La Bookfest 2022 a fost avalanșă de lansări de carte, evenimente menite să scoată în evidență noutățile editurilor. Au fost multe și pentru că timp de doi ani pandemia de coronavirus a sistat tot ceea ce înseamnă eveniment de carte: lansări, întâlniri cu cititorii, cluburi de lectură, ateliere etc. Curtea Veche Publishing a avut, cum ne-a obișnuit de ani de zile, un stand foarte generos, loc unde cititorii și curioșii puteau să răsfoiască pe îndelete cărțile și să schimbe câteva vorbe cu scriitorii. Am urmărit standul în cele patru zile (din cinci cât a durat târgul de carte) și am văzut public divers, din toate punctele de vedere, dar cel mai mult m-a bucurat prezența constantă a copiilor.
Am stat de vorbă cu Marius Motoca (PR manager Curtea Veche Publishing) despre unul din proiectele dedicate copiilor și despre câteva noutăți. Sper să audă cât mai multă lume despre Cărți poștale de poveste, astfel încât cât mai mulți copii să citească din cărțile cumpărate de Asociația Curtea Veche.
Credit foto Sorin Mircea Vasilescu
***
Nu e primul proiect al Asociației Curtea Veche împreună cu Editura Curtea Veche Publishing, deci este un parteneriat care are deja vechime, care s-a rodat în timp. Anul acesta ați venit cu ceva nou, ceva care provoacă și are și efect, bănuiesc.
În primul rând, este un parteneriat de lungă durată, pentru că Asociația este parte integrantă din Curtea Veche Publishing – ea este fondată de Irene Arsene, care este și cofondatorul editurii – tocmai în ideea de a aduce lectura aproape de copii și mai ale de copiii de la sate. Pentru cei care nu știu, suntem deja învățați cu statisticile care au legătură cu lecturile în general, dar ce nu realizăm este că cei mai afectați de lipsa cărților sunt copiii: unul din patru copii nu au acces la cărțile necesare și doar doi dintre ei vor ajunge la facultate. Așa că anul acesta am ales să facem un proiect diferit față de ce facem noi în mod normal, donăm destul de multe cărți în diferite proiecte din zona rurală, am donat peste 100.000 de cărți până acum. De data aceasta am zis să ne ducem către zona mai vizuală a lucrurilor, așa că am adunat zece dintre cei mai talentați ilustratori din România, atât ilustratori cu care am colaborat până acum, cât și alți ilustratori din zone foarte diferite (deci nu neapărat ilustratori de carte, dar și de carte) și aceștia au întruchipat ceea ce se numește Cărți poștale de poveste. Zece mâini diferite, zece ilustratoare și ilustratori din România și Republica Moldova, care și-au oferit serviciile pro bono Asociației. Vorbim despre Anda Ansheen, Andra Badea, Andreea Țimpea, Cristiana Radu, Evelin Bundur, Gabi Toma, Leonid Gamarț, Paula Rusu, Roxana Iacoban, Stela Damaschin-Popa. Împreună cu ei am realizat aceste cărți poștale și practic vânzarea unui set de cărți poștale reprezintă o carte în mâinile unui copil de la sate.
Mie-mi place foarte mult proiectul și mi se pare foarte creativ din cel puțin două motive: astăzi povestea cu cărțile poștale și vederile este trecută puțin în uitare (din cauza digitalizării), dar aici găsim puțin din istoria comunicării; pe de altă parte, ilustrația de carte este un domeniu foarte important, pentru că atunci când vorbim de copil, vorbim de impactul copertei și al ilustrației. Mie mi-e foarte clar că prin intermediul proiectului vostru apropiem și mai mult copiii de carte și-i facem și un pic de educație. Evident că și donatorul conștientizează importanța proiectului, dar mai ales de ce e scumpă o carte pentru copii.
Practic, lumea poveștilor devine mai accesibilă și părintele învață în acest proces. El înțelege de ce o carte pentru copii este scumpă, de ce trebuie să citească, cum ajunge un copil să facă asta și mai ales, cât de important este să te vadă pe tine, adult, că citești. De ce trebuie să citești tu împreună cu ei! Nu e vorba de puterea exemplului, cât de faptul că exercițiul lecturii se formează prin intermediul unei activități sociale; degeaba îl împingi să citească, îl forțezi să o facă, ca pe un fel de corvoadă, în loc să fie unul dintre modurile prin care se poate relaxa. Ce uităm este faptul că mulți dintre cei avizi de lectură sunt la fel de avizi ca cei care fac binging pe Netflix. Sunt mulți cititori care consumă carte la fel cum consumă filme. E discutabil dacă e sănătos să citești așa, dar în fond s-ar putea să fie o dependență pozitivă.
Sunt unii părinții care nu conștientizează că totul, toată povestea începe cu imaginea și cu discuția despre ce vede acesta. Revenind, câte seturi de cărți poștale ați pregătit?
Destul de multe, aici nu e important cât sunt de multe momentan, ci important este câți oameni vor dori, în final, să participe la acest proiect.
Aveți semnale bune până acum?
Avem, avem. Proiectul l-am lansat de 1 iunie, la Bookfest 2022, primul târg de carte după o pauză completă de doi ani.
Să sperăm că o să aibă un final cât mai bun acest proiect. Vă gândiți să faceți și ateliere cu ilustratorii sau alte activități cu ei?
Aceasta a fost una din marile probleme cu care ne-am confruntat în timpul pandemiei: nu am putut să ne continuăm activitatea cu Asociația. Singurul lucru pe care am putut să-l facem a fost să atragem câțiva parteneri, cu ajutorul cărora să facem donații punctuale, către anumite școli. Noi, în mod normal, mergeam în școli cu ateliere, nu doar de lectură sau de desen. Încercam să facem cât mai multe activități complementare; mergeam cu sportivi, avem cărțile în care aceștia își povestesc carierele pe înțelesul copiilor. Au fost alături de noi Ana Maria Brânză, Diana Bulimar, Horia Tecău. De asemenea, mergeam și făceam povești pe muzică, puneam în scenă procese literare, ne-am dus mult în zona aceasta de creativitate, care lipsește foarte mult activitățile derulate la sate și copiii sunt atât de dornici, îi vezi însetați după așa ceva! Când le dai o carte la final, parcă altfel o primesc și nu privesc ca pe un obiect străin lor, pentru că unii nici măcar n-au pus mâna vreodată pe o carte, nu e vorba doar despre câte povești au auzit până atunci. Nu știu cum să se comporte cu o carte!
Să sperăm că veți ajunge în continuare la cât mai mulți copii!
De asemenea, avem cu siguranță multe evenimente, dar unul dintre cele mai importante dintre cele care s-au desfășurat la Bookfest 2022 a fost cel cu Alex și Cristina Donovici. Pentru cine nu-i știe deja (deși e greu să nu-i știi!), ei sunt fondatorii comunității Poveștile Cristinei, care a început de la un mic site de povești audio gratuite, realizate împreună cu diverse vedete (care există în continuare, pentru cine vrea să asculte poveștile). Între timp, acest proiect s-a dezvoltat și site-ului i s-a adăugat o serie de povești pentru copii, care în patru ani a ajuns la 16 titluri, din care un audiobook. Începând cu finalul anului 202, Poveștile Cristinei a devenit cea mai tradusă serie de cărți pentru copii din România. Momentan, seria cu Țup a lui Alex Donovici s-a trezit în opt limbi și suntem deja în discuții pentru traducerile celorlalte cărți, probabil că în și mai multe limbi decât până acum, probabil că anul acesta vom depăși zece limbi.
Vreți să ajungeți cu aceste cărți și la minoritățile etnice din România?
Aici rămâne de discutat, pentru că problema nu ține neapărat de cartea tradusă în sine, ea se poate traduce, ci probabil e o problemă de distribuție. Aici trebuie să analizăm problema și din punctul de vedere al cererii. Din ce am observat cu Poveștile Cristinei, există o cerere în creștere de literatură pentru copii; dacă înainte, editurile românești scoteau foarte puține titluri, acum mai toate (mă refer la cele mari) au imprinturi specifice, cum avem și noi seria Lit Kid (de exemplu), scoasă anul acesta. Cu toții vedem că există o cerere din ce în ce mai mare, pentru că părinții încep să conștientizeze nevoile specifice ale copiilor lor. Avem cărți scrise de români și, ceea ce este foarte important, ilustratori români. Ceea ce acum 15 ani nu aveam! Aveam graficieni, care știau tehnică clasică, dar nu știau tehnică digitală și totul a crescut de la genunchiul broa ștei. Între timp, ilustratorii s-au specializat, au văzut că există cerere și ei au început să se intereseze de nevoi speciale cu care se confruntă părinții.
Revenind la Poveștile Cristinei, dacă va exista cerere și în comunitățile etnice din România, unde poate că se vorbește mai puțină română, cu siguranță vom ajunge și acolo. În maghiară sunt traduse deja, dar la alte edituri, la cele din Ungaria.
Ce alte noutăți mai propuneți cititorilor?
Alte titluri foarte interesante vin din zona de ficțiune. Am pornit cu niște colecții care, între timp, au devenit memorabile, cum ar fi colecția Cărți cheie, o colecție dedicată dezvoltării personale și psihologiei practice. Dacă acum câțiva ani mă întrebam cine citește prostiile acestea, în timp am reușit să conștientizez că e vorba de niște nevoi specifice.
Noi vorbim din prisma specialiștilor, dar în fond, orice om obișnuit poate găsi răspunsuri la problemele cu care se confruntă.
Pentru specialiști și oamenii de litere avem colecția Byblos, care se transformă acum într-un imprint special. Încercăm să o creștem din ce în ce mai mult, Byblos fiind colecția noastră de literatură contemporană, dar una care a devenit deja clasică. Am publicat deja Juan Carlo Villalobos sau Mihail Șișkin. Dar am început să traducem și scriitori care vin dintr-o altă zonă, cum e Joyce Carol Oates, cu Viol, o carte absolut cutremurătoare. Mai avem Akwaeke Emezi, cu Moartea lui Vivek Oji (cronica cărții o găsiți aici) o carte viscerală, scrisă foarte dur și pe care efectiv nu poți să o lași din mână. Mai avem un autor canadian, Iain Reid, cu thrilere care sunt ușor de citit, dar nu ușurele: Intrusul și Mă gândesc să-i pun capăt (cronica cărții o găsiți aici).
