecturii ☺️.
August – Tudor Chelaru cls a IV-a
Cine sunt partenerii cercului Lumina din cărți? Aveți un sediu, unde vă întâlniți mai des, vă dați întâlnire într-o librărie anume sau într-o bibliotecă?
Partenerii sunt școala gimnazială Oțeleni, Clubul Rotary Iași și câțiva intelectuali prieteni din Iași care ne-au donat cărți pentru copii.
Fizic, ne întâlnim la școală (localitatea se află la 90 km de Iași), atunci când ducem ceva copiilor, de sărbători, de 1 iunie, sau pur și simplu când ne putem aduna pentru câteva ore acolo. Eu țin legătura cu ei nonstop (ei își imaginează ca am citit toate cărțile și mă întreabă tot felul de trăsnăi când nu le place finalul??), iar cu doamnele învățătoare atunci când e nevoie.
În această primăvară, ca să-i țin aproape le-am povestit despre ierbare și am pornit acțiunea Primul meu ierbar. Nu vreți să știți ce cruciadă au pornit pe dealuri și prin grădini cu părinți și cu bunici după plante. Clubul Rotary a cumpărat 50 ierbare, le-am trimis și instrucțiuni și acum când le-am dus cărți pentru vacanță mulți aveau ierbarele pline. Le-am spus că trebuie să așteptăm toamna, să putem pune și frunze. A fost și amuzant, dar și educativ, pentru că au trebuit sa caute în dicționar cum se numesc și la ce folosesc, au întrebat bunicii denumirea populară etc.
Carte, film, teatru, pictură, muzică, arhitectură, natură – despre toate acestea vă propuneți să vorbiți cu membrii cercului. Cine vine cu ideile, cine propune tema de dezbare?
Eu mă gândesc, fac planuri și schițe apoi vorbesc cu cadrele didactice. Desigur discut și în ședințele din club. Din fericire, profesorii nu se mai tem că ,,le dau de lucru” și sunt întotdeauna deschiși la propuneri. Doar că nu prea am competențe pentru tot ceea ce mi-am propus. Adică o cronică de carte avizată pe care o postez pe pagina de facebook le stârnește interesul și așa mi-au cerut și au citit multă literatură bună (vorbesc de copiii de-a șaptea, a opta); cu filmul nu e greu, dar nu avem o sală unde să putem proiecta filmele, în fine o rezolvăm noi cumva tot cu revoluția copiilor, vor manifesta ca Greta ??.
Cu muzica deocamdată le trimit mici înregistrări din concerte, părți care să le încânte urechea. Am doi prieteni instrumentiști în filarmonică și parte din cvartetul Voces (familia Bisoc) care ne-au dat totul din camera băieților lor și care îi urmăresc pe copii pe facebook. Intenționez să îi aduc la Amfiteatru Palas, acum când începe stagiunea estivală, măcar pe cei mai mărișori.
Când era doamna Rancea începusem o conversație să ne primească la Spărgătorul de nuci, vom vedea. Pot să-mi țin cuvântul dat față de fetițele care acum sunt în Iași la liceu și le invit cu noi la Operă sau balet, atunci când este un spectacol care să le atragă.
Pentru restul nu prea mai am cine știe ce resurse. Este foarte delicat și nu te poți juca cu orice fel de informații de pe internet, trebuie specialist, dar poate se vor întâlni singuri cu arhitectura, cu teatrul…
Ce resurse aveți la dispoziție pentru a susține activitățile cercului? În afară de timp și spațiu, este necesar și un foind bănesc, mă gândesc că ar trebui să existe și niște cărți. Cum le procurați? Vă ajută cineva?
Primele resurse sunt din buzunar. Fac un proiect și dacă clubul Rotary are bani mă ajută dacă nu, mă pornesc cu colinda spre prieteni, chiar virtuali. În general am găsit oameni generoși, ați văzut și prințul Nicolae a vrut să doneze cărți pentru noi. De asemenea, a fost o bună idee vânzarea calendarelor cu picturile copiilor, bani care au fost virați în contul Asociației de părinți (în jur de 3000 lei).
Rămân uimită de generozitatea oamenilor, am avut inclusiv vânzătoare din butic care mi-au acordat un discount la jucării.
Pe viitor, cum ați putea descrie Cercul de lectură Lumina din cărți?
Cunoașteți termenul palisare, nu? Asta îmi doresc eu pentru viitor, să legăm cu grijă mlădițele, fiecare copil care citește să țină aproape de tulpină, să-l țină și pe fratele și pe prietenul lui aproape de cărți. Să se convingă singur că își poate schimba viața, că poate trăi câte povești de viață citește. Cred că am citit undeva sau poate doar am gândit că sunt o mulțime de case la care nu-și face nimeni timp să spele ferestrele și cei din casă nu văd niciodată soarele, lumina și căldura lui. Că asta înseamnă, de fapt, să citești. Să deschizi larg ferestrele sufletului și să-ți încălzești inima. Pe viitor îmi doresc foarte mult să mă apropii de Alecart, de acești profesori extraordinari, Nicoleta și Emil Munteanu. Așa, ca un miniAlecart, pentru că sunt aici copii cu adevărat pasionați de lectură. Fac tot ce pot să le vorbesc oamenilor despre cât de extraordinari sunt acești copii și ce mlădițe cresc acolo.
Sunt deschiși la toate provocările intelectuale și absolut deloc delăsători.
