„Ritmul e sărac, dar mirosul îngerului
îl port pe față.” (din Încet veniră spre mine…)
Zilele trecute ascultam pe Radio România Cultural o poezie citită de unul din actorii noștri; întâmplarea face că eram cu volumul pe brațe. Astăzi am aflat, tot printr-o fericită întâmplare, că este Sfântul Miron. Nu știam nimic despre acest sfânt, prilej să-mi consolidez cunoștințele. Două coincidențe într-un timp atât de scurt! Nu e nimic bizar la mijloc, ci mă gândesc că spiritul lucrează. Poetul Miron Kiropol a fost un credincios, multe dintre poeziile sale reflectă această credință nestrămutată. N-a făcut paradă de credință, cu alte cuvinte n-a fost un fanatic, se simte asta din delicatețea cu care-și așază gândurile în versuri.
Constantin Abăluță, cel care a alcătuit volumul Neistovită inima vântului, a extras din toate volumele scrise de Miron Kiropol de-a lungul anilor – nu puține – și a alcătuit unul dintre cele mai frumoase portrete literare din istoria literaturii române. Un poet prea puțin cunoscut astăzi, eclectic din toate punctele de vedere – plecat din țară în urma evenimentelor din 1968, stabilit în Belgia și după aceea la Paris, ajunge să scrie în franceză, pentru ca în ultimii ani ai vieții să se reîntoarcă în țară. În tot acest timp, el nu s-a detașat de lumea literară, traducând și implicându-se în diverse proiecte literare, jurnalul său fiind cea mai bună dovadă în acest sens. De altfel, se simt și la nivel de vers căutarea, frământarea, nevoia de a cunoaște și de a pătrunde dincolo de aparențe; toate acestea combinate dau naștere unei poezii speciale. Metafore pe care vrei să le cuprinzi cu mintea și le citești până când crezi că ai prins toate sensurile, pentru ca după câteva pagini să-ți dai seama că ți-a scăpat ceva. Miron Kiropol e un poet al profunzimii, nu scrie pentru oameni grăbiți și superficiali. De fapt, pe alocuri, ai impresia că nici nu ține să fie înțeles, scrisul pentru el având rol cathartic. Ghicești în multe locuri suferințe adânci, născute din doruri și neputințe greu de dus în spate; în alte locuri pricepi că singurul dialog pe care-l cultivă asiduu e cu divinitatea, un dialog fertil, care-i face bine, îl ajută să-și pună ordine în gânduri și suferințe. Combinația de teme este una aparentă, pe fond îți dai seama că tot universul lui poetic este unul al ființării, al Ființei, un univers unde revelația este la ea acasă și principalul semn al cunoașterii.
Fiindcă nu mi-am propus să fac decât o recomandare de lectură, vă las câteva aici câteva poezii sau fragmente din poemele lui Miron Kiropol, în speranța că veți cumpăra volumul. Încă ceva: deloc de neglijat fotografiile Elenei Donciu. Completează excelent versul, îi dau culoare (deși toate fotografiile sunt alb-negru), dar mai ales trimit cu gândul la o altă preocupare a poetului, pictura. Prietenia dintre Constantin Abăluță și poet se reflectă în aceste detalii; pe cei doi îi leagă traduceri de texte, dezbateri de idei și întâmplări faste. O selecție foarte atentă de poeme, o așezare a lor în ordine cronologică și un fir roșu care străbate tot volumul, iată de ce era nevoie de o ilustrație pe măsură. Fotografiile Elenei Donciu sunt căile prin care poemele lui Kiropol pleacă în lume. Să tot gândești astfel un volum de poezii! Să tot citești antologii atât de rafinate, din care răzbate nevoia de a contracara asaltul urâtului (care e la ordinea zilei).
***
„Uscat e lemnul în care dorm.
Sevele pământului urcă fără să atingă
sufletul cărnii mele.” (din Sufletul cărnii mele, Jocul lui Adam, 1967)
***
Dimineață
Deplină e frumusețea și pot să dorm
lângă malul ei ars de aroma soarelui
și lângă tine, călăuză a tainei
ce vii pe ape, și lângă tine, păstorule,
mânând turme în luna ce se face umilă
și se întinde stinsă pe ceruri,
și lângă tine în care un fir de geamăt se desface
spre ziua împlinită,
și lângă pelerinul ce îmi ia pământul de sub trup
și pleacă. (din Schimbarea la față, 1968)
***
Maestru al oboselii
Hârtia pe care scriu
miroase a cârnați,
orașul miroase a cadavru,
poporul miroase a seu,
triumful miroase a deznădejde.
Unde să mă duc, unde să-mi pun capul?
Pe piatra anahoretului,
pe genunchii cavalerilor rătăcitori,
în somnul tău,
pe pântecul căpriței,
în matricea ta. (din Această pierdere, 1992)
***
Mai dă-mi ziua de mâine
Mai dă-mi ziua de mâine, Doamne
Mai dă-mi lumina care în zori
Iese din pământ, din aer și din apă,
Se preface în cel mai puternic și firav element.
Lumina pe care o nasc în ochii scrutând corăbierii
Și pasărea lăsată de Noe peste valuri
Pentru a se întoarce cu ramura duhului în cioc.
Lumina alungându-mă din catacombe,
Gâfâindu-mi în față și pe urmele mele.
Lumina ce lovește
Scrumind locul unde a cercetat. (din Ceea ce sferele gândesc despre noi, 1999)
***
Autoportret
Vorbesc asemeni cerșetorilor
Cu o pancartă înainte-mi:
Sunt fiul lui Dumnezeu.
Și toate se petrec râzând și plângând.
Iar sarea vremurilor îmi presară
Mișcări cu cifru vechi.
Bun la toate, bun de nimic.
Numele mi-e grecesc și înseamnă Domn
Al cetății sau al cerii.
Mi s-a spus, dar am uitat de frică
Să nu-l văd pe Dumnezeu și să mor.
Acum am îmbătrânit.
Am o pietricică în cocoașă,
O piatră neagră purtătoare de vânturi
Din nord, și pe ultima vertebră
Mușcătura unui înger, crizantemă fără buze. (din Poezii și variante, 2003)
***
Opera divinității
Poetul, călău cu sine însuși,
Cum să-l numim altfel?
Nebun? Spin hrănit de spin?
Nisip cu aur în bob?
Var de groapă comună?
Îți bate la ușă pe nepusă masă,
Dă din cap a dojană,
Bolborosește cu dușii pe de pe lume
Cuvinte cu adevărat ale lumii celeilalte.
Își rotește ochii în cap
Nici el nu știe de ce
Și râde singur ca prostul.
Ce să-i faci, asta-i opera divinității,
O adevărată bătaie de joc. (din Cerul ca unică ispită, 2004)
***
Poftă de viață
Am o poftă de viață din lumea cealaltă,
Smulg infinitul din locul său divin
Și-l așez în om,
Foc nedomolit.
Nasc și voi naște
Copilul dansului sacru.
Am chipul zeului suprapus
Peste cel al zeiței.
Am respirația a ceea ce se petrece în inimă. (din Aur în sită, 2014)
Neistovită inima vântului de Miron Kiropol
Poeme alese de Constantin Abăluță
Fotografii de Elena Donciu
Editura: Cartier
Colecția: Cartier de colecție
Anul apariției: 2020
Nr. de pagini: 256
ISBN: 978-9975-86-452-7
Cartea poate fi cumpărată de aici
