Lumi de ficțiune, Lumi de realitate. Am avut eu o patrie?

„Poveștile țin de foame și de sete. Unora le place să le rostească, altora, să le asculte și să le savureze. Iar unora le place să le rostească și să le asculte totodată.” (Ruxandra Cesereanu)

Cartea Ruxandrei Cesereanu cuprinde 14 studii publicate deja în reviste internaționale, grupate în două părți al căror titlu trece pe copertă: Lumi de ficțiune și Lumi de realitate. Imediat ce ai observat coperta frumoasă a cărții, apar întrebările cititorului – Care ți-e patria? Unde te-ai născut și ce spațiu ai ales spre locuire, ficțiunea sau realitate? Îngăduit locuirii este însă și intervalul.

De la o primă răsfoire a acestei cărți sunt evidente diversitatea tematică a textelor prezentate și calitatea scriiturii, farmecul realizării de analize comparative, cu traversarea rapidă și subtilă a marii literaturi a lumii, într-un discurs cu deschideri extraliterare consistente.

În prima dintre lumi, așa cum arată cuprinsul, sunt prezenți vizionarii, autorii prinși de fantasme, oricum, toți buni povestitori – J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Marie Darrieussecq, Will Self, Leonid Dimov, Mircea Cărtărescu:

Dialectica fertilitate-sterilitate în Tărâmul pustiit și Cronicile din Narnia

„Complexul fantasy”. Lecția de magistru a lui Tolkien – Hobbitul & Stăpânul inelelor

Portugalia polifonică din proza lui António Logo Antunes

Roberto Bolaño – 2066. Teoria minoratului și fenomenul feminicid

Alterități umane în romanul postmodern despre metamorfoze (Wall Self și Marie Darrieussecq pe urmele lui Apuleius

Poezia lui Leonid Dimov – spectralitate și atmosferă neogotică

De la Orbitor la Solenoid. Hărți craniene în proza lui Mircea Cărtărescu

Andrei Codrescu – autor anarhetipal și one man show

Leonid Dimov este așezat sub semnul unei „fantezii bulimice” care lasă la vedere o poezie de factură baroc-postmodernă. Dimov este, în opinia Ruxandrei Cesereanu, „un ludic inepuizabil și un inventator de limbă poetică neogotică. Dar poetul are și o latură întunecată, de coșmar, consecință a unor angoase care marchează imaginarul fixat într-o zonă sumbră. Provocatoare i se pare autoarei dimensiunea neogotică, sesizată și de Corin Braga, care folosește aceeași terminologie – poemele lui Dimov sunt definite ca ,,basme neogotice” (p. 160).

„Ca teoretician, Leonid Dimov este un oniric structural, dar ca practician al poeziei, lucrurile sunt hibridate. Când mă refer la neogotic, vizez mai degrabă un sens coșmaresc în poemele dimoviene. Totuși, este vorba de un altfel de coșmaresc decât la romantici, mai apropiat de gotici, deși distinct parțial și de aceștia – e pur și simplu un neogotic dimovian personal, inimitabil. Limita ori granița între lumină și coșmaresc este fluctuantă, adesea.” (pp. 159-160)

Minunată mi s-a părut asocierea lui Dimov cu Ion Barbu, cel din Riga Crypto și lapona Enigel, plecând de la ideea că iubirea îmblânzește monstruozitatea, după modelul Luceafărului eminescian, cu trimitere la observația lui Ion Bogdan Lefter din studiul Cărțile maturității depline a lui Leonid Dimov.

Excelentă este în această carte a Ruxandrei Cesereanu selecția poemelor și oprirea asupra opiniilor critice semnificative, elemente de valoare ale interpretării proprii. Vârcolacul îndrăgostit, ne reamintește autoarea, arată așa:

„Are de-a lungul trupului din paftale și inele/ trei creste paralele/ și ochi ovali, colosali, năuciți de reverii, ca două lune sângerii.” (pp. 167)

Vârcolacul îndrăgostit de Clotilda, contorsionat, zmeu și vampir, este o făptură de interval, prins cum este în lupta dintre latura să neomenească și trăirea omenească a iubirii.

În tipologia „interpretărilor teatralizate” intră și trecătorul care suferă, în urma căderii, o metamorfoză stranie, care-i înspăimântă pe martorii scenei. Pe lângă ironie și autoironie, remarcate de ochiul critic, observăm frumusețea secvenței alese:

„Aveam trei țepi înspăimântători/ Drept în mijlocul capului pleșuv, / Îmi ieșea fum din nări ca din Vezuv,/ Mi se bălăbăneau urechile de elefant – / Și creșteam necontenit, gol acuma și gigant,/ Îmi plesnise un ochi neîncăpător sub pleoapă/ Și curgea din el un fel de apă/ Parfumată și străvezie.” (poemul Eleusis, p. 171)

Valoroasă este fără îndoială actualizarea și actualitatea bibliografiei folosite. În studiul dedicat lui Mircea Cărtărescu, autoarea aduce în propriul text, spre a-și construi ipotezele de lucru, nume valoroase ale contemporaneității: Dan C. Mihăilescu, Horia Pătrașcu, Ioana Pârvulescu, Alina Purcaru, Andreea Răsuceanu, Simona Sora, Bogdan-Alexandru Stănescu, Cornel Ungureanu, Mihaela Ursa, Radu Vancu.

Teoria alterității formulată de Tzvetan Todorov este așezată în context nou și devine concept de bază în analiza unor texte care au ca temă ieșirea kafkiană din propriul sine, prin procesele de metamorfoză și, implicit, alterare a calității umane – „Un Eden Postuman?!”:

„Perspectiva mentalitară și eficientă (dacă putem să o catalogăm astfel) a lui Tzvetan Todorov din cartea sa Cucerirea Americii. Problema Celuilalt, de analiză a alterității, ar putea fi și ea relevantă în acest caz, chiar dacă doar parțial. Referindu-se la modalitatea în care amerindienii (aztecii, mayașii ș.a.m.d.) erau percepuți de conquistadorii spanioli, Todorov înșiră și clasifică trei planuri ale problematicii alterității: 1. planul axiologic, de raportare la celălalt ca bun/rău, egal/inferior; 2. planul praxiologic ce depinde de apropierea/depărtarea față de celălalt, respectiv asimilarea și supunerea versus indiferența față de celălalt; 3. planul epistemic, de raportare la celălalt prin cunoaștere și recunoaștere versus ignorare.” (p. 119)

Simpla parcurgere a titlurilor din partea a doua a cărții, Lumi de realitate, este un îndemn la căutare intelectuală și o provocare la hermeneutică:

Grădina paradisului. Însemnări de căpătâi de Sei Shonagon

Modelul armean. Epica epopeică a lui Franz Werfel

Ion D. Sîrbu – Distopia balcanică

Cenotaf și tumuli. Dora Bruder de Patrick Modiano și proza etică a Hertei Müller

Canibalism psihologic și gender. Pianista de Elfride Jelinek

Ulițkaia, moștenitoarea lui Soljenițîn

Aceeași selecție atentă a citatului, în spiritul analizei definite de rigoare, se remarcă în studiul dedicat lui Ion D. Sîrbu și, implicit, distopiei, condiției intelectualului în epoca dictaturii, relației noastre dificile, ca țară, istoric vorbind, și nu numai, cu Occidentul. Romanul Adio, Europa! este considerat o „replică demonstrativă și ironică” pentru La condition humaine a lui André Malraux:

„Patria […] ar trebui să fie locul la care te întorci indiferent de unde. Casa, „acasă” ta, cred că este viziunea singurătății tale imanent-transcendente, din care nu pleci decât izgonit, mort, prin naționalizare sau demolare. Am avut eu o patrie?” (p. 290)

Tăietura nobilă a frazei, recuperarea reperelor critice esențiale, trimiterile livrești, întrețeserea rafinată a ideilor, toate acestea cer o lectură atentă a cărții Ruxandrei Cesereanu. Ochiul critic se apropie un timp de miezul unui text, pentru a-i observa resorturile lăuntrice, „povestea”, apoi se îndepărtează, pentru contextualizare. Dincolo de intertext, de bogăția ideilor, limpezimea frazei aduce unui cititor obișnuit cu procesul hermeneutic bucuria descoperirii unor interpretări inedite.

Câteva informații despre autoare găsim în prezentarea editurii:

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de Litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Actualmente este profesor la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (din 2002 încoace). A publicat 9 cărți de poezie, 7 cărți de proză, 8 cărți de eseu. 14 din cărțile ei de poezie, proză și eseu au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, franceză și bulgară. Cea mai recentă carte de poezie publicată – Sophia România (Casa de Editură Max Blecher, 2021); cea mai recentă carte de proză publicată – Un singur cer deasupra lor (Polirom, 2014); cea mai recentă carte de eseu – Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (Polirom, 2016).

Lumi de ficțiune, lumi de realitate de Ruxandra Cesereanu