Prematur. MaternitArte

Motto1: „o fetiță mică ce are în ea ghemuită o fetiță mare nemulțumită” Miruna Vlada

Motto2: „Suntem cu toţii în acelaşi uter.” Ioana Manta

Nu ai cum să discuţi pe tema asta, pe care o simţi ca pe un subiect de tipul cuţit răsucit în rană. E personală. Dar poţi scrie poezie şi îi poţi lăsa pe cei care o citesc 1) să fie de acord cu tine, vor spune că aşa e, femeia are dreptul să decidă; 2) să nu fie de acord cu tine, cine eşti tu să faci reguli, ele au fost deja stabilite, te conformezi, sindrom Venezuela; 3) să nu se pronunţe, să-şi proroge sine die verdictul, fiindcă e prea frumoasă poezia care trece efect butterfly, dincolo de concepte sociale şi ideologie, emoţia nu alungă ideea:

„dar la etaj noi ne ţinem strâns în cuib

fără să mai lăsăm nici

un centimetru de aer nerespirat nedistilat

între o tâmplă şi cealaltă”

Le-am auzit şi le-am văzut discutând, într-o înregistrare publică, internaută, stăteau de vorbă faţă în faţă, Miruna Vlada(nu era răzvrătită) şi Ioana Manta – aici cititoare de poezie şi autoare de portrete ale mamei, expoziţie de chipuri. Ioana o avea şi pe Miruna ei agăţată în braţe. Mi s-a părut că este atât de real ceea ce văd încât nu se putea să nu devină fantastic. Vorbeau, pornind de la Prematur, despre feminitate şi chipurile ei, despre ironie şi pseudomodelele de parenting, prejudecăţi şi MaternitArte, proiectul Ioanei.

Mama-şacal, spune Ioana, este

„Veșnic nemulțumită, angoasată, îngrijorată, ar vrea să stea cu bebelușul, dar și să meargă la serviciu, împarte sarcini celor din jur, datori să o ajute. „Maternitatea e obositoare, dar puiul e o scumpete de frumusețe lugu lugu!”.

„Mama-fluture

Sensibilizată de experiență maternității, feminină și grațioasă în urma nașterii și alăptării. Dă din aripi în căutare de echilibru.”

Mama-leoaică şi mama-liliac au diverse caracteristici. Şi tu care dintre ele eşti, întreabă Miruna Vlada în acest interviu Apropieri. Şi Ioana îi răspunde, căutând versuri din Prematur, că este câte puţin din toate.

Însă abia când am găsit şi cartea de poezie despre care se vorbea, am înţeles: e îngrozitor, e îngrozitor de personal subiectul acesta (lăsăm aici deoparte ipocrizia superlativului neîngăduit, facem o excepţie). Prematur. Prematură era toată viziunea mea despre ce scrie Miruna Vlada înainte să fi dat paginile unei cărţi de poezie care se citeşte ca şi cum ai citi un roman. Aşa a scris cineva pe Goodreads, că Prematur e un roman, şi i-am dat dreptate.

Prematur se citeşte greu, deşi se citeşte uşor. Are personaje, imagini, idei, furie şi tandreţe. Mai ales transmite senzaţia că e prea devreme sau că e prea târziu, lucrurile s-au întâmplat şi se întâmplă deja, ne confruntăm doar cu efectele, cauzele sunt amestecate. Sunt trei părţi în acest volum, ca trei etape ale discuţiei sau mai bine ca trei perspective, fiecare cu starea ei dominantă de spirit – Manifest Extrauterin (după 16 ani); Constelaţii familiale. Anatomia unui refuz; Etica grijii. Cele 12 Apostoliţe. Sinceritatea e în exces şi intri în panică. Unora le este ruşine să vorbească deschis despre feminitate, viol, avort, mame-copil, sunt subiecte-tabu, din pudoare ţinem dinţii strânşi, uite că scrie cineva poezie despre intimitate.

E solicitantă, nu te simţi bine citind-o, te foieşti de colo colo gândindu-te dacă nu cumva e vorba şi despre tine în imaginea asta, în fotografia din albumul familiei, doar ai purtat fundiţe, ai şi tu poze cu zimţi – Constelaţii familiale. Anatomia unui refuz:

„te văd cum te uiţi speriată la fotograf

ai o fundă mare galbenă în păr

e mult mai mare decât capul tău de 6 ani

parcă formează deasupra capului

două elice de organza galbene gata de zbor şi gata de

prăbuşire

porţi bluză şi fustiţă de mătase galbenă cu puncte mici maro

ceva făcut la comandă la croitoreasă nu de cumpărat

şi sandale roz din alea ieftine de gumă cu şosete de danteluţă

albă

ceva e în plus aici ceva nu se potriveşte

ceva e uşor respingător şi tu ştii asta tu vezi mereu asta

te-a pieptănat cu forţa şi a urlat la tine să stai nemişcată să

fixeze funda aia imensă

când a zis stai locului odată! te-a electrocutat ceva pe şira

spinării şi ai rămas nemişcată şi nu ai mai clipit

te-a tras tare de păr ca să se vadă bine funda în poză

aşa să stai!”

Scrisoare neexpediată fetei de 6 ani în galben (p. 53)

Unele versuri sunt aşa de puternice încât ţi se învârte lumea în cap, ca atunci când auzi ştirile pe care nu ai fi vrut vreodată să le auzi, doar să le respingi, cum respingi violenţa. Nu pot să transcriu aici decât versurile care mi-au îngăduit să respir, câteva versuri mai sus mai sus era vorba despre candoarea ucisă înainte de ecograf:

„ţie îţi scriu da da chiar ţie măi fată care nu vrei să zâmbeşti

cu şosetuţele alea de dantelă albă strânse prea tare pe gleznele

mici

da da ţie care nu zâmbeşti nici în ruptul capului când strigă

la tine să zâmbeşti şi din ochii larg deschişi în poză şi în afara

pozei îţi curge lapte negru pe care eu îl beau

zilnic

ţie, nu ştiu ce să îţi spun

nu pot să te îmbrăţişez”

Scrisoare neexpediată fetei de 6 ani în galben (p. 57)

Doamna Tina e din acelaşi film, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, regizor Cristian Mungiu, l-am văzut în 2007, îl văd din nou prin versurile Mirunei Vlada:

„doamna Tina lua vieți și dădea vieți, dintr-o simplă mișcare a

antebrațului. asta e lecția marilor și micilor dictatori

ce să scriem pe piatra lor funerară” (p. 78)

Am zis că nu transcriu versurile grave, pe care le citeşti de mai multe ori în gând înainte de a le citi cu voce tare. Ioana Manta are dreptate, poezia aceasta a Mirunei Vlada şi-a căpătat propria voce, este un manifest, are sonoritatea unor strigăte ţinute mult timp înăuntru. Are şi fragilitatea mătăsii, nu doar forţa cinismului. Fac o excepţie:

„am voie să mă opresc aici?

am înfăşurat cinismul cu un fular de mătase

plin de cheaguri de la ciclu

atâta timp cât e ciclu

cu sau fără cheaguri

sunt safe” (p. 21)

Despre Miruna Vlada găsim câteva date în prezentarea editurii:

Miruna Vlada s-a născut în 1986 în București. A publicat 3 volume de poezii: Poemextrauterine (Editura Paralela 45, 2004; Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din București), Pauza dintre vene (Editura Cartea Românească, 2007) și Bosnia. Partaj (Editura Cartea Românească, 2014; Premiul „Cea mai bună carte de poezie a anului 2014” la Gala Națională a Radio România Cultural). Selecții din poemele ei au fost traduse în limbile albaneză, bosniacă, engleză, franceză, germană, italiană, polonă, macedoneană, sârbă, spaniolă, suedeză, ucraineană. A studiat științe politice la București, Graz, Ljubljana și Berlin. În 2013 și-a obținut doctoratul în relații internaționale. În 2016 a primit bursa „Traduki Literary Residency” în Sarajevo. Pentru moment combină scrisul cu predarea studiilor est-europene la SNSPA București, cu activismul cultural în organizația PEN Club România și cu facilitarea de evenimente culturale. În prezent lucrează la primul său roman, Anticoncepțional.

Las mai jos alte versuri:

„o fetiță mică ce are în ea ghemuită o fetiță mare nemulțumită” (p. 33)

„am realizat aici o enciclopedie ilustrată

despre toți cei pe care nu îi primim în noi” (p. 33 )

„Cicatricile sunt aura mea.” (p. 36 )

„De fapt, cred că petrecând

atât de mult timp cu studiile, și cu regretele,

nu m-am aplecat îndeajuns asupra vieții

Degeaba tot citesc acum despre Venezuela

când nu va mai bate oricum

nicio inimioară acolo în 50 de ani, nu-i așa?

cred că eu sufăr de sindromul Venezuela.

tu?” (p. 109)