„Forța binelui” de Daniel Goleman

Trăim în cea mai privilegiată epocă a istoriei umanității. Accesul la cunoaștere nu a fost niciodată mai facil, viteza cu care călătorim dintr-un capăt în celălalt al lumii este amețitoare, șansa de a întâlni cele mai importante figuri din domeniul care ne interesează sau de a avea contact cu oameni din culturi diferite este la îndemâna oricui, progresele tehnologice și noile invenții depășesc cu mult capacitatea noastră de a le pune în practică, distanțele sunt anulate de noile canale de comunicare virtuală. Putem face o listă uriașă cu beneficiile pe care ni le oferă lumea de azi. Cu toate acestea, în ciuda descoperirilor tot mai spectaculoase, zona de umbră din jurul cunoștințelor noastre pare să devină tot mai mare. După mii de ani de căutări și răspunsuri, noi continuăm să ne adresăm aceleași întrebări „rusești” (Andrei Pleșu) despre originea și rostul nostru pe pământ sau despre ce e de făcut ca să ne simțim împliniți și fericiți. Certitudinile nu sunt ferme, reperele înaintașilor ni se șterg, iar căile trasate de tradiții se încâlcesc. Debusolarea omului zilelor noastre este direct proporțională cu viteza progresului material. Dimensiunea suferinței lui se reflectă în profitul înregistrat de industria farmaceutică și în numărul grupărilor spirituale active, în succesul pe care îl au rafturile cu cărți de „dezvoltare personală” sau în numărul de clienți din cabinetele de psihologie – ca să remarc doar câteva aspecte.

Dar Dalai Lama, care ascultă știrile BBC în fiecare dimineață la ora 5, a constatat că suferința se reflectă și în răul pe care oamenii îl propagă în lume din cauza emoțiilor distuctive care îi domină. Dezechilibrele emoționale ajung să ne distugă sau să ne afecteze nu doar pe fiecare în parte, ci și relațiile dintre semeni, afacerile, legăturile dintre state și Pământul pe care trăim și pe care l-am supraexploatat cu iresponsabilitate. Ca lider spiritual mondial, Dalai Lama este preocupat să ofere soluții realiste la răul care s-a întins peste tot ca o plagă. Forța binelui – cartea semnată de cunoscutul psiholog american Daniel Goleman, apărută la Curtea Veche, în 2015 – prezintă viziunea lui Dalai Lama asupra lumii de azi, lume pe care o cunoaște ca fiecare om obișnuit, dar și datorită călătoriilor neobosite pe care le face pe toate meridianele pentru a se întâlni cu președinți de stat, cu oameni simpli, scriitori, artiști, lideri religioși, savanți. Un detaliu despre programul zilnic al acestui simplu călugăr budist – așa cum se consideră câștigătorul premiului Nobel pentru pace din 1989 – ar trebui să fie grăitor pentru soluția pe care el o vede salvatoare, și anume, cultivarea compasiunii și acționarea pe toate planurile prin filtrul compasiunii. Indiferent ce conține agenda lui, Dalai Lama se trezește la trei dimineața și se culcă la șapte seara, iar cinci ore, zi de zi, le dedică exercițiilor spirituale. Compasiunea este principala valoare pe care o cultivă în aceste exerciții. Astfel că el vorbește din experiența personală atunci când pune accent pe importanța pe care o are lucrul cu sinele înainte de a avea intenția să facem gesturi care să genereze schimbarea celor din jur și a lumii: „Începeți prin a privi în interior și prin a vă stăpâni mințile și inimile” (p. 29), este recomandarea lui. Gesturile noastre vor avea efect numai dacă sunt acționate dintr-un punct interior echilibrat, care ne salvează de la sacrificii inutile (pierderea liniștii, a sănătății).

Deși este călugăr budhist, Dalai Lama crede că este imposibil să schimbăm lumea doar prin rugăciune sau având bune intenții. Esențiale sunt faptele; doar ele vorbesc despre credințele noastre autentice. Dar, ceea ce s-ar putea să surprindă este perspectiva din care pleacă soluția lui de a acționa prin forța binelui. El a observat că, astăzi, oamenii sunt tentați să nu mai crediteze gesturile religioase din cauză că instituțiile religioase bazate pe cultivarea iubirii dintre semeni s-au compromis de-a lungul istoriei, în primul rând, prin războaiele provocate sau din cauza corupției liderilor religioși. Un exercițiu cum este meditația, practicată în mai multe spiritualități, dacă este golit de încărcătura religioasă și este practicat pur și simplu, poate duce la numeroase beneficii pentru sănătate, care sunt confirmate de oamenii de știință. De altfel, este important că viziunea este una mai degrabă științifică decât religioasă. La urma urmei, este la îndemâna fiecăruia să observe că o faptă bună ne face să ne simțim bine; iar pentru a constata asta nu e nevoie să trecem printr-un laborator, deși savanții ne spun că efectele binelui sunt detectabile și măsurabile. Manifestarea iubirii, a bucuriei sau a bunei dispoziții întărește imunitatea (furia, ura, judecarea celuilalt „ne mănâncă realmente organismul”, iar ostilitatea cronică ne scurtează viața – p. 67). De aceea, cel mai important e că primul câștigat ca urmare a compasiunii este chiar cel care o manifestă.

Într-un grup de prieteni, unul dintre ei a insistat să discutăm despre tentația lui de a intra în politică și ne-a întrebat dacă i-am aproba această decizie. Având în vedere realitatea degradată în care a ajuns clasa politică de la noi, evident că noi ne-am exprimat entuziasmul că ar fi de dorit ca un tânăr ca el să facă acest pas, căci e nevoie acolo de persoane cinstite, experimentate și bine intenționate. Dar discuția a luat o turnură neașteptată când ne-am dat seama cu toții că răul care se manifestă în politicieni este atât de vast și de dens, încât riscul ca tânărul nostru prieten să fie „înghițit” este foarte mare, dacă nu cumva chiar previzibil. Cazul despre care vorbesc este exemplar pentru ceea ce sugerează Dalai Lama. Astfel, prietenul nostru va putea face politică, fără să se piardă, numai dacă se va transforma pe sine, numai după ce se va cultiva și întări pe baza valorilor fundamentale ale tuturor sistemelor etice și a bunului simț (p. 14). Condiția pentru ca activitatea lui să fie eficientă este ca el, ca persoană, să fie echilibrat și puternic.

Cartea lui Daniel Goleman are un caracter practic remarcabil. Autorul nu se limitează la a face aprecieri și la a-și arăta admirația față de Dalai Lama, ci oferă soluții, exerciții și sfaturi despe cum să punem binele în acțiune. Așadar, înainte de toate, e necesar să ne concentrăm asupra propriei persoane, prin combaterea energiilor care dirijează negativitatea în mintea noastră, lucru care va duce la transformarea minții și la slăbirea emoțiilor distructive. Furia, frustrările și disperarea au o forță atât de mare încât, dacă nu producem schimbarea interioară, vom fi vulnerabili în fața reacțiilor inconștiente ale acestora. Așa se pregătește terenul pentru a permite compasiunii să se manifeste în fiecare gest. Dacă în viața noastră am făcut loc compasiunii, vom face față cu seninătate și calm oricărei provocări. Cu cât puterea noastră interioară crește, cu atât vom fi mai dispuși să ne confruntăm fără probleme cu situațiile cele mai dificile din lume: de la corupția conducătorilor și nepăsarea celor puternici față de oamenii slabi, până la elitele desprinse de realitate și care se orientează numai după lăcomie și egoism; dar, mai întâi, cu situațiile cotidiene care ne produc emoții negative.

Martin Luther King Jr. a văzut răul ca o rețea bine legată, în care fiecare element depinde de alt element, astfel încât, când unul e afectat în mod direct, atunci este afectată, ca un domino, întreaga structură. Pornind de la această reprezentare, Dalai Lama își exprimă speranța că, dacă o persoană are puterea să acționeze prin forța binelui, ea va genera o mișcare care va influența reacția altora, în lanț. Iar dacă eforturile noastre unite sunt fundamentate pe o transformare interioară în care sunt întărite compasiunea, calmul, curiozitatea ascuțită, demintatea ș.a.m.d., atunci se întrezărește o altă lume. O lume în care cu toții vom acționa fiind conștienți de nevoile planetei interconectate, că fiecare are un rol (oricât de neînsemnat ar părea, rolul fiecăruia e important pentru că el se multiplică atunci când se atașează altuia), iar fiecare va manifesta grijă și compasiune față de celălalt. Prin sugestiile pe care le prezintă Daniel Goleman, se consideră că vor fi plantate semințele unei lumi cu adevărat bune. Proiectul acesta este posibil, ni se spune, dacă înțelegem că realitatea pe care o vedem prezentată la știrile TV nu este chiar atât de îngrozitoare, pentru că în oricine (chiar și într-un criminal) se găsește un mare rezervor de sensibilitate și de generozitate, și este nevoie doar de contextul potrivit ca să iasă la lumină.

Un prim pas ar fi să nu ne mai uităm la ce e greșit în jur, ci să ne îndreptăm atenția spre ce s-ar putea face bine, asumându-ne responsabilitatea pentru o bună stăpânire a minții și a emoțiilor negative. Asta s-ar numi igiena emoțională, care constă în diminuarea forței emoțiilor distructive și dezvoltarea unui fel bun de a fi, prin educația inimii. Lucrul cu sinele este foarte complicat și de durată, însă este o formă concretă de asumare a rolului pe care ni-l dorim în clădirea unei lumi mai bune, privind în viitor, dar acționând acum!

Vestea bună e că totul se învață. Dușmanii fericirii noastre sunt emoțiile negative. Asta înseamnă că e nevoie să învățăm cum să le observăm și să le potolim forța cu care acționează asupra noastră. De pildă, când a primit informația că armata chineză a tras în tibetanii care protestau împotriva guvernului chinez, omorându-i pe mulți dintre ei, în special călugări, Dalai Lama povestește că i-a vizualizat pe oficialii chinezi, le-a luat furia, suspiciunea și emoțiile negative și le-a transmis în schimb dragoste, compasiune și iertare (p. 43). Chiar dacă asta nu a rezolvat poblema, câștigul constă în păstrarea liniștii lui. Pentru că există riscul să credem că Dalai Lama se ferește de orice disconfort și nu urmărește decât păstrarea liniștii – ceea ce ar însemna că are o doză semnificativă de egoism, nepăsare sau lâncezeală în relațiile cu ceilalți – el spune că totul trebuie făcut cu măsură. Dezvoltarea unei atenții asupra sinelui și a grijii pentru celălalt necesită judecată, „nu doar o stare de spirit lipsită de conținut. E o graniță subțire care desparte liniștea sufletească de o stare de somnolență” (p. 53). Așa încât, liniștea pe care compasiunea activă o aduce cu sine se îmbină cu o minte trează și cu o inimă caldă.

Valoarea unei minți liniștite este că e capabilă să ia decizii mai înțelepte. Dr. Aaron Beck (creatorul terapiei cognitiv comportamentale) spune că atunci când o pesoană este stăpânită de furie, cele mai multe dinntre aspectele negative percepute sunt neadevărate, „90% sunt născociri ale minții” (p. 44). Felul acesta de a reflecta asupra evenimentelor este parte din exercițiul zilnic al lui Dalai Lama, ceea ce îi dă putere și știință asupra modului în care să se controleze și să reacționeze.Are dreptate Dalai Lama când spune că

„o minte omenească tulburată, dezordonată, înclinată spre accese de furie, răutate, poftă obsesivă, gelozie sau aroganță poate ruina vieți” (pp. 44-5).

Merită să ne dedicăm un timp pentru a ne gândi la efectele dăunătoare pe care le cauzează emoțiile negative în viața noastră; de exemplu, câteva minute de ură intensă. Soluția nu constă în înfrânarea acestor emoții, ci, înainte de toate, în conștientizarea lor, iar apoi în înfruntarea lor directă. Să ne observăm cât mai des cum ne comportăm și cum se manifestă în noi emoțiile distructive. Exercițiul observației produce o oarecare detașare, care ne dă putere să începem controlul, stăpânirea lumii noastre interioare, pentru că înțelegem cum s-au produs emoțiile.

„Dacă prezența noastră conștientă a devenit foarte puternică, emoția se comprimăîn față în chiar momentul în care devenim conștienți de ceea ce o provoacă – stăpânim impulsul înainte să ne stăpânească el pe noi” (p. 47).

Așa începe schimbarea. În continuare, Dalai Lama pune la dispoziție o hartă a minții cu ajutorul căreia să ne trasăm drumul către stăpânirea de sine. Astfel, el vorbește despre cinci emoții universale – frica, furia, dezgustul, bucuria și tristețea – fiecare repezentând centrul unei familii de emoții. După ce se face o inițiere pe acest tărâm, fiecare va observa că mai e nevoie și de o busolă morală.

Problema e că

„discuția despre morală îi polarizează prea des pe oamenii care sunt manipulați de voci radicale, mai ales când dezbaterea se poartă în jurul credinței religioase” (p. 62).

Aici accentul cade pe credință, iar nu pe oameni, ceea ce îngustează perspectiva. Este motivul pentru care Dalai Lama vrea să poarte dialogul în afara credințelor religioase sau al unor ideologii, pe marginea unei morale a compasiunii, valabilă pentru toți. Omul este valoarea asupra căreia trebuie să ne aplecăm, pentru că el e structural o ființă care tinde să facă bine în mod natural și se naște cu „echivalentul unei sensibilități morale” (p. 65). Omul s-a născut o fiiță altruistă, dar, cu trecerea anilor, este pervertit și se înrăiește. Sistemele competitive din școli sunt unele dintre cele care îl înrăiesc pe om. Soluția este, așadar, compasiunea, care acționează pozitiv pe toate planurile: ne scade frica, ne ajută să ne descoperim puterea interioară, ne face încrezători, ne ajută să ne dezvoltăm răbdarea, toleranța, discernământul. Dalai Lama se gândește mereu că, de fapt, noi suntem frați, inimile și creierele noastre sunt așezate la fel, împărtășim nevoi comune, avem cam aceleași nevoi. Practic, aproapele meu este la fel ca mine, deci și el are dreptul la fericire așa cum și eu am.Așa încât, compasiunea autentică ar trebui să-i aibă în vedere pe toți oamenii, inclusiv pe cei care ne fac rău, nu doar pe cei dragi.

Originalitatea lui Dalai Lama vine din faptul că își bazează afirmațiile pe rezultatele unor cercetări din neuroștiințe sau din alte domenii medicale. Pentru consolidarea unei etici a compasiunii, știința are avantajul că se poate adresa unei mase mai largi de oameni decât o face vreo religie. Iar știința mărturisește despre efectele extraordinare pe care le au faptele bune asupra oamenilor, atât la nivel biologic, cât și în calitatea relației cu ceilalți.

Viziunea despre forța binelui nu scapă niciun domeniu semnificativ al vieții. Pornește de la cel personal, pe care am insistat până acum, dar are strategii pentru binele comun, pentru problemele extrem de complicate de ordin social, pentru educație, în afacerile din sistemul economic, ecologie și politică. Transparența, dialogul, generozitatea, fermitatea sunt derivate ale compasiunii, nuanțe ale acestei valori morale aplicabile, în parte, în domeniile enumerate. Dar, schimbarea în bine apare numai dacă acționăm. Și o putem face în sensul propus de Dalai Lama, care recomandă să nu mai folosim inteligența în serviciul lăcomiei și urii (care ne fac rău nouă înșine, în primul rând), ci pentru binele tuturor. Prin urmare, nu ne rămâne decât să gândim, să plănuim și să acționăm.

Editura: Curtea Veche Publishing