„Filozofia ca mod de viață. Convorbiri cu Jeannie Carlier și Arnold I. Davidson” de Pierre Hadot

„Filozoﬁa ne deschide ochii față de ceea ce are problematic în sine existența lumii și a noastră în așa măsură încât să fim vindecați pentru totdeauna de a mai căuta. “ (Henri Bergson)

Profesor la de istorie și gândire elinistă la Collège de France, traducător, editor, filozof cu specializare în filozofia antică, Pierre Hadot (1922-2010) este gânditorul care a influențat filozofia mai puțin prin concept și mai mult prin abordare, renunțând la calea discursivă uzuală și urmând calea socratică uitată. Inspirat de filozofia reacționară a lui Henri Bergson, existențialism și marxism, Hadot și-a dezvoltat o teorie proprie asupra expresiei filozofice în lume. Dualismul bergsonian i-a deschis calea spre posibilitatea de extindere a percepției umane oferind credit cunoașterii intuitive. Existențialismul l-a ajutat să conștientizeze faptul că Omul poate fi reacționar atât la experiențele sale individuale, cât și la cele colective, iar marxismul i-a arătat că este posibilă punerea în practică a teoriei. În viziunea lui Perre Hadot teoria filozofică trebuie să fie într-un contact intim cu existența și să catalizeze voința de a acționa în viață. El susținea teza conform căreia actul filozofic s-a îndepărtat de adevăratul lui scop – de a îndruma și educa, astfel generând transformare în percepția existenței. Filozofia ca mod de viață, tradusă în română de către Adrian Cotora, apărută la Editura Humanitas, este de fapt o încununare a viziunilor de autor aduse către cititor sub forma unui dialog. Meritul incontestabil al cărții este claritatea, calitatea exprimării, iar competența interlocutorilor și articularea laconică a ideilor fac lectura facilă și accesibilă chiar și celor neinițiați.

Astfel ne dăm întâlnire vizuală cu două convorbiri antrenante: Pierre Hadot cu Jeannie Carlier, respectiv Pierre Hadot cu Arnold I. Davidson. Janine Carlier, este profesor asociat la L’École des hautes études en sciences sociales, Paris, autoare a câtorva publicații despre neoplatonismul târziu, iar Arnold I. Davidson este profesor la Universitatea din Chicago, unde predă filozofia, istoria științei și teologia; de asemenea, este co-director al revistei Critical Inquiry și a coordonat traducerea americană a cursurilor lui Michel Foucault de la College de France.

În cadrul discuțiilor se urmăresc câteva tendințe. Pentru mine, de mare interes au fost acele întrebări care au atins subiectul misticismului și tema conversiei dogmei în practică. În unele curente filozofice misticismul a coexistat pașnic cu intelectualismul, iar asumarea de către unii gânditori a unor dimensiuni de percepție, altfel decât raționale, nu a însemnat o încălcare a drepturilor rațiunii. Educația religioasă, studiul intens al filozofiei antice neoplatonice au hrănit preocuparea mistică a lui Hadot. Condiția umană implică necesitatea unei extensii dincolo de argumentarea logică și utilitaristă. Autorul descrie sentimentul profund de mirare pe care l-a trăit privind cerul înstelat copil fiind și pe care l-a regăsit mai târziu citind la Romain Rolland despre ceea ce numea acesta „sentimentul oceanic”:

„(…) am fost invadat de o angoasă deopotrivă înfricoșătoare și încântătoare, provocată de sentimentul prezenței lumii, sau a Totului, și al prezenței mele în această lume.”

Acest sentiment de uimire l-a urmărit toată viața și i-a definit parcursul.

Conversia dogmatismului în practică a fost o altă preocupare constantă a lui Perre Hadot; în Prefața la EXERCIŢII SPIRITUALE ŞI FILOSOFIE ANTICĂ el vorbește de figurile lui Socrate și Marc Aureliu care „exersează întru ale înțelepciunii” și reprezintă exemple constante indiferent de trecerea timpului. Asemenea lui Wittgenstein, Hadot crede că filozofia nu poate să își găsească expresia completă în cuvânt, ea trebuie să se transforme într-o existență autentică. Rolul filozofului fiind cel de exemplu de viață, iar filozofia antică este exemplul cel mai bun de exercițiu în practică.

„(…) în Antichitate, filozofia este în mod esențial dialog, mai degrabă relație vie între persoane, decât raportarea bstractă la idei. Ea vizează să formeze, mai degrabă decât să informeze (…)”

…

„S-a pierdut aspectul personal și comunitar al filozofiei. În plus, filozofia s-a afundat tot mai mult pe această cale în căutarea cu orice pret a noului în sine: vorba să fie cât mai original cu putință, dacă nu prin crearea unui sistem nou, cel puțin producând un discurs care, vrând să fie original, devine foarte complicat. Construcția mai mult sau mai puțin abilă a unuiedificiu conceptual vadeveniun scop in sine. Aşadar, filozofia s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de viața concretă a oamenilor.”

O altă temă regăsită și reiterată în cadrul dialogului atinge modalitatea de interpretare a lui Hadot a textelor antice. Experiența sa ca filolog traducător i-a confirmat că teoriile filozofice sunt o perpetuare a unor adevăruri de mult uitate, sau o reinterpretare, ajustare, reformulare ideatică, acest lucru nu este însă o noutate. Noutatea viziunii sale constă în faptul că limitează conceptele filozofiei antice la simple exerciții spirituale. Și în publicațiile anterioare Pierre Hadot afirma că se comite un dublu anacronism prin plasarea conceptului și autorului antic în spațiul modern și astfel se ajunge la un relativism periculos.

„Trebuie să ne descotorosim de parțialitatea eului nostru individual și pătimaş pentru a ne înălța la universalitatea eului nostru rațional. Eu am considerat dintotdeauna că exercițiul politicii democratice, aşa cum ar trebui practicat, ar trebui și el să corespundă acestei atitudini. Detaşarea de sine este o atitudine morală pe care ar trebui s-o pretindem atât de la omul politic, cât și de la omul de știință.”

Filozofia ca mod de viață este o carte de o utilitate idubitabilă, care oferă posibilitatea urmăririi fluxului de gândire a unui cugetător. Este o carte sinteză a parcursului de viață și căilor care au definit o devenire. Este un exemplu despre cum se construiește un dialog. O recomand cu căldură tuturor celor care își pun întrebări, sau se îndoiesc de răspunsurile primite.

Filozofia ca mod de viață. Convorbiri cu Jeannie Carlier și Arnold I. Davidson de Pierre Hadot