Ca de obicei, Editura Publica a avut standul ei bine individualizat, cu colecții excelent puse în valoare, atât prin amplasament, dar și prin contribuția librarilor; aceștia chiar știau să-și promoveze cărțile. Ce mi-a atras mie atenție în mod special a fost noua traducere (Alexandru Gheorghiaș a făcut o treabă de adevărat profesionist din două motive – știe foarte bine limba engleză, dar cunoaște foarte bine și terminologia specifică acestui sport) din : de această dată este vorba de Driblingul meu. Autobiografia scrisă de Johan Cruyff. Este greu să vorbești despre influența lui Cruyff în fotbalul mondial fără să riști să devii sentimental. Moartea lui în 2016 a lăsat în urma lui urmele adânci ale trecerii sale prin viețile celor care l-au cunoscut, admirat și care l-au luat drept model. Și aceste urme încep să dea naștere unor alte povești odată cu trecerea timpului. Legenda lui Cruyff încă nu s-a scris.
„Am crescut la Ajax și am ajuns să iubesc Barcelona. De aceea, în ultimii zece ani, am fost implicat în reorganizarea ambelor cluburi. Conducerea de la Barcelona m-a rugat s-o fac, iar la Ajax mi s-a întâmplat pur și simplu. La Barcelona, totul a durat trei ani. La Ajax, planul nu a rezistat, fiindcă reorganizarea nu a fost sprijinită sută la sută. Nu se poate face fără un angajament total. Totul se reduce la a da sens numerelor. Diferența esențială e că Ajax e o afacere ale cărei acțiuni se tranzacționează la bursă, în timp ce Barcelona a rămas un club privat. În Amsterdam ai de-a face cu directori și reprezentanți ai administrației, în timp ce la Barcelona discuți cu un președinte. El lucrează cu tine direct, fiindcă nu are acționari cărora să le dea socoteală. Sistemul de la Ajax implică mai multe proceduri, iar asta înseamnă mai mult timp.
E remarcabil că toată treaba cu Barcelona și, în cele din urmă, cu cea de-a doua echipă de vis, a pornit de la jucătorul cu care am avut prima neînțelegere. Însă, după plecarea lui intempestivă de la Ajax, în 1987, Frank Rijkaard și cu mine am devenit din ce în ce mai apropriați. Pentru a crea genul ăsta de relație e nevoie de timp. În cele din urmă, ajungi la un fel de pace care înseamnă că poți face cumva trecerea la noua fază din viață.
Să spunem că amândoi am avut de învățat din asta. Când ne-am supărat, amândoi eram la începutul unei etape importante din viață, el ca jucător, eu ca antrenor. Însă după asta amândoi ne-am dezvoltat în mod diferit. Frank a făcut-o cu siguranță, atât ca jucător, cât și ca antrenor. De aceea a fost extraordinar că l-am putut sfătui pe Joan Laporta să-l aducă la Barça ca antrenor. Nu doar pentru că am părere foarte bună despre Frank, ci și pentru că știu foarte bine de ce e capabil.”
„10 materiale minune și poveștile lor incredibile” de Mark Miodownik
Co-lecția de Știință este o colecție relativ nouă a Editurii Publica și cărțile apărute deja sub această titulatură le demonstrează cititorilor că știința și faptele științifice nu sunt greu de înțeles, că adevărurile ei sunt la îndemâna oricui și pot să deschidă și cele mai opace minți.
De ce este transparentă sticla? Ce face ca un elastic să poată fi întins? De ce se îndoaie o agrafă? De ce materialele arată și se comportă atât de diferit? Acestea sunt genul de întrebări pe care și le pune mereu Mark Miodownik. Fiind un cercetător al materialelor renumit în lumea întreagă, Miodownik și-a petrecut viața explorând știința obiectelor din viața noastră, de la cele banale, precum un plic de hârtie, la cele neașteptate, precum betonul textil, dezvăluind secretele fascinante care stau la baza lumii noastre fizice.
„În ianuarie 1962, familia Miodownik se pregătea să sărbătorească oficierea căsătoriei cu tatăl meu, Peter Miodownik, cu logodnica lui, Kathleen. Nunta era plănuită în detaliu, prietenii primiseră invitații, fuseseră stabilite și instrucțiunile religioase pentru ceremonia dintre acest bărbat evreu și o femeie catolică, nervii erau tot mai întinși, nu se știe dacă noaptea nunții fusese sau nu consumată, dar cadourile pentru tânărul cuplu erau comandate, unul dintre ele fiind un set de ceai din porțelan fin de China.
Setul a fost livrat la casa părinților mei într-o cutie de lemn, direct de la magazinul universal Harrods. După ce au fost scoase din patul lor de rumeguș protector, ceștile și farfurioarele au fost spălate și puse pe uscătorul din bucătărie. De aici au putut vedea noua lor casă: o bucătărie mare, dar goală din suburbiile Londrei. Una dintre ceștile de ceai a alunecat de pe chiuvetă pe podea, dar a sărit doar de câteva ori pe linoleum, fără să se spargă, spre bucuria celor doi însurăței, care și-au zâmbit cu încântare. Era un semn bun, au decis ei, și s-a dovedit că au avut dreptate: ceștile i-au servit întreaga căsnicie. Cincizeci de ani mai târziu, cea pe care o am în fotografia de mai sus este singura supraviețuitoare.”
Continuarea poveștii porțelanului o găsiți în carte! 🙂
„Wonderland. Cum a creat jocul lumea modernă” de Steven Johnson
Pasionații de științe sociale știu că jocul este cea mai bună formă de învățare, nu se demodează și nu te plictisește niciodată. Creativitatea este dezvăluită prin intermediul jocului: strategiile necesare obținerii victoriei, combinațiile cele mai optime de pași și etape, relaționarea cu coechipierii, toate acestea sunt achiziții sociale în posesia cărora intrăm datorită jocului. Iată un motiv bun pentru care ar trebui să citiți cartea lui Steven Johnson.
Jocul a fost întotdeauna mai important decât realizează cei mai mulți dintre noi. În această analiză plină de viață a forței jocului și a delectării, Steven Johnson ne oferă o istorie surprinzătoare a divertismentului popular. Autorul abordează domenii variate – de la bucătăria medievală și tavernele antice, până la cazinouri și malluri – și identifică ideile inovatoare din orice loc în care oamenii se străduiesc să se amuze pe ei înșiși, dar și pe alții.
Narațiunea lui Johnson este la fel de amuzantă ca și invențiile pe care le descrie. De-a lungul acestei călătorii, face nenumărate opriri surprinzătoare, de la concepte simple, la sisteme moderne complexe. Ne face cunoștință cu pitoreștii inovatori ai timpului liber: exploratorii, patronii, showmenii și artiștii care au schimbat mersul istoriei, inventând articole de lux, instrumente muzicale, mâncăruri exotice, spații publice, jocuri video și spectacole de magie. Johnson demonstrează că aceste tărâmuri de basm ale divertismentului au făcut mai mult decât să-i distreze pe deținătorii lor. În plus, acestea au contribuit în mod direct la revoluțiile economice și sociale care au transformat lumea modernă.
«În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, un călugăr dominican din regiunea lombardă a Italiei moderne a început să țină o serie de predici, în care medita asupra rolurilor cuvenite diferitelor grupuri sociale: altețe regale și negustori, clerici și țărani. De-a lungul anilor, numele său a fost deformat într-un număr aproape comic de variațiuni, printre care Cesolis, Cessole, Cesulis, Cezoli, de Cezolis, de Cossoles. În prezent, istorii îl numesc, de regulă, Jacobus de Cessolis. Nu știm aproape nimic despre Cessolis, în afară de faptul că predicile sale au fost bine primite de frații lui monastici, iar călugărul a fost încurajat să le aștearnă pe hârtie.
Toate acestea se petreceau cu mai bine de un secol și jumătate înainte de Gutenberg, așa că vorbele călugărului au fost scrise de mână și nu tipărite în ediții de masă atunci când au început să circule. Și totuși, textul lui Cessolis va sfârși prin a juca un rol decisiv în istoria timpurie a tiparului. Ceva din mesajul său intra în rezonanță cu starea de spirit populară și, în deceniile de după prima sa apariție, versiuni copiate de mână ale manuscrisului original al lui Cessolis s-au răspândit în toată Europa. „Originalul nu a fost doar copiat”, notează istoricul H. L. Williams. „ A fost tradus, abreviat, modificat, versificat și altcumva editat, prin introducerea unor înlocuiri și rectificări, care făceau textul relevant pentru alte regiuni și alte culturi… Unele versiuni au ajuns să fie de patru ori mai voluminoase decât originalul lui Cessolis.” Atunci când Gutenberg a inaugurat tehnologia linotipului său, manuscrisul lui Cessolis era, conform unor relatări, depășit în popularitate numai de Biblie. Mai bine de cincisprezece ediții separate, în aproape tot atâtea limbi, au fost publicate în primele decenii după ce Gutenberg a tipărit prima sa Biblie. Lucrarea i-a atras atenția lui William Caxton, un întreprinzător tipograf britanic, care a tradus-o și a publicat-o la o tipografie din Bruges. A fost a doua carte tipărită în limba engleză.
Care era titlul acestui manifest? Cessolis i-a dat două. Primul era mai formal: Cartea bunelor maniere ale bărbaților și ale dregătoriilor nobile. Însă al doilea surprinde cu o turnură neobișnuită. El și-a intitulat cartea Jocul de șah.»
Sursa foto: http://blog.publica.ro/
