Cum vrea Putin să ne salveze prin distrugere – O carte care m-a dat afară din casă

Au fost și alte titluri pentru recenzia de față, mult mai provocatoare, dar cred că cele de mai sus sunt suficiente. Titlul cărții despre care voi vorbi mai jos este „Statele Unite și Noua Ordine Mondială. O dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin”, editura Humanitas, 2016. Din câte am înțeles dintr-un interviu de-al lui Patapievici, este prima dată când sunt traduse în limba română texte de-ale lui Dughin, cel despre care se spune că este ideologul lui Putin, orice ar însemna asta. Olavo de Carvalho spune că face agenda de politică externă a regimului de la Moscova. Ceea ce știm sigur este că e profesor la Facultatea de Sociologie a Universității de Stat din Moscova și lider al Mișcării Eurasia. Interlocutorul său, Olavo de Carvalho, este un filosof, scriitor și jurnalist brazilian care s-a mutat în Statele Unite. Este fondatorul și președintele Inter-American Institute for Philosophy, Government and Social Thought. În fotografia de mai sus îi puteți vedea pe Olavo de Carvalho în stânga și pe Aleksandr Dughin în dreapta.

Să tragem o gură de aer după ce i-am cunoscut pe cei doi. Cartea a luat naștere ca dialog pe Internet, Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin nu s-au văzut niciodată față în față. Și începe cu o mirare, „De ce noi doi?” Ambii gânditori sunt tradiționaliști și văd cea mai mare amenințare în globalism și în lumea unipolară din care spiritualitatea și diferențele dintre națiuni sunt alungate sau uniformizate.

Prima mare diferență se vede atunci când cei doi sunt întrebați „Cine conduce lumea și care este poziția Statelor Unite?” Dughin răspunde ferm: trăim azi „o evidentă hegemonie globală a Statelor Unite”, exact ca-n utopia politică „Sfârșitul istoriei” de Fukuyama. E vorba de Occident, mai precis, adică de Statele Unite și de aliații ei, Europa și Japonia. Iar globalismul e identificat cu liberalismul Societății deschise așa cum o descrie Karl Popper. Național-bolșevicii sau eurasiatiștii lui Dughin „resping în mod absolut societatea deschisă și fundamentele sale filosofice, adică întâietatea individului, valoarea gândirii raționale, liberalismul social progresist, democrația egalitaristă numerică atomică, critica liberă, Weltanschauung-ul carteziano-kantian…” Mecanismele prin care sunt subminate statele naționale sunt: „democrația liberală, parlamentarismul, piața liberă, drepturile omului etc.” Cine luptă azi pentru a restaura dreptatea pe glob? Iată ce spune Dughin: Statul Mondial Islamic sau Califatul Universal, planul neo-socialist sud-american al lui Chávez și Proiectul Eurasiatic la care lucrează. Acestea sunt principalele forțe care se opun acum pe glob imperialismului american.

Ce răspunde Olavo de Carvalho la aceleași întrebări? Sunt trei actori care-și dispută supremația pe glob: elita guvernantă din Rusia și din China, elita financiară occidentală (Clubul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe și Comisia Trilaterală) și Frăția Musulmană. Altfel spus, luptătorii, comercianții și sacerdoții religioși. Apoi conturează imaginea unui Consorțiu care ar fi amenințarea din umbră la adresa Ordinii Mondiale, o entitate supranațională formată la inițiativa familiei Rothschild care cuprinde mai multe familii de miliardari (Onassis, Dupont, Agnelli, Schiff, Warburg etc.), Clubul Bilderberg, Consiliul pentru Relații Externe etc. Altfel spus, dacă, pentru Dughin, supremația „imperialistă” americană se face vinovată de globalism, în viziunea lui Olavo de Carvalho este acest Consorțiu cel care vrea să uniformizeze planeta. Iar Statele Unite, susține tradiționalistul Olavo de Carvalho, sunt victima Consorțiului, care se folosește de puterea financiară și militară a Occidentului pentru a-și impune dominația globală. Pentru filosoful brazilian sunt două fațete ale Statelor Unite, una tradiționalistă, care vrea să scape de influența acestui Consorțiu și cea care-l susține. Fie că îi dați sau nu dreptate sau că îl considerați sau nu un conspiraționist, imaginea e mai subtilă.

Pornind de la această diferență între cei doi tradiționaliști, hegemonia americană vs. hegemonia Consorțiului în care și Statele Unite sunt sub asediu începe un întreg „tărăboi” din care nu lipsesc acuzele, contrele, jignirile. Dughin pare calm și reținut la început, își transmite mesajul pe spații mai scurte și fără prea multe ramificații. Abia în cea de-a doua intervenție se dezvăluie ca revoluționar aprins. Olavo de Carvalho e mai temperamental, are intervenții mai lungi, mai stufoase și încearcă să demonteze paragraf cu paragraf textul ideologului de la Kremlin. Îl acuză de Dughin că e înregimentat politic, că „folosește toate instrumentele specifice propagandei politice: simplificarea maniheistă, etichetarea denigratoare, insinuările perfide, falsa indignare a vinovatului care face pe sfântul și, last, but not least, construcția marelui mit al lui George Sorel – sau a profeției care se îndeplinește singură -, care, simulând descrierea realității, ridică în aer un simbol aglutinant în speranța că, prin aderarea publicului în masă, ceea ce este fals va deveni adevărat.” Asta drept replică la acuza lui Dughin, cum că „sunt mai probrazilian decât prof. Carvalho”. Ceea ce susținea aici ideologul lui Putin este că și Brazilia, la fel ca toată America de Sud și lumea islamică, trebuie să se alăture Rusiei și Chinei în proiectul holistic eurasiatic împotriva Statelor Unite.

Pentru a înțelege mai bine pe cine vor să cheme împreună eurasiatiștii, iată citatul din Dughin care m-a făcut să ies din casă și să mă bucur de ciorba democratică de la noi, de câinii și mizeria de pe stradă, de liberalism și de globalism, făcând o vizită la un showroom Hyundai:

„Dacă vreun nord-american curajos și cinstit dorește să lupte împotriva elitei globaliste ca ultimă fază a Istoriei Occidentale, ca sfârșit al istoriei, să se alăture, vă rog, trupelor noastre eurasiatice. Lupta noastră este, într-un anumit sens, universală, așa cum și provocarea globalistă e universală. Avem tradiții diferite, dar în momentul în care le apărăm ne confruntăm cu dușmanul comun oricărei tradiții. Astfel, vom explora zonele de influență ale fiecăruia în lumea multipolară doar după ce vom obține victoria noastră comună asupra Bestiei. Bestia americană-atlantistă-liberală-globalistă-capitalistă-postmodernă. Într-o vreme Occidentul a avut propria lui tradiție. A pierdut-o, în parte. A fost contaminată parțial de germeni veninoși[…] Trebuie să salvăm lumea de la această agonie și poate să salvăm însuși Occidentul. Occidentul modern și postmodern trebuie să moară. Dacă există valori tradiționale reale în fundamentele sale (și cu siguranță există), le vom salva doar prin procesul distrugerii globale a Modernității/Hipermodernității.”

Într-un fel de no comment perplex, am închis cartea și am ieșit, repede, afară pe ușă!

Dar intervențiile și luările de poziție ale lui Carvalho sunt la înălțimea provocării! Din câte am înțeles de la Patapievici, este și motivul principal pentru care a fost admisă tipărirea acestei cărți. Unii ar putea considera periculoasă aducerea la cunoștința publicului român propaganda ideologului de la Kremlin. Dar avem așternut pe hârtie, exemplar, și modul în care pot fi combătute aceste idei. Iar Olavo de Carvalho domină prin argumente, prin claritate și chiar și prin temperament pe Dughin. La un moment dat îi strigă „Fiți bărbat!” Iar replica lui la pasajul de mai sus sună așa: „Prof. Dughin este un propovăduitor ostentativ al războiului și al genocidului”.

Dincolo de acordul că un Consorțiu conduce planeta, fie el doar american, la Dughin sau împotriva Statelor Unite, la Carvalho, sunt extrem de multe puncte în care cei doi au viziuni diferite. Sunt lungi discuții despre capitalism vs. socialism sau individualism vs. holism. Dughin vede Consorțiul drept capitalist, în timp ce Carvalho îl vede drept socialist. Dughin, eroul Orientului, critică individualismul Occidentului și elogiază pe fiecare pagină holismul ruso-chinez, în timp ce Carvalho explică pe multe pagini că nu există cu adevărat un individualism Occidental în sensul în care crede Dughin, iar așa-zisul holism ruso-chinez e mai degrabă o formulă goală de sens pentru a subjuga politic individul. Se discută despre geopolitică și „civilizație maritimă” (Anglia, Statele Unite) vs. „civilizație telurică” (Germania, Franța, Rusia). Dughin susține că natura conflictelor care au fost și care vor fi sunt strânse în această formulă geopolitică în timp ce Carvalho neagă însăși relevanța domeniului numit geopolitică. Se discută chiar și numărul de victime făcute de Statele Unite, de Rusia și de China. Aici, „bestia globalistă americană” are 1.6 milioane de victime în dreptul ei, asta incluzând ambele războaie mondiale, în timp ce „holiștii” ruși și chinezi au 140 de milioane de victime, majoritatea lor fiind din propria populație pe timp de pace.

E o carte densă, intensă, mi-a luat mai mult timp s-o citesc decât m-am așteptat. Afirmațiile dure de o parte și de cealaltă m-au făcut s-o las de mai multe ori din mână și să meditez la situația politică și geopolitică a României. Nu e deloc roz. Sunt și la noi alegeri, Trump a câștigat în Statele Unite, pro-rușii împrejurul nostru… Olavo de Carvalho e un republican tradiționalist. Presupun că a votat cu Trump, dar asta e doar o presupunere. Acum am o mai bună înțelegere a felului în care gândesc republicanii americani.

De când cu anexarea peninsulei Crimeea și conflictul din estul Ucrainei, Rusia joacă tare. Doctrina eurasiatică de la Kremlin descrie o „a patra politică”. Prima a fost liberalismul, cel care este confruntat, a doua a fost comunismul, a treia a fost nazismul și fascismul. A patra cale este național-bolșevismul, adică eurasianismul, noua sinteză Orientală menită să re-spiritualizeze Occidentul decadent, care vrea să ia tot ceea ce e mai bun din toate formulele care s-au opus de-a lungul istoriei liberalismului. Vrea să pună împreună tot ceea ce e mai bun în socialism, dar fără materialism, ateism, progresism și modernism, la fel cum vrea să ia de la nazism și fascism tot ceea ce nu este rasism și naționalism. Actorul principal al celei de-a patra căi nu este clasa, rasa sau națiunea. Este, ne spune Dughin, Dasein-ul heideggerian, subiect pe care nu-l lămurește, ci doar ne spune că-l abordează pe larg în alte cărți.

Voi încheia cu un citat admirabil din Olavo de Carvalho. Iată cum îi răspunde revoluționarului creștin-ortodox, călare pe tanc, de la Kremlin:

„Salvarea prin distrugere este unul dintre cele mai constante clișee ale discursului revoluționar. Revoluția Franceză a promis să salveze Franța prin distrugerea Vechiului Regim: i-a adus eșec dup eșec până ce a ajuns o putere de mâna a doua. Revoluția Mexicană a promis să salveze Mexicul prin distrugerea Bisericii Catolice: l-a transformat într-un furnizor de droguri pentru restul lumii și de nenorociți pentru sistemul american de asistență socială. Revoluția Rusă a promis să salveze Rusia prin distrugerea capitalismului: a transformat-o într-un cimitir. Revoluția Cubaneză a promis să salveze Cuba prin distrugerea uzurpatorilor imperialiști: a transformat-o într-o închisoare pentru cerșetori. Pozitiviștii brazilieni au promis să salveze Brazilia prin distrugerea monarhiei: au pus capăt singurei democrații care exista pe continent și au aruncat țara într-o serie de lovituri de stat și dictaturi care au luat sfârșit abia în 1988, pentru a face loc unei dictaturi modernizate, cu alt nume. Acum prof. Dughin promite să salveze lumea prin distrugerea Occidentului. Sincer, nu vreau să știu ce urmează după asta. Mentalitatea revoluționară, cu promisiunile sale care se autoamână, care se pot transforma atât de repede în opusul lor, cu aerul cel mai inocent din lume, este cel mai mare flagel care s-a abătut asupra umanității. Victimele sale, de la 1789 încoace, numără nu mai puțin de trei sute de milioane de oameni – mai mult decât au omorât toate epidemiile, catastrofele naturale și războaiele dintre națiuni de la începutul vremurilor. Esența discursului său, așa cum consider că am demonstrat deja, este inversarea sensului timpului: inventarea unui viitor și reinterpretarea în lumina acestuia, ca și când ar fi premisa sigură și arhitestată a prezentului și a trecutului. Este inversarea procesului normal de cunoaștere, o inversare prin prisma căreia înțelegerea lucrurilor cunoscute se face prin necunoscut, a lucrului sigur prin echivoc, a categoricului prin ipotetic. Este falsificarea structurală, sistematică, obsedantă, hipnotică – condensarea politico-culturală a delirului de interpretare. Prof. Dughin a inventat Imperiul Eurasiatic și a reconstruit întreaga istorie a lumii ca și când ar fi o pregătire îndelungată a apariției acestui lucru eurasiatic minunat. Este un revoluționar ca oricare altul. Însă unul mult mai pretențios.”

Aleksandr Dughin, Olavo de Carvalho, Statele Unite și Noua Ordine Mondială O dezbatere între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin

Editura: Humanitas

Traducere: Cristina Nițu, Simina Popa

Anul apariției: 2016

Nr. de pagini: 276

ISBN: 978-973-50-5410-6

Puteți achiziționa  cartea de pe Libris.ro sau de pe site-ul editurii.

Despre aceeași carte a mai scris pe Bookhub.ro și Adi Secară, textul – aici.