Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște

Colectie: EGO. PROZĂ – Editura POLIROM

„Lavinia Braniște, nume de vîrf din noul val, revine cu un roman extraordinar. Cartea explorează trecutul comunist plecînd de la un scenariu de film despre Zoia Ceaușescu, dar investighează și labirinturile geografice ale României – acele zone obscure și ambigue care apar pe hartă doar în preajma alegerilor electorale. Sonia ridică mâna pleacă în căutarea comunismului pierdut, în căutarea provinciei pierdute, în căutarea familiei pierdute, în căutarea identității de gen, în căutarea noilor configurații sociale din lumea metropolitană de azi. Este un roman melancolic și puternic. Imersiunea lui în trecut provoacă prezentul să iasă la suprafață.” (Mihai Iovănel)

Lavinia Branişte s-a născut la Brăila, în 1983, și a studiat literatură și limbi străine la Cluj și București. A scris poezie, proză și literatură pentru copii. La Polirom i-au apărut volumul de proză scurtă Escapada (2014) și romanul Interior zero (2016), care a primit premiul „Nepotu’ lui Thoreau“ pentru cea mai bună carte de proză a anului 2016 și a fost tradus în germană și polonă.

***

— Vrei să mergem? îl întreabă Sonia pe Paul.

El vine în spatele ei şi se uită în ecranul laptopului,să vadă anunţul.

— „Comunismul în România“ şi au pus pe afiş culoarul unei închisori, super.

— Păi, nu asta a fost? întreabă ea.

El face un semn scârbit şi zice:

— Nu mă interesează acest eveniment.

Acum doi ani, când s‑au îndrăgostit, simţea că va învăţafoarte multe de la el, poate de‑asta a şi cucerit‑o, i s‑apărut că e inteligent (acum ar spune mai degrabă citit),că e hotărât (acum ar spune mai degrabă rigid).

La CNSAS dosarele sunt la liber, teoretic, dar nu poţisă intri decât dacă eşti petent sau cercetător.

O sună din nou pe maică‑sa.

— Crezi că bunicul a fost turnat la Securitate? Aş vreasă citesc despre el.

Bunicul din partea mamei e un personaj mitologic înfamilia lor de când a murit în urmă cu zece ani. Imaginealui a suferit transformări spectaculoase de când nu mai e.Sonia e convinsă că ar fi fost un om mişto, dacă ar fi fosteducat. Poate că educaţia i‑ar fi deschis capul într‑atâtîncât nici n‑ar mai fi bătut‑o pe bunica. Era inteligent şişmecher, avea caiete cu socoteli şi nimeni nu ştia cesocoteli sunt alea, cu siguranţă cineva ar fi avut lucruride spus despre el într‑un dosar secret.

— Nu vrei să faci o cerere? întreabă Sonia.

— Nu chiar, zice maică‑sa, de ce să fac?

— Ca să‑mi povesteşti cum e înăuntru la CNSAS.

— N‑ai găsit pe net?

— Vreau să‑mi zici cum miroase.

— Probabil că o să mă mănânce nasul şi o să‑mi curgăochii şi o să mi se umfle faţa. Ştii că nici la bibliotecă nupot să mă mai duc cu toate vechiturile de acolo.

Sonia se gândeşte cum s‑a umflat maică‑sa odată de lapăr de pisică, iar maică‑sa se gândeşte la tatăl ei şi pentruprima dată îi încolţeşte gândul că poate ar trebui săconvoace moştenitorii şi să vândă casa bătrânească, a căreicurte s‑a transformat într‑o mică junglă de când nu mailocuieşte nimeni acolo. Poate că nu are până la urmă datoriade a o păstra, cum s‑a înverşunat până acum, ea şi numaiea, doar pentru că taică‑său a fost un martir şi a construit‑ocu propriile mâini. Ce jignire ar fi fost pentru el să ştie dintimpul vieţii că acea casă urma să fie vândută. Chiar dacăel s‑a jurat că va ţine cel puţin o sută de ani, uite că dupănumai cincizeci de ani, şi două generaţii, e consumată.

— Totuşi mă gândesc că e ceva fascinant să citeşti noteinformative despre tine. Cumva… ca şi când te vezi dinafară, îi spune Sonia lui Paul, şi râde, fiindcă în momentulăsta i se pare amuzant să scotoceşti prin dosare vechi, ise pare că ar fi un fel de oracole.

Paul e scârbit de această abordare. Râde numai ea. El stăscufundat într‑un fotoliu în balconul cu geamuri largi şirame de fier. Fumează şi fumul nu se duce nicăieri, pur şisimplu dispare, poate din cauza căldurii. Sub ei, în rondulde la Romană, maşinile fac cercuri‑cercuri şi apar ca într‑unfilm, iar o pătură invizibilă ţine zgomotul acolo jos.

— Mai bine renunţi dacă nu înţelegi, spune el.

Îi pare rău că a râs.

— Şi cine l‑a autorizat pe individul ăsta să facă film despre comunism? întreabă iritat Paul.