E frumos să ți se tot zică „Fiecare cu drumul lui în viață!” sau, și mai și, „Descoperă-ți propiul drum!”. Te uiți în jurul tău și tot încerci să-ți dai seama cum de-au ajuns ceilalți pe drumul lor. Sau să te convingi că fac doar ceea ce-i bucură cu adevărat. Deocamdată, ție nu-ți plac prea multe și nici foarte sigur nu ești de ceea ce vrei.

Alex Petroski are 11 ani și 8 luni. Locuiește în Rockview, Colorado și ține foarte mult să spună celor din jurul lui că, de fapt, el are 13 ani, măsurați în ani de responsabilitate. Pare a fi un copil obișnuit, ca oricare dintre voi; are o singură și mare pasiune: rachetele. Și pentru că vrea să-și trimită racheta în Cosmos pleacă în prima lui călătorie departe de casă: călătoria către SHARF – Festivalul Rachetelor, care are loc în fiecare an în deșertul de lângă Albuquerque (New Mexico, SUA). Dacă ajunge sau nu – va trebui să citiți cartea. Nu vă povestesc mai multe.

Veți zice că, până aici, nimic ieșit din comun. Și voi vă doriți să atingeți Everestul într-o zi sau să învățați să conduceți mașina atât de bine, încât să participați la curse de Formula 1.

Daria Câmpeanu la lansarea Colecției Smart Age

Doar că Alex e un copil și nu e. El locuiește doar cu mama lui și cu câinele său, Carl Sagan (da, da, câinele poartă numele eroului copilăriei sale). Ei, și?, veți spune iarăși. Dar aflați că  Alex este cel care are grijă de mama lui, gătește și întreține casa; el mai are un frate, mai mare decât el, Ronnie James – RJ, dar acesta stă departe, tocmai în faimosul Los Angeles, ceea ce-l împiedică să-l ajute foarte mult cu treburile casei. Alex are un prieten foarte bun, Benji, dar și o mulțime de prieteni virtuali, cei din comunitatea făuritorilor de rachete, iar în timpul călătoriei sale de la SHARF către Los Angeles, via Las Vegas, își va face alți prieteni, ba chiar și descoperă și o soră vitregă, Terra.

 

«ÎN SFÂRŞIT ne mişcăm din nou! Am stat aşa demult! Eu şi Zed suntem aici, în vagonul-salon, acum, doar că nu e numai din sticlă cum zicea Lacey, ci mai degrabă pe jumătate din sticlă, iar ferestrele SUNT cu adevărat uriaşe. Se curbează până pe acoperiş şi sunt scaune cu faţa la ferestre, ca să poţi privi peisajul ca și cum ai privi la televizor.

Odată ce trenul a început să meargă, în sfârşit, totul afară s‑a transformat din deşert plat în deşert muntos, iar Zed s-a uitat la peisaj, iar eu m-am uitat la Zed, şi globii lui oculari se mişcau înainte şi‑napoi foarte iute când se uita la stâncile şi la tufele uscate care treceau prin faţa noastră. Zed îmi aminteşte oarecum de profesorul meu de ştiinţe, domnul Fogerty, care este foarte gras şi are păr cărunt, numai că Zed nu e la fel de bătrân, şi e  puţin mai scund, şi nu are deloc păr. E ca o versiune de hobbit chel a domnului Fogerty….

 [râs zgomotos]

Acesta este Zed, râzând din nou. Abia l‑am cunoscut şi el deja râde mai mult decât orice altă persoană pe care o ştiu eu. Şi când râde, tot corpul lui se face mai mic şi apoi mai mare, ca şi când ar umfla un balon.

[Zed râzând]

Iar se întâmplă!

I‑am spus lui Zed că încă nu‑mi vine să cred că nu foloseşte Internetul:

— Cum poţi să nu ai Internet? Eu nu ştiu ce m‑aş face fără Internet, pentru că atunci în mod sigur n‑aş putea să aflu lucruri noi la fel de repede. N‑aş putea să intru pe Rocket Forum sau pe YouTube, şi n‑aş fi aflat niciodată despre SHARF, sau despre cum să construieşti o rachetă, şi n‑aş avea Ancestry.com care să‑mi fie Dad Scene Investigator. Zed a scris pe tăbliţa lui: „Spune‑mi mai multe.“

— Ancestry.com mi‑a găsit informația potrivit căreia tata ar avea o licenţă de practicare ingineriei civile, iar eu am căutat pe Google ce e acela un inginer civil, şi zicea că e cineva care proiectează drumuri şi poduri şi chestii din astea. Zed ridică din nou tăbliţa şi scrie același lucru:

„Spune‑mi mai multe.“

— După ce am aflat asta, l‑am sunat pe Ronnie şi l‑am întrebat dacă știa că tata a fost inginer civil.

Mi‑a spus să uit de tata, că nu foloseşte la nimic să scormonesc trecutul. Iar eu i‑am spus că nu pot să uit cu adevărat pentru că, în primul rând, nu am nimic să‑mi amintesc!

După acel moment, pe tăbliţa lui Zed scria tot timpul: „Spune‑mi mai multe.“»

Alex va ajunge înapoi acasă cu ajutorul Terrei, al lui Steve, Zed, ba chiar și Ronnie vine să-i fie aproape; călătoria lui va fi plină de tot felul de întâmplări, care mai de care mai pline de neprevăzut, iar dacă va reuși să ajungă să treacă cu bine peste tot… veți descoperi citind cartea.»

Ne vedem în Cosmos este cartea prieteniei și a curajului. De la Alex învățăm ce este curajul, cum ne putem face prieteni noi și cu el mergem pe drumul speranței și al descoperirii frumuseții din lumea cea mare. Pentru Alex nimic nu e imposibil, atât timp cât ai alături prietenii, familia și … un câine. 🙂

„Ne vedem în Cosmos, prieteni!” de Jack Cheng

Editura: Corint

Colecția: Smart Age

Traducerea: Cristina Jinga

Anul apariției: 2018

Nr. de pagini: 352

ISBN: 9786067933185

Credit foto: Radu Nicolae

Share.

About Author

Avatar photo

Editor-coordonator Bookhub.ro. Câteva dintre pasiunile mele le găsiți reflectate în cele scrise aici. Muzica, teatrul și literatura își găsesc drumul, cum-necum, spre mintea, inima și sufletul meu. Am nevoie de frumusețea acestora reflectată în forme sonore, producții teatrale sau cărți foarte bune, astfel încât să (re)descoper oamenii așa cum sunt: frumoși.

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura