Duminică, 15 octombrie a.c., la ora 19.00, la Teatrul Lumida (Șos. Pantelimon, nr. 300) a avut loc spectacolul de teatru „Sămânța”, un one-women show cu și de Irina Munteanu, în regia Isabellei Cristea, cu participarea instrumentistului Robert Stevens.
Spectacolul aduce în scenă trei femei (interpretate de aceeași Irina Munteanu), cu trei moduri diferite de a înțelege viața și ideea de succes și carieră. În fond, cele trei femei reprezintă tot atâtea tipologii de femeie din societatea actuală.
Prima dintre ele, Aureliana, în vârstă de 40 de ani, consilier pentru dezvoltare personală, este tipul femeii de succes, dar nu unul obținut prin muncă tocmai cinstită, ci în obsesia ei pentru succes, aceasta este dispusă să recurgă la tehnici de manipulare foarte sofisiticate. „Munca” ei constă în organizarea de ateliere de dezvoltare personală în cadrul cărora încearcă să convingă cât mai mulți naivi că succesul este garantat în viața fiecărui om și că tot ce trebuie să facă este să îngrijească acea sămânță de pasiune ce se află în sufletul fiecăruia. Deși ideea nu este rea, modul cvasi-entuziast în care aceasta o prezintă, precum și maniera generalistă în care le-o servește celor interesați, va face ca ”sămânța” aruncată de ea, să nu rodească întotdeauna, ba mai mult, să producă victime. Și aceasta, din simplul fapt că oamenii sunt diferiți și este absurd să crezi că aceeași rețetă de succes poate fi aplicată identică fiecăruia în parte. Dar pentru Aureliana, acest fapt contează câtuși de puțin. Ea trebuie să își ia banii și să fie, astfel, o femeie de succes.
Una dintre victimele Aurelianei este Ileana, o artistă sensibilă dar dezechilibrată, un exemplar tipic de „artist de Vama Veche”. Aceasta a fost atât de naivă încât a renunțat la serviciu, a făcut credit în bancă pentru a participa la seminariile escroacei și s-a trezit săracă și fără nicio perspectivă de succes la orizont. Este adevărat că nici naivitatea nu este vreo calitate, dar realitatea este că există și astfel de suflete, ușor de manipulat. Iar vina pentru eșecul lor va sta cu siguranță în dreptul celui ce caută să profite de pe urma acestei naivități.
Cea de-a treia femeie ce intră în scenă, pe numele ei, Clara, este o asistentă medicală ușor obsedată de ideea de ratare. Este adevărat că din povestea ei de viață ne putem da seama că nici nu a ratat prea multe ratări din cele importante. Dar, din fericire pentru ea, și-a trecut în palmares și o ratare folositoare: întârzierea la seminarul „Sămânța”. Ar fi fost la rândul ei o victimă sigură. Dar așa, ea reușește să își conserve propria concepție despre ideea de ”a-ți cultiva sămânța”. Pentru ea, sămânța miracol este bunătatea sufletului, iar cultivarea acesteia constă în ajutorarea celor neajutorați, chiar cu prețul sacrificiului de sine. Iar această viziune mesianică asupra vieții o salvează, transformând întreaga sarabandă de ratări închipuite, într-un monument al vieții împlinite. Salvarea ei vine, inevitabil, din supremația inimii în ”dauna” rațiunii cârcotașe.
Așadar, un spectacol ce surprinde mai multe tipuri de emoții, inevitabil antagonice: egoismul vs. altruismul, oportunismul vs. naivitatea, entuziasmul fals și falsificator vs. sentimemtul de ratare, autoindus, latent distrugător.
La reușita show-lui au contribuit, în egală măsură, interpretarea exemplară a Irinei Munteanu, pe care o putem numi chiar „actrița – cameleon”, dat fiind transformările uluitoare pe care le-a suferit pe parcursul reprezentației, cât și regia în manieră minimalistă ce a transmis ideea că întotdeauna accentul trebuie pus nu atât pe mediul exterior, ci mai degrabă pe trăirile sufletești ale personajului de pe scenă, ce transmite povestea de viață. De asemenea, nu trebuie trecut sub tăcere nici aportul ”decorului muzical”, semnat de artistul Robert Stevens.
În încheiere, aș vrea să salut și managementul Teatrul Lumida, un teatru mic dar ambițios, în care accentul se pune, din câte mi-am putut da seama, pe talent, pasiune și dăruire, mai puțin pe ambiții de „celebritate peste noapte” și îmbogățire spontană.
